Autor: Mioara BACIU
Sărbătorim pe 9 mai, trei mari evenimente, cu impact național și internațional:
Proclamarea Independenţei de stat a României, care a marcat în mai 1877, înlăturarea de pe teritoriul național a ultimei verigi a suzeranitatii otomane.
Memorabil este la acea dată, discrsul lui Mihail Kogălniceanu, care declara în Parlamentul ţării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.
Totodată, trebuie menționat că, independenţa de stat proclamată, a fost consfinţită şi apărată pe câmpul de luptă, fiind impusă forţelor militare turceşti şi bucurându-se de recunoaștere europeană.
Prin Tratatul de pace ruso-turc, din 19 februarie / 3 martie 1878, de la San Stefano, se recunoaştea independenţei României, alături cele ale Serbiei şi Muntenegrului, precum şi autonomia Bulgariei. O altă consecință a tratatului a fost faptul că Dobrogea a fost cedată Rusiei, care şi-a rezervat dreptul s-o schimbe „cu partea Basarabiei cedată României prin Tratatul de pace de la Paris, din 1856, după războiul rus şi Coaliţia europeană din anii 1853-1856”.
Urmare Congresului internaţional de la Berlin, desfășurat în perioada 1/12 iunie – 1/12 iulie 1878, a fost recunoscută independenţa de stat a României şi drepturile ei asupra Dobrogei, iar judeţele Bolgrad, Cahul şi Ismail, din sudul Basarabiei, retrocedate Moldovei prin Tratatul de la Paris din 1856, au fost redobandite de către Imperiul ţarist.
Proclamarea Independenței de stat a condus la dezvoltarea societăţii româneşti, fiind un moment premergător, pregătitor pentru lupta pentru formarea statului național unitar român, prin actul istoric al Marii Uniri din anul 1918.
Dată de 9 mai marchează ziua Victoriei în cel de-al doilea Război Mondial. Mai precis, pe 9 mai 1945, aliaţii din cel de-al doilea război mondial au obţinut victoria împotriva Germaniei naziste, oprind cea mai pustiitoare conflagraţii din istoria continentului european.
Acţiunea militară a României desfăşurată în cadrul Coaliţiei antihitleriste a adus şi importante beneficii strategice şi operativ-tactice și a grăbit, în mod evident, victoria asupra armatei naziste.
Însă, statutul internaţional al României la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, urmare încheierii Convenţiei de armistiţiu din 12 septembrie 1944, de la Moscova și în baza „înţelegerilor” convenite în capitala sovietică, în octombrie 1944, între Stalin şi Churchill, privind delimitarea sferelor de influenţă în Europa centrală, de est şi de sud, țara noastră a fost tratată că un stat învins, necobeligerant, clauzele teritoriale, politice, economice şi militare fiind oneroase. O nedreptate flagrantă adusă României!
9 Mai 1950 este considerată ziua de naştere a Uniunii Europene.
La finele celui de-al Doilea Război Mondial, mai multe personalităţi marcante ale vieţii politice europene și-au concentrate eforturile în direcția înființării unor instituţii pentru apărarea păcii şi prevenirea izbucnirii unor noi conflicte armate.
Astfel, din iniţiativa lui Jean Monet, consilier pe probleme economice şi om politic francez, şi a lui Robert Schuman, eminent jurist şi ministru al afacerilor externe al Franţei, în perioada 1948-1952 a fost prezentată lui Konrad Adenauer, cancelarului Germaniei (perioada 1949-1963), Declaraţia Schuman, care prevedea exercitarea unui control comun asupra producţiei de cărbune şi oţel, materiile prime cele mai importante pentru industria armamentului și viza inluentarea destinului Europei, prin reintegrarea Germaniei în marea familie europeană.
La dată de 18 aprilie 1951, în baza prevederilor Tratatului de la Paris, s-a creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), organizaţie supranaţională, care cuprindea: Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda.
Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului, a devenit ulterior fundaţia pentru înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE), urmare semnării Tratatului de la Roma, la data de 25 martie 1957, devenind apoi Comunitatea Europeană (CE), în baza Tratatului de la Mastricht (Olanda), semnat la data de 7 februarie 1992, care a pus bazele formale ale Uniunii Europene (UE), sistem de instituţii supranaţionale, independente şi interguvernamentale, care iau decizii prin negocierea între cele 28 de state membre: Franţa, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg (1952), Irlanda, Marea Britanie, Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania, Portugalia (1986), Finlanda, Suedia, Austria (1995), Polonia, Slovenia, Ungaria, Cipru, Malta, Cehia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania (2004), România, Bulgaria (2007) şi Croaţia (2013).
Aleasă ca Zi a Europei de către Consiliul European de la Milano, în anul 1985 (ca semn de preţuire a rolului Declaraţiei Schuman în realizarea construcţiei europene), ziua de 9 Mai reprezintă un simbol al Uniunii Europene. Alte asemenea simboluri le reprezintă: moneda unică europeană (euro), drapelul albastru cu 12 steluţe aurii (emblemă adoptată în anul 1955 de către Comitetul Miniștrilor, în urmă propunerii Adunării Parlamentare), deviza „unitate în diversitate” şi Imnul european (aranjament muzical fără text al preludiului la „Odă bucuriei” din Simfonia a 9-a de Beethoven, realizat de Herbert von Karajan, adoptat ca imn european, în ianuarie 1972, de către Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei).
Oricare dintre cele trei semnificații ale zilei de 9 mai ar trebuie să ne fie motiv de îndreptare a recunoștinței către toți cei care au militat într-un fel sau altul, pentru libertate, independenţă, autonomie, suveranitate, unitate.
Sursa foto: cvlpress.ro