Autor: Antoaneta Crudu, președintele Asociației Danubiana Galați
Ziua de 8 martie, este ziua mamelor, ziua iubirii necondiționate și a sacrificiului suprem. Este ziua femeii care dă viață, care iubește fără margini, care rabdă și suferă fără să ceară nimic în schimb. Să le prețuim cum se cuvine, să le spunem „Te iubesc” nu doar astăzi, ci în fiecare zi, pentru că mamele, femeile, iubitele sunt daruri unice, binecuvântări pe care viața ni le oferă atunci când avem nevoie de ele,
În fiecare an, primăvara începe cu un omagiu adus celei mai prețioase ființe din viața noastră: femeia. Ziua de 8 Martie nu este doar o simplă sărbătoare, ci o mărturie a iubirii, recunoștinței și respectului pe care-l purtăm mamelor, soțiilor, surorilor și tuturor femeilor care ne luminează existența. Este ziua în care, mai mult ca oricând, ne oprim din tumultul cotidian și ne îndreptăm inimile și gândurile către cele care ne-au dat viață, ne-au crescut și ne-au învățat ce înseamnă iubirea necondiționată.
Femeia este izvorul vieții, sprijinul neclintit și simbolul frumuseții pure. În brațele unei mame, copilul își găsește alinarea, în privirea unei iubite, bărbatul își află puterea, iar în zâmbetul unei bunici, se regăsește căldura unui întreg univers. Ele sunt cele care își sacrifică somnul pentru nopțile albe ale copiilor, cele care veghează asupra noastră cu blândețe, cele care știu să îmbărbăteze când viața devine grea și să ofere alinare doar printr-un simplu gest.
Ziua Femeii este un prilej de reflecție asupra rolului fundamental pe care femeia îl are în societate. De-a lungul istoriei, femeile au luptat pentru drepturi, pentru egalitate și pentru respect, demonstrând o forță interioară impresionantă. Astăzi, ele strălucesc în toate domeniile, fiind lideri, mame, creatoare de frumos, purtătoare de speranță și de visuri împlinite.
Dar în inima fiecărui copil, mama rămâne cea mai scumpă ființă din lume, un simbol al iubirii, al jertfei și al nemuririi sufletești. Există o forță nepământeană în brațele ei obosite, o căldură aparte în glasul ei și o lumină sfântă în ochii care privesc, mereu, dincolo de timp și spațiu.
Mama mea, un om frumos ca toate mamele din lume, a fost cea care a îndurat greul, a trecut prin furtunile vieții cu fruntea sus și a trăit doar pentru copiii ei. Șase suflete a crescut cu trudă, învățându-le ce înseamnă iubirea, răbdarea și puterea de a merge mai departe, indiferent de încercări. Când drumurile ne-au dus departe, către alte țări, ea a rămas acolo, acasă, așteptându-ne, cu inima strânsă, în fața porții. În fiecare seară, la apusul soarelui roșiatic ce se ascundea după nori, ochii ei scrutau orizontul, sperând să ne vadă revenind. Nopțile au fost pline de dor, zilele de tăcere, dar niciodată nu s-a plâns pentru că ne iubea prea mult ca să-și lase suferința să ne apese și pe noi.
A fost o mamă ca toate mamele: frumoasă, puternică, blândă, neobosită, mereu acolo când aveam nevoie de o alinare. Dar viața i-a pus la încercare sufletul când unul dintre copiii ei a plecat prea devreme dintre noi. A suferit în tăcere, dar și-a păstrat demnitatea și, și-a ascuns durerea sub un zâmbet cald, deși știam că fiecare zi devenea o povară mai grea. Pierderea i-a grăbit sfârșitul, iar după doi ani a plecat și ea, lăsând în urmă un gol pe care nimeni nu-l va putea umple vreodată.
A luat-o clipa, asemeni unui val ce fură țărmului ultima urmă de pași. Mi-a rămas doar ca o adiere de primăvară rătăcită în iernile sufletului meu, o rază care mângâie colțurile reci ale gândurilor mele. Mama, cea care era soarele meu de amiază, este acum un apus veșnic, pictat pe cerul inimii mele cu nuanțe de dor.
Îi aud pașii uneori printre frunzele uscate de pe aleile casei, pe canale vizuale ale trecutului. Îmi întind mâinile să o cuprind, dar este doar o umbră și aer, doar un vis și dorința de mă strânge în brațe. Îi simt și acum parfumul sufletului ei, suspendat între real și iluzie, ca o floare care refuză să-și piardă mireasma, deși rădăcinile ei s-au stins în pământul uitării.
Dacă timpul ar fi avut milă, te-aș fi păstrat aici, alături, ca pe un vers nemuritor într-o poezie scrisă de însăși viața. Dar te-ai dus mama și, ai devenit un înger!
Fie că este vorba despre un buchet de flori, un gest de tandrețe sau o simplă îmbrățișare, orice semn de recunoștință contează. În această zi, mai mult ca oricând, să le spunem un sincer „Mulțumesc” și să ne amintim că femeia trebuie să fie prețuită nu doar pe 8 Martie, ci în fiecare zi a anului.
La mulți ani tuturor femeilor! Să rămâneți mereu acea rază de lumină ce încălzește sufletele celor din jur!
Foto- sursa internet