2005 – 2020: JUSTIȚIA – un fenomen distructiv, care a afectat iremediabil societatea romanească, credibilitatea sistemului judiciar și suveranitatea națională NOAPTEA DREPTĂȚII ROMÂNEȘTI – Republica Procurorilor radiografiată la sânge de judecătorul Ion Popa, fost secretar general al CSM. Culisele planului de dominare timp de 15 ani a unei democrații prin procurori DNA si DIICOT îmbătați de putere, manipulați instituțional. “Reforma” Justiției a avut protecție europeană: “Mecanismul nu a lasat șanse celor care se împotriveau... vieți furate, destine frânte, cariere zdrobite, represiune nedreaptă și uneori, moarte”

Lumea Justiției recomandă profesioniștilor din Justiție, dar și factorilor politici de decizie să citească o carte proaspăt aparută la Editura Universul Juridic, care face o radiografie exactă și bine argumentată asupra planului implementat în România, de control al țării cu arma justiției penale, vreme de 15 ani.

Excepționala lucrare intitulată “Noaptea dreptății românești 2005 – 2020” – al cărei autor este judecătorul Ion Popa de la Curtea de Apel București fost secretar general al CSM, care a deținut în cariera sa importante funcții în sistemul judiciar – expune cu argumente și dovezi modul în care România a fost cotrolată timp de 15 ani printr-un mecanism sinistru. Un proiect-pilot trecut din mâinile lui Traian Băsescu, în cele ale actualului președinte Klaus Iohannis, prin care elitele românești din politica, mediul de afaceri, magistratură și alte domenii au fost distruse prin dosare penale fabricate de o așa-zisa elită de procurori DNA și DIICOT, fără experiență și vechime în profesie, manipulați prin mecanisme instituționale de persuasiune mascată.

 

Cităm din lucrare: “...tânărul procuror nu mai era ținta unor interese private, ci ținta unor demersuri instituționale de atragere a sa într-un mecanism aparent cu o destinație specială, nobilă și de mare însemnătate pentru tara și viitorul sau democratic european, respectiv lupta împotriva corupției, și nu a oricărei corupții, ci a celei la nivel înalt. Tânărul procuror era conștientizat de marea responsabilitate care îi revine, de încrederea ce i se acordă, de faptul că a fost selecționat dintre mulți alții datorită însușirilor sale deosebite și că se așteaptă de la el o împlicare totală și rezultate pe măsură. Demersul de recrutare venea din partea unor oficialități de mare rang în ierarhie ori din afară acesteia… principiul angajamentului – prin care se urmărește determinarea țintei de a lua atitudine; principiul reciprocității – ținta va crede că acceptă cererea ca răspuns la un comportament binevoitor al partenerului și va raspunde printr-un serviciu mai mare decât cel primit, strategia presupunând că anterior formulării cererii subiectului i se oferă ceva; principiul validării sociale – ce presupune convingerea țintei că alții, aflați în situații asemănătoare, ar accepta cererea; principiul autorității – care trebuie să convinga ținta de poziția de autoritate a celui care formulează cererea; principiul rarității – subiectului i se induce credința că ceea ce i se oferă este foarte greu de găsit… (…) în fața acestei avalanșe persuasive instituționale, tânăra țintă nu avea nicio șansă, acceptând oferta care aparent îi oferea platforma nesperată de realizare profesională încă din debutul profesiei… tot acest mecanism a constituit de la bun început o majoră vulnerabilitate a sistemului, prin vulnerabilizarea individuală a tinerilor procurori teleportați (mai ales Laura Codruta Kovesi), victime ale unei beții de putere venită mult prea devreme, în exces și generatoare a unor grave deviații de comportament profesional și uman. Traseul brusc ascendent, însoțit de beneficiile nesperate și nevisate de un începător, obținute peste rând și peste o noapte, cu eludarea examenelor de promovare impuse de legea statutului, au avut rezultatul scontat, respectiv îndatorarea celui privilegiat față de cel/cea/cei ce l-au privilegiat, respectiv șefii parchetelor centrale, titulari ai deciziei de promovare… acest sentiment uman de îndatorare, de neevitat în condițiile date, coroborat cu temerea permanentă a unei revocări intempestive, au generat pe baza principiului reciprocității o deschidere totală a tânărului promovat brusc la vârful ierarhiei față de tot felul de sugestii/recomandări/indicații/îndrumări și influențe din partea celor ce deciseseră ridicarea sa profesională”.

Judecătorul Ion Popa

Judecătorul Ion Popa face și un istoric al normelor legale inovate în Justiția română de la venirea regimului Traian Băsescu și până în zilele de azi ale lui Klaus Iohannis, pentru întărirea mecanismului odios, neratând niciun actor al creării și consolidării statului paralel, care a dominat România cu arma dosarelor penale.

Îi veți regăsi în cartea de peste 350 pagini pe Monica Macovei, Daniel Marius Morar, Livia Stanciu, Cristi Vasilica Danileț, șefii ai SRI și mulți altii, cu deciziile și rolul lor institutional bine identificate în implementarea programului-pilot. Veți afla despre implicarea asociațiilor profesionale de breaslă, despre ONG-urile finanțate extern, mass media aservită, despre dubla măsură a autorităților europene care ne monitorizau și falsitatea rapoartelor MCV.

Veți afla despre mari afaceri românești distruse prin dosare fabricate și despre lideri politici marcanți zdrobiți prin dosare fără probe, finalizate cu achitări. Toate cu trimiteri la documente de netagăduit.

De reținut ca valoroasa lucrare nu este sub nicio formă un atac la cei vizați, ci doar o radiografie științifică a unui fenomen distructiv, care a afectat iremediabil societatea romanească, credibilitatea sistemului judiciar și suveranitatea națională, cu scopul de a servi generațiilor viitoare ca îndrumar pentru a se evita reeditarea unei asemenea perioade: “Principalul scop al Raportului de față a fost de a contura într-un document unic, arhitectura unui mecanism nepublic și nedemocratic de conducere a societății românesti în ultimii 15 ani, proiectat să șteargă cu radiera de succes DNA, pe baza de agendă și priorități, orice entitate fizică sau juridică ce nu s-ar fi potrivit în timp și spațiu cu tiparul de pe planșeta de lucru a arhitectului. Mecanismul s-a dovedit în practică a fi bine gândit, eficiant, covărșitor și cinic, nelăsând vreo șansă celor ce nu se potriveau cu tiparul arhitectului, vieți furate, destine frânte, cariere profesionale zdrobite, traume psihice, umilințe, represiune nedreaptă și uneori, moarte. Aceasta ar cam fi dimensiunea a ceea ce am numit în titlul lucrarii – Noaptea dreptății românești 2005 – 2020”.

SCRIS DE: RAZVAN SAVALIUC

Sursa – www.luju.ro

Tagged:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *