Autor: Antoaneta Crudu, președintele Asociației Danubiana Galați, membru UZPR
Există oameni care, prin însăși prezența lor păstrează tăcerea în poziție de respect și dau cuvintelor greutatea unei mărturii. Un astfel de om este colonelul în retragere Aurelian Niculescu, o figură emblematică pentru cei care cunosc istoria recentă a apărării granițelor României și un model de demnitate pentru generațiile de astăzi. Puțini oameni reușesc, odată trecuți în rezervă, să rămână tot atât de activi, de prezenți și de necesari comunității precum au fost în uniformă
Format în spiritul disciplinei militare și al datoriei față de statul român, colonelul Aurelian Niculescu a aparținut acelei categorii rare de ostași care au înțeles că uniforma nu este doar o vestimentație profesională, ci o responsabilitate purtată cu loialitate, luciditate și onoare. De-a lungul anilor, a apărat cu credință hotarele țării, iar această misiune, departe de a se fi încheiat prin trecerea în retragere, s-a transformat astăzi într-o lucrare neîntreruptă de educare, informare și continuitate istorică.
În calitate de administrator al Asociației Danubiana Galați, al Asociației Frontiera Gălățeană și președinte al Asociației “Cohortei II Matiacorum”, domnul colonel și-a asumat, cu aceeași rigoare de altădată, rolul de păstrător al tradițiilor militare românești. Este recunoscut pentru atașamentul său profund față de simbolurile naționale, față de tricolor și față de uniformele care spun, fără cuvinte, povestea sacrificiului și a identității militare. Prezentările pe care le susține, fie în fața elevilor, fie în fața comunităților locale sau, la fel de fel de manifestări publice, sunt adevărate lecții de istorie vie, susținute cu măsură, claritate și o emoție discretă, specifică oamenilor care nu caută aplauze, ci înțelegere și respect.
Privirea senină, rostirea cumpătată și modul în care pune ordine în amintiri, aducând la suprafață chipuri, fapte și episoade din trecutul militar al țarii, îl transformă într-un autentic mesager al epocilor ostășești. Pentru cei tineri, întâlnirea cu domnul colonel este o ocazie rară de a înțelege ce înseamnă cu adevărat datoria, iar pentru cei mai în vârstă, o reamintire a unei demnități pe care timpul nu a reușit să o estompeze.
Activitățile Asociației Danubiana Galați poartă amprenta seriozității și echilibrului său. Departe de a fi o simplă participare administrativă, implicarea colonelului Aurelian Niculescu este una totală, în spiritul aceleiași rigori cu care a servit țara – în uniformă. Faptul că, la peste 75 de ani, continuă să se implice cu energie, luciditate și responsabilitate, reprezintă un exemplu grăitor despre ce înseamnă continuitatea unei vocații.
De remarcat este și sprijinul constant al familiei sale. Doamna Maricica Niculescu, soția domnului, un pion discret, dar esențial, îl susține cu devotament în toate inițiativele, iar fiul lor Andrei, este parte integrantă din această familie care a înțeles, de-a lungul anilor, noblețea unei vieți construite în jurul valorilor militare. Împreună, formează o familie de încredere, unită și implicată, o prezență de preț pentru orice asociație sau proiect comunitar.
Într-o epocă în care reperele se risipesc ușor, colonelul (r) Aurelian Niculescu rămâne “un indicator solid”, un om pentru care cuvintele „datorie”, „onoare” și „patrie” nu sunt simple formule ceremoniale, ci valori trăite. El reprezintă astăzi, un custode al trecutului militar și un model pentru cei tineri, un exemplu de caracter, sobrietate și devotament civic.
În persoana sa, comunitatea gălățeană și nu numai, găsește un martor credibil al istoriei, un povestitor cu autoritate morală și un om a cărui demnitate continuă să lumineze, discret, locul în care se află.
Privirea pătrunzătoare și rostirea cumpătată, precum și modul în care povestește episoade din istoria țarii, îi conferă statutul de martor credibil al unei epoci în care datoria față de patrie era trăită, nu doar rostită. În acest interviu, colonelul Aurelian Niculescu vorbește despre începuturile sale în armată, despre provocările de la frontieră, despre uniforma militară ca simbol identitar și despre rolul pe care îl pot avea tinerii în continuarea unei tradiții ce merită păstrată.
A.C.- Care a fost momentul decisiv în care ați ales să îmbrățișați cariera militară și ce v-a motivat să pășiți pe acest drum?
A.N. – În anul 1968 am absolvit școala profesională, iar ulterior am decis să urmez cursurile liceului, cu scopul de a-mi continua pregătirea și de a-mi deschide drumul către un institut de învățământ superior. Dorința de a deveni militar de carieră s-a conturat treptat, fiind puternic influențată de exemplul celor doi unchi ai mei, ofițeri în acea perioadă. Modul lor demn de a purta uniforma militară, ținuta lor impecabilă, rigoarea și onestitatea cu care își îndeplineau atribuțiile au constituit pentru mine repere esențiale și un model de urmat.
A.C.- Ce studii și specializări militare ați urmat și cum au contribuit acestea la formarea dumneavoastră profesională?
A.N. – În anul 1975, m-am prezentat la examenul de admitere la Școala Superioară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Am promovat cu succes și am absolvit instituția cu media 9,36, ocupând locul al doilea în promoția armei grăniceri.
Această realizare a reprezentat pentru mine nu doar încununarea unui efort susținut, ci și confirmarea alegerii unei cariere pe care am dorit să o onorez cu devotament și După absolvire, am fost repartizat ca tânăr locotenent la un pichet de frontieră, unde am început activitatea în mod direct, asumându-mi responsabilitățile specifice armei grăniceri. Pe parcurs, am urmat diferite cursuri de specialitate în cadrul trupelor de grăniceri, fapt care mi-a permis să mă perfecționez profesional și să-mi dezvolt competențele necesare îndeplinirii unor misiuni complexe.
În urma acestor pregătiri, am fost desemnat să ocup funcții precum comandant de companie, șef de stat major și ofițer de cercetare penală, fiecare etapă reprezentând o nouă provocare și o oportunitate de a-mi demonstra rigurozitatea și dedicarea față de misiunea încredințată.
Avansarea mea treptată în grad m-a determinat să mă prezint la Academia de Poliție din București, în vederea continuării formării academice și profesionale. Finalizarea studiilor mi-a oferit posibilitatea de a avansa în funcție în cadrul unor unități de grăniceri de nivel superior, unde am putut contribui cu experiența acumulată la consolidarea activității operative și la perfecționarea structurilor în care am activat cu profesionalism.
A.C.- În ce mod ați activat în cadrul trupelor de grăniceri și care au fost principalele responsabilități avute în acele funcții?
A.N. – Toate aceste responsabilități au avut ca esență paza frontierei de stat a României, o misiune pe care am îndeplinit-o cu onoare, discernământ și un profund respect față de uniforma pe care am purtat-o. Devotamentul față de această datorie fundamentală a reprezentat pentru mine nu doar o obligație profesională, ci și un angajament moral față de țară și față de valorile care mi-au ghidat întreaga carieră.
A.C. – Cum ați descrie, în esență, rigorile și atmosfera vieții de militar de frontieră în perioada în care ați servit patria ?
A.N. – În întreaga această perioadă, am fost format în spiritul credinței față de țară, al cinstei și al corectitudinii, având permanent în minte respectarea cu sfințenie a jurământului militar depus în fața Drapelului de Luptă. A fi grănicer însemna, în esență, a avea biroul pe graniță, lângă borna țării, chiar pe linia de frontieră. Această apropiere directă de hotarul național mi-a consolidat sentimentul datoriei și m-a responsabilizat în mod profund, definindu-mi parcursul profesional și modul de a înțelege onoarea de a servi România.
A.C. – Care au fost cele mai dificile situații întâlnite în apărarea granițelor și cum ați gestionat momentele critice?(dacă au fost, bineînțeles!)
A.N. -Au existat și situații complexe, pe care le-am gestionat împreună cu subalternii mei, întotdeauna în conformitate cu legislația în vigoare și cu normele specifice armei grăniceri. În astfel de momente, rigoarea profesională, discernământul și respectarea strictă a cadrului legal au reprezentat reperele după care ne-am ghidat acțiunile.
A.C. – Privind înapoi, există o intervenție sau o acțiune care a avut o importanță deosebită pentru cariera dumneavoastră militară ?
A.N. – Au existat, de asemenea, numeroase situații complexe, despre care aleg să nu le dezvălui în cadrul acestui interviu, unele dintre ele având potențialul de a genera conflicte diplomatice. Toate aceste momente au cerut o abordare riguroasă, responsabilă și ferm ancorată în prevederile legale în vigoare. Modul în care au fost gestionate nu doar a prevenit evoluții nedorite, ci a contribuit semnificativ la perfecționarea mea profesională și la consolidarea experienței dobândite în cadrul trupelor de grăniceri.
A.C. – Ce calități considerați fundamentale pentru un militar de grăniceri, indiferent de epocă?
A.N. – Primul principiu în paza și apărarea frontierei de stat a României îl reprezintă continuitatea în timp și spațiu, asigurată prin supravegherea neîntreruptă a graniței. Aceasta presupune corectitudine, responsabilitate și fermitate în executarea tuturor activităților specifice, cuprinse în fișa postului de grănicer. Respectarea acestor principii a stat la baza întregii mele activități și a constituit fundamentul profesional al misiunilor pe care le-am îndeplinit.
A fi grănicer înseamnă a da dovadă de rezistență fizică și psihică în fața efortului prelungit, de dârzenie și spirit de sacrificiu. Înseamnă să ai un simț al observației excelent dezvoltat, să acționezi cu fermitate și să manifești inflexibilitate atunci când situația o impune, toate acestea pentru apărarea intereselor naționale și pentru menținerea integrității frontierei de stat.
A.C. – Cum apreciați devotamentul tinerilor de astăzi față de ideea de a-și apăra patria?
A.N. – Nu cred că există un tânăr român care să nu fie devotat apărării granițelor României. Cred cu tărie că spiritul de responsabilitate, sentimentul datoriei și respectul față de țară sunt valori adânc înrădăcinate în sufletul fiecărei generații. Aceste valori reprezintă temelia pe care se sprijină continuitatea și siguranța statului român.
A.C. – Ce rol credeți că mai are uniforma militară în formarea respectului față de țară și tradiție?
A.C. – Uniforma militară simbolizează disciplina, devotamentul și respectul față de țară și tradiție. Purtată cu demnitate, cultivă mândrie profesională și conștientizarea responsabilității față de cetățeni și națiune
A.N. – Cum s-a născut pasiunea dumneavoastră pentru istoria uniformelor militare și ce semnificație are pentru dvs. această activitate?
A.C. – Pasiunea mea pentru istoria uniformelor militare s-a născut încă din tinerețe, urmărind exemplul unchilor mei ofițeri, care mă impresionau prin ținuta impecabilă și respectul față de tradiție. Pentru mine, studiul uniformelor nu este doar o preocupare estetică sau istorică, ci o modalitate de a înțelege și de a transmite valorile militare: disciplina, onoarea și devotamentul față de țară. Această activitate îmi oferă satisfacția de a păstra vie memoria tradițiilor militare și de a onora generațiile care au servit România înaintea noastră.
A.C. – Ce v-a determinat să vă implicați în activitățile Asociației Danubiana Galați, Asociația Frontiera Gălățeană și Cohorta II Matiacorum? De când activați în cele doua asociații?
A.N. – De aproape 15 ani am păstrat câteva uniforme de polițist de frontieră și grănicer. M-am implicat în confecționarea unor uniforme din perioada dacilor și a epocii medievale, precum și în realizarea de replici de arme. Totodată, am realizat basoreliefuri cu chipul unor mari comandanți militari, de la Burebista și Decebal până la Carol I. Această istorie vie a fost expusă în numeroase instituții publice și prezentată în școli, prin intermediul uniformelor și al activităților istorice care au necesitat prezența mea.
A.C. – Cum vedeți direcția și impactul actual al Asociației Danubiana asupra comunității și asupra tinerilor? Ce observații aveți de adăugat despre cei ce conduc de fapt această Asociație?
A.N. – Asociația Danubiana are o influență pozitivă și vizibilă asupra comunității, în special asupra tinerilor. Prin proiectele și activitățile sale educative, culturale și istorice, asociația contribuie la formarea spiritului civic, la dezvoltarea respectului pentru tradițiile militare și naționale și la cultivarea responsabilității și disciplinei. Impactul acestei activități se resimte în modul în care tinerii se implică, pun întrebări, își manifestă curiozitatea și doresc să învețe din experiența practică pe care o oferim.
Cei care conduc Asociația Danubiana Galați, demonstrează profesionalism, dedicare și viziune clară. Prin munca lor constantă și prin implicarea personală, reușesc să mențină coeziunea grupului de voluntari și să asigure continuitatea proiectelor, inspirând atât tinerii, cât și membrii comunității să respecte valorile tradiției, patriotismului și disciplinei militare.
M-am implicat în activitățile Asociației Danubiana Galați, Asociației Frontiera Gălățeană și Cohorta II Matiacorum din dorința de a contribui la păstrarea memoriei tradițiilor militare și la promovarea istoriei apărării frontierelor României. Activitatea în aceste asociații îmi oferă oportunitatea de a împărtăși experiența acumulată de-a lungul carierei, de a sprijini educația civică și militară a tinerelor generații și de a consolida sentimentul de apartenență la comunitatea celor care prețuiesc valorile militare și patriotice.
În această perioada de 15 ani, am participat constant la proiecte, evenimente și activități menite să evidențieze importanța disciplinei, devotamentului și respectului față de istoria și tradiția militară. Această implicare mi-a oferit satisfacția de a transmite mai departe valorile care au definit întreaga mea carieră și de a contribui la formarea unei noi generații de cetățeni responsabili și conștienți de trecutul lor.
A.C. – Vă simțiți apreciat de cei din jurul dumneavoastră, cu care interacționați? Care sunt satisfacțiile cele mai importante pe care le simțiți astăzi, după o viață dedicată uniformei militare și educației patriotice
A.N. – Satisfacțiile sunt cu adevărat mari atunci când vezi oamenii cu care lucrezi sau pentru care prezinți istorie, se implică cu adevărat, îți pun în întrebări și așteaptă răspunsuri, iar elevii din școli, pe care îi îmbrăcăm în uniforme, se bucură atât de mult încât se „bat” pentru a le îmbrăca, deopotrivă fete și băieți. Grupul nostru de voluntari, din cadrul asociațiilor, participă alături de ostași la diferite activități culturale, iar aceste momente creează legături puternice și satisfacții foarte mari. De cele mai multe ori suntem în centrul atenției.
Nu în ultimul rând, vreau să amintesc că, pe lângă felicitările de rigoare, am primit recunoștință sinceră, pâine și vorbe frumoase chiar de la Preaînaltul Arhiepiscop Casian Crăciun, al Arhiepiscopiei Dunării de Jos Galați care iubește istoria țării. Cum să nu te bucuri și să-ți dorești să fii mereu prezent acolo unde oamenii au nevoie de noi?!
A.C. – Ce mesaj ați transmite tinerilor care privesc uniforma militară cu admirație, dar și cu ezitare?
A.N. – Mesajul meu pentru tinerii care privesc uniforma militară cu admirație, dar și cu ezitare, este să nu se teamă să facă pasul și să o cunoască mai bine. Uniforma reprezintă mai mult decât o haină: simbolizează onoarea, disciplina, devotamentul și respectul față de țară și tradiție. Cei care doresc să îmbrățișeze haina militară au posibilitatea să intre în tainele ei și să experimenteze valoarea adevărată a serviciului militar prin activități de voluntariat, prin participarea la proiecte educative și culturale ale Asociației Danubiana Galati, Asociația Frontiera Gălățeană și Cohorta II Matiacorum. Aceasta este o șansă de a învăța, de a crește și de a contribui concret la păstrarea memoriei și tradițiilor militare.
A.C. – Ce considerați că reprezintă, în mod concret, moștenirea lăsată de cariera dumneavoastră în slujba granițelor României?
A.N. – Moștenirea lăsată de cariera mea în slujba granițelor României reprezintă, în mod concret, exemplul devotamentului, disciplinei și responsabilității în apărarea țării. Este experiența acumulată de-a lungul anilor, transmisă mai departe tinerelor generații prin activități educative, culturale și de voluntariat, precum și respectul pentru tradițiile și valorile militare. Cred că această moștenire constă nu doar în realizările profesionale, ci și în sentimentul că am contribuit la protejarea integrității și siguranței frontierelor, formând oameni care înțeleg importanța datoriei față de țară și onoarea serviciului militar.
A.C. – Ne puteți oferi o prezentare amplă a activităților desfășurate de Asociația Danubiana Galați și organizațiile partenere, precum și a modului în care acestea contribuie la promovarea istoriei, culturii și tradițiilor militare românești?
A.N. – Asociația Danubiana Galați, în parteneriat cu Asociația Frontiera Gălățeană, continuă să își consolideze rolul în promovarea istoriei naționale, a culturii și a tradițiilor militare autentice. În contextul numeroaselor acțiuni culturale desfășurate în ultimii ani, reprezentanții celor două asociații au participat la un eveniment deosebit de important, desfășurat la Mănăstirea Macronia, unde au fost așezate și dezvelite 22 de basoreliefuri dedicate marilor conducători ai poporului român.
Această inițiativă evidențiază încă o dată eforturile comune de aducere în atenția publicului a valorilor și simbolurilor definitorii ale identității românești. Colaborarea strânsă dintre Asociația Danubiana Galați și Asociația Frontiera Galățeană – coordonate de ec.Antoaneta Crudu, președinte și de Marius Crudu, vicepreședine , precum și col. Didel Bădărău– președinte – se bazează pe promovarea unor proiecte care au drept scop comun, cultura, educația istorică, civilizația românească și promovarea limbii române, element fundamental al unității naționale.
Asociația Cohorta II Matiacorum a fost înființată de mine în urmă cu doi ani, unde am calitate de președinte al asociației, împreună cu familia mea – soția Maricica Niculescu și fiul Andrei Niculescu– membri fondatori.
Această asociație, împreună cu Asociația Danubiana Galați a desfășurat două festivaluri daco-romane, care au adus în prim plan evocarea existenței dacilor si romanilor la Galați, deoparte și de alta a Dunării.
Impactul activităților desfășurate de cele două asociații a devenit tot mai vizibil în rândul tinerilor și al comunităților locale. Participarea activă la evenimentele educative, culturale și comemorative atrage un interes sporit, în special din partea școlilor, unde elevii sunt dornici să descopere istoria într-o formă vie, interactivă și autentică. De altfel, instituțiile de învățământ solicită în mod constant prezența voluntarilor, care răspund prompt și necondiționat, în spiritul misiunii asumate de a transmite cunoaștere și respect față de trecut.
Deși munca depusă implică eforturi considerabile, satisfacțiile sunt pe măsură: interesul publicului, reacțiile pozitive din comunități și dorința tinerilor de a se apropia de adevărata istorie românească.
Prin activitatea lor constantă, Asociația Danubiana Galați, Asociația Frontiera Gălățeană și nou-înființata Cohorta II Matiacorum contribuie la păstrarea vie a identității naționale, promovând valori autentice într-un context modern. Aceste inițiative culturale reprezintă un exemplu de implicare civică și devotament față de patrimoniul istoric al României, cu beneficii directe asupra educației și coeziunii comunitare.
În încheiere aș dori să aduc calde mulțumiri Primăriei Municipiului Galați pentru sprijinul financiar care a fost acordat în vederea realizării a peste 70 de uniforme militare din diferite epoci istorice, cu toată recuzita specifică acestora. Aceleași mulțumiri le adresez Departamentului Pentru Românii de Pretutindeni pentru finanțarea celor șapte proiecte transfrontaliere, prin care au fost invitați peste 300 de profesori si învățători din regiunea Odesa-Ucraina și Republica Moldova, acțiuni coordonate direct de doamna președinte Antoaneta Crudu.
Aduc toate mulțumirile mele și ale noastre, ale celor trei asociații, tuturor instituțiilor care au încredere în noi și ne solicită sprijinul în realizarea unor activități cu mare impact la public, de promovare a elementelor identitare românești- istoria, cultura, tradiția, limba română- toate ce ne unesc ca popor și ca neam, aici și în afara garnițelor.
NOTĂ-
Astăzi, în fața celor care îl cunosc, îl respectă și îl prețuiesc, colonelul în retragere Aurelian Niculescu nu este doar un veteran, nu doar un povestitor al trecutului militar românesc, ci un păstrător al demnității naționale, un martor al datoriei, un exemplu pentru generațiile tinere.
Aducem un Omagiu unui Om care a purtat uniforma cu credință, iar astăzi o poartă cu aceeași mândrie și lumină în priviri, în cadrul activităților Asociației Danubiana Galați.
Noi, Asociația Danubiana Galați, apreciem tot ce face și-i mulțumim pentru implicarea necondiționată.
Foto- facebouk-Asociația Danubiana Galați si Asociația Frontiera Gălățeană
