Autor: Maria ROGOBETE, membru UZPR
Un eveniment important pentru tot Banatul s-a desfășurat în data de 17 noiembrie 2023 în orașul Anina, un oraș ascuns printre munți tomnatici, dealuri ce vor parcă să ne stropească cu zeci de culori, doar pentru a nu fi uitate, iar frunzele căzute pe pământ vorbeau pentru fiecare trăitor, cunoscător al acestui loc, iubitor de neam și țară.
La acest eveniment au participat scriitori, poeți, pictori, ziariști, foarte mulți iubitori de cultură. Din Bocșa au fost: Gabriela Șerban, Tiberiu Șerban; din Timișoara: Dumitru Buțoi, Gheorghe Lungu, Ion Ionescu; din Lugoj: Maria Rogobete, Tünde Petneházy, Gheorghe Oniga; din Oravița: Ionel Bota, Cristina Zainea, Gheorghe Chiran; din Reșița: Ada Cruceanu Chisăliță, Costel Simedrea, Gheorghe Jurma; din Anina: Rodica Zaberca Grigoriciuc, Mihai Chiper, Nicolae Marișescu, Busuioc Petraru, Dumitru Boboescu, Ion Rășinariu, aceștia au vorbit despre romancierul, publicistul Virgil Birou, dar și despre ultimele cărți publicate și reviste apărute. A fost o zi memorabilă, o zi în care marele scriitor al Banatului a fost prezent în gândurile tuturor celor de față, iar scrierile lui au renăscut în mii de cuvinte.
Virgil Birou (1903-1968) s-a născut în Ticvaniul Mare, a urmat primele clase în comuna natală și apoi la Dumbrăvița, după care liceul la Lugoj și Oravița. A absolvit Politehnica din Timișoara în 1930, a fost colaborator al revistei ”Vrerea”, dar a colaborat și la alte reviste, precum ”Orizont”, ”Revista Fundațiilor Regale”, ”Vremea”, ”Scrisul bănățean”. A fost membru al Asociației Scriitorilor Români în Banat fiind ales în 1941 președintele acesteia.
Așa cum am spus, scrierile lui Virgil Birou trăiesc în cuvintele noastre, trebuie doar să le hrănim, să nu le lăsăm să piară, pentru că acest mare iubitor de țară, neam si pământ strămoșesc a trăit pentru a cinsti Banatul, fiind primul scriitor al Banatului care a scris opere, creații literare de valoare națională, astăzi i se mai spune și Sadoveanu al Banatului (Nicoale Danciu Petniceanu).
Iată că drumul lung de 65 de ani se continuă cu oameni care nu uită cine a fost acest mare scriitor, ce a scris pentru comunitatea în care a trăit. De aceea, minunații invitați de seamă s-au adunat într-un sâmbure de prietenie și l-au omagiat pe scriitorul Virgil Birou, o lume minunată desprinsă parcă din lumea fără cer a acestuia.
Opera lui Virgil Birou este o mare valoare pentru țara noastră și trebuie să ținem vie memoria acestuia, suntem personajele din cărțile lui, noi putem să facem lucruri nemaipomenite în lumea noastră cu cer albastru românesc.
A fost o întâlnire de prietenie, cu suflet si bucurie, toți participanții au căutat să spună câteva cuvinte despre viața și opera inginerului ce a îmbrățișat literatura. Profesiunea sa de inginer de mine l-a ajutat să cunoască mai bine oamenii, pământul atât la întindere, cât și la adâncime, peisajul mirific ce i se picta in ochi în fiecare zi, săptămână, lună, anotimp, scriitorul trăind la maxim clipe de viață, toate așezându-le în paginile sale. Amintind de romanul ”Lume fără cer” publicat in 1947, încă de la intrarea în orașul Anina am respirat frazele romanului văzându-mă acolo, în lumea lui Virgil Birou, printre oamenii din acea vreme, totul părea atât de real, natural, adevărat. Și într-adevăr, lumea aceea părea că nu are cer, dar în schimb avea iubirea, prietenia, devotamentul, umorul, dragostea de viață, avea demnitatea și curajul de a înfrunta orice moment dur, deasupra ori sub pământ, lumea aceea a existat și datorită lui Virgil Birou astăzi trăiește în romanele sale.
Felicitări organizatorilor-Asociația Culturală „Arcadia”-Anina***Cenaclul de Literatură și Arte „Virgil Birou”, Anina-președinte Mihai Chiper.
Felicitări, Mihai Chiper! Meriți din plin diploma primită de la scriitoarea, jurnalista Gabriela Șerban-manager al Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa.
”Ne smulge cutuba, țipă el după ce se șterse cu mâneca pe față, coborând din cer un sobor întreg de sfinți și de praznice în știrea doctorului Maxim Krampfucek, care l-a făcut să ia, cu noaptea-n cap, drumul Oraviței, pe o vreme în care și de un câne ți-ar fi fost milă să-l ții afară” ( ”Lume fără cer”-Virgil Birou).