Autor: Mia Rogobete
Ce faceți? Sunteți bine? Vă prefaceți, sau nu vă pasă? Sau ziceți ”Fie ce o fi, într-o zi se vor termina toate acestea”.Un 2020 numit ”Impact mortal!”, minciună, bâjbâială, haos, drumuri închise, oameni pierduți printre morminte, suflete rămase pentru totdeauna goale, triste, un 2021 numit ”Dictatorul”, fără intrări, fără ieșiri, fără viață, numai bariere, închise frontiere, libertatea îmbrăcată în cojoc făcut din blană de lup și toate astea ca un joc…să fie oare un 2022 al lor? Tot al lor? Ăstora care trag de funiile păpușilor, păpușarii, odată oameni, astăzi cârpe mototolite și aruncate pe pământul proaspăt săpat, gropi adânci, oameni fără fețe, nicio vorbă, niciun răspuns, nu se mai nasc întrebări, nu se mai nasc nici speranțe, fie ele pitite printre gânduri. În schimb s-au deschis fabrici de făcut- Certificat Covid-. Aici s-a angajat jumătate din omenire, milioane de oameni legați la ochi intră în fiecare zi pe porțile acestor uzine și ies atunci când li se dă voie. Aproape toți îl așteptam pe Iisus, dar…ce să vezi, a coborât Dictatorul, nu are față, nici mâini, nici picioare, însă are Certificat, ceea ce mă face să cred că undeva, cândva, s-a născut acest personaj. Unde? Mai are rost să pierdem timp și bani pentru căutări, oricum nu s-ar rezolva nimic, bogații lumii s-au ascuns în casele lor uriașe de unde trimit directive celor supuși, creduli, nevoiași, oameni fără cer.
Ca și Iuda, s-au vândut pe niște arginți, acum nu mai pot da înapoi, neavând curajul lui Iuda să-și pună ștreangul, astăzi trimit mesaje de panică unde pot și ei, unde li se permite, încă mai sunt ființe care se vând pe trei mici și o bere, încă mai sunt persoane care își vând sănătatea pentru un sejur la marea străinătății, încă mai cred oamenii în binele omenirii făcut de șacali, păcat. Dacă ne-am pune să analizăm o singură zi, de dimineață până târziu în noapte, am înțelege că soarele ne trimite aceleași raze de soare, noi deschidem ochii atunci când vrea Dumnezeu, inimile bat la fel doar pentru noi, am înțelege că prânzul oricum vine, chiar dacă am servit sau nu micul dejun, că se face înserarea și e totul frumos, atât de magic dispare soarele, lăsând culoar liber, presărând liniște, iubire, dorință, pentru oameni, pentru tăcuta Lună, ea și noaptea ce-i ține secretele în mijlocul stelelor aprinse sau stinse, să căutăm în noi, doar o zi, vom vedea că mașina timpului șlefuiește sufletele și inimile de mii de ani. Nu este prea târziu să ne trezim la realitate, după al douăsprezecelea ceas vine o nouă zi, o nouă încercare.
Ce ar fi spus marele actor de comedie Grigore Vasiliu Birlic despre toate astea? Probabil juca în piesă și îi punea porclă virusului, Spide-Man, că doar e comedie-tragedie, nu?
Cei care conduc lumea sunt doar niște marionete, oameni fără suflet, politicieni de carton, nebuni scăpați din ghearele vieții, puțini conducători cu demnitate, respect pentru poporul său, cum mai sună oare fraternitate? Nu suntem încă pierduți, pe malul celălalt stă se se arunce în apă curajul, știe să înoate, ne face cu mâna să-l urmăm, ne putem răcori și noi puțin, aștia care am mai rămas neștampilați, apoi să mergem mai departe prin viață, așa cum am venit, goi, cu mama, tata și Certificatul de Naștere pe care Tatăl Ceresc și-a pus semnătura, singurul Certicat Adevărat, Certificatul Libertate!