Autor: Mioara BACIU
Când vorbim de începutul regalității în România, ne gândim, în primul rând la data sosirii în România (după ce a părăsit castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi a traversat Elveţia şi Austria, ajungând cu vaporul la Turnu Severin, plecând apoi la București) și a încoronării lui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, drept primul principe al României, pe 10 mai 1866, cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I.
Astfel, ziua de 10 mai devine și ziua regalității, a proclamării Independenței de Stat a României, precum și ziua națională a statului numit România, până în anul 1947, când puterea este preluată de către regimul comunist, care anulează din memoria colectivă, ziua de 10 mai.
Prin depunerea jurământului de credință și încoronarea drept Principe al României cu numele Carol I, la 10 mai 1877, Principele Carol I a proclamat Independența României, țara noastră devenind liberă, suverană, ieşind de sub vasalitatea formală a Imperiului Otoman şi, tot la 10 mai, dar în anul 1881, România a devenit regat, iar Carol I devenea primul rege al României.
Este știut faptul că, Unirea de la 24 ianuarie 1859 realizată de către Alexandru Ioan Cuza și, implicit, formarea statului modern român, au avut un rol esențial în dezvoltarea societății românești în perioada de domnie a princepelui/domnitorului Carol Anton Hohenzollern Sigmaringen.
Acesta a fost ales domnitor al României, urmare plebiscitului din 2/14 – 8/20 aprilie 1866, cu 685.969 voturi pentru, 124.837 abţineri şi 224 Împotrivă, voturi exprimate în Parlament, în data de 28 aprilie /10 mai 1866, când 109 deputaţi s-au pronunţat pentru principe străin şi doar şase s-au abţinut), devenind apoi regele Carol I al României .
Prima constituție a țării s-a dovedit a fi una dintre cele mai avansate ale vremurilor respective, fiind inspirată din Constituția Belgiei, datând din 29 iunie 1866 .
Întreaga domnie a lui Carol I şi Constituţia au avut un rol primordial în dezvoltarea economică şi modernizării ţării.
Printr-o moțiune votată în ședința extraordinară a Parlamentului întrunit la 9/12 mai 1877, a fost proclamată Independenţa de Stat a României. Documentul a devenit lege la 10/22 mai 1877, urmare semnării/promulgării lui de către domnitorul Carol I.
După doi ani, ziua de 10 mai a fost sărbătorită marcând atât urcarea pe tron a domnitorului Carol I cât şi proclamarea Independenţei de Stat a ţării.
În anul 1881, la 14/26 martie, a avut loc ceremonia de la Palatul Domnesc, în cadrul căreia , urmare promulgării Legii privind proclamarea Regatului României, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar Carol I a devenit astfel primul rege al României.
Cu prilejul încoronării, Carol I a declarat: „Prin serbarea de azi, se încheie în mod strălucit o perioadă de 15 ani, bogată în lupte grele şi în fapte mari (…). Cu mândrie dar primesc această coroană, care a fost facută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc că simbol al independenţei şi puterii României (…) Să trăiască iubita nostră Românie, astăzi încoronată prin virtuţile sale civice şi militare.”
Câtă frumusețe, noblețe, prețuire în discursul regelui, care arată respectul pentru jertfa eroilor neamului, dar și pentru credința creștină!
Începând cu anul 1866 şi până la la 30 decembrie 1947 (momentul abdicării regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), ziua de 10 Mai a fost Ziua Naţională a României şi se sărbătorea cu mult fast și recunoștință.
Legiferarea drept sărbătoare națională a zilei de 10 mai, s-a realizat în aprilie 2015, de către Camera Deputaților.
Dacă Legea nr. 103 din 14 mai 2015 prevedea la art. 1 că „Ziua de 10 Mai va fi sărbătorită în fiecare an ca sărbătoare națională” organizându-se an de an manifestări cultural-artistice, ulterior a intrat în vigoare Legea nr. 189/2021, care la art. 1 stipulează că: „Ziua de 10 Mai va fi sărbătorită în fiecare an ca Ziua Independenței Naționale a României, zi de sărbătoare națională, lucrătoare”.
Regalitatea reprezintă o piatră solidă la temelia evoluției noastre că neam, dar și un motiv de a păstra și a promova, valorifica idealuri și principii!