Adevărul despre Mătușa Tamara

Acum că Adrian Năstase este liber, iarăși au apărut discuții despre Dosarul Mătușa Tamara. În ciuda dezinformatorilor presei aservite lui Băsescu, Tamara Cernasov a existat și a fost mătușa soției fostului premier. Această mătușă a lăsat transparent o sumă de bani familiei Năstase. De unde a avut bani mătușa Tamara? Simplu! După Revoluția Socialistă din octombrie 1917 din Rusia, familia Cernasov a emigrat în România. Guvernul Putin a despăgubit-o de bunurile confiscate de bolșevici. Vreți ceva mai clar? Ce este mai grav că vinovatul, fostul șef

procuror DNA Daniel Morar a fugit de responsabilitate la Curtea Constituțională (un bun prieten a numit-o pe drept Curtea Sexuală). Privind cu atenție anatomia acestui dosar puteți constata că procurorii DNA a inventat probe și au adus martori mincinoși. Adrian Năstase trebuie privit ca un cetățean obișnuit în fața justiției. Numai că pentru el nu s-a aplicat sintagma egalității tuturor cetățenilor în fața actului de justiție. Fostul premier a fost lucrat conform dezinformărilor practicate de KGB și odioasa Securitate.

 

Și ce este mai grav, că cetățeni din România, care nu cunosc realitatea își dau cu părerea. Aș fi curios cum au reacționa aceștia dacă li s-ar pune în cârcă vinovății nedovedite, vinovății inventate, fapte pe care nu le-au făcut și nici măcar nu le-au gândit vreodată.

Nu vreau să fiu acuzat că manipulez, doar vă rog să citiți și după lectură să trage-ți concluziile.

 

 

Curtea Supremă de Justiţie l-a achitat pe Năstase, ca şi pe ceilalţi acuzaţi, scoţând la lumină conspiraţia şi înşelăciunea comise de DNA

15 decembrie 2011. În sentinţa la care a ajuns după 34 de şedinţe de judecată, Curtea Supremă a decis că Adrian Năstase şi ceilalţi doi inculpaţi nu sunt vinovaţi de acuzaţiile prezentate de DNA; în acelaşi timp, Curtea a scos la lumină în mod oficial tentativa de înşelare a instanţei, comisă de DNA.

O privire către Dosarul mătuşa Tamara

Prolog

Iniţial, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a scurs informaţii către presă, afirmând că mătuşa Tamara nu existase niciodată şi că ea era un personaj fictiv, inventat pentru a ascunde faptul că Adrian Năstase a obţinut în mod ilegal o mare sumă de bani.

În 2006, DNA a inundat ţara cu dezinformări şi minciuni, în încercarea disperată de a-l incrimina pe Năstase.

Apoi, însă DNA a constatat că devenise clar faptul că Tamara Cernasov, mătuşa soţiei lui Năstase, Dana Năstase, cu adevărat îi lăsase moştenire nepoatei sale acei bani, totul în cadrul unei proceduri perfect legale şi complet transparente.

Dar Preşedintele Traian Băsescu nu a abandonat niciodată acţiunea de hărţuire a oponenţilor să politici. Prin urmare, în această nouă situaţie, oamenii săi au inventat o poveste incredibilă, conform căreia Adrian Năstase ar fi furat “Dosarul mătuşa Tamara” de la Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere Spălării Banilor (ONPCSB).

Această poveste era, şi ea, lipsită de sens, din moment ce acel dosar fusese închis, iar Năstase fusese exonerat de orice acuzaţie de ilegalitate, cu şase ani înainte, în anul 2000, înainte chiar ca Năstase să fie desemnat Premier.

Ca de obicei, Băsescu şi „omul” său, şeful DNA Daniel Morar, nu au lăsat faptele şi adevărul să îi oprească în acţiunea lor obsedantă de a-l învinui pe Năstase cu orice preţ.

Aşa că, în timp ce ofereau sistematic publicului scurgeri de informaţii false şi minciuni, au lansat o campanie fără precedent de şantaj şi înşelăciune, de această dată încercând să inducă în eroare chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Iată doar una dintre uimitoarele poveşti inventate, care scoate la iveală metodele şi mijloacele folosite de Băsescu şi Morar, în încercarea lor de a obstrucţiona justiţia:

Anatomia şantajului şi inventării de dovezi, executate de DNA

Procurorii DNA au şantajat un infractor condamnat, promiţându-i eliberarea din închisoare dacă va susţine minciunile ce îi vor fi fost dictate şi va ajuta astfel la condamnarea lui Năstase, sub acele false acuzaţii

19 ianuarie 2006. Genică Boierică, un infractor condamnat, care se afla în detenţie la Craiova, executând primul an al pedepsei de opt ani la care fusese condamnat, a fost adus la sediul central al DNA de la Bucureşti, unde procurorii DNA i-au promis că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.

Povestea inventată, semnată de un infractor condamnat, dar creată şi impusă de DNA

După o scurtă perioadă de convingere, Boierică a semnat declaraţia “sa” scrisă, cu conţinut fantasmagoric, dar în fapt concepută şi impusă de procurorii DNA:

A. Boierică pretindea că, puţin înainte de alegerile naţionale din 2000, vecinul său Ioan Melinescu, funcţionar superior în ceea ce se numea pe atunci Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB), i-ar fi spus despre faptul că în agenţie exista un “Dosar Dana Năstase”, ca şi despre intenţia ca informaţiile din acest dosar să fie scurse către presă, cu scopul de a-l împiedica pe Năstase să câştige alegerile din 2000. Se pretindea că Melinescu i-ar fi cerut lui Boierică să aranjeze o întâlnire între el şi parlamentarul social-democrat Ristea Priboi, astfel ca informaţia să ajungă la Năstase.  

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• La acea dată, Melinescu şi Priboi erau vecini şi cunoştinţe de aproape 40 de ani, aşa că nu ar fi avut nevoie de ajutorul lui Boierică sau al oricărei terţ, pentru a aranja o întâlnire între ei.

B. Potrivit mărturiei lui Boierică, el ar fi aranjat ca întâlnirea dintre Priboi şi Melinescu să aibă loc în noimebrie 2000, la Palatul Parlamentului, iar la întâlnire ar fi participat şi el. Martorul procuraturii a pretins că, în aceeaşi zi, toţi trei s-au întâlnit cu Năstase, iar Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va “opri investigatia” în schimbul numirii sale în funcţia de şef al ONPCSB, de îndată ce Năstase câştigă alegerile. 

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Registrele de securitate referitoare la accesul în Palatul Parlamentului dovedesc faptul că Boierică şi Melinescu nu au intrat în clădirea parlamentului, nici în noiembrie 2000, şi nici înainte, şi nici după această lună.
• Mai mult, registrele de acces în clădire arată că atât Priboi cât şi Năstase nu s-au aflat ei înşişi în clădirea parlamentului, întreaga lună noiembrie, deoarece aceasta era ultima lună a campaniei electorale, iar ei erau în deplasare pe traseele electorale din ţară.
• De asemenea, a devenit clar că Boierică nu fusese niciodată în clădirea unde se presupune că ar fi avut loc întâlnirile, deoarece a indicat greşit locaţia birourilor despre care spunea că le-a vizitat.
• Atât Melinescu cât şi Priboi au declarat că un astfel de şir al evenimentelor nu avusese loc, şi că ei nu se aflau în Palatul Parlamentului la acea dată. Nici unul dintre membrii staff-ului din birourile lui Năstase, respectiv Priboi, nu i-au recunoscut pe Melinescu sau Boierică.
• ONPCSB a desfăşurat o investigaţie de rutină în legătură cu tranzacţiile care stăteau în spatele alimentării contului bancar al familiei Năstase (al Danei si mătuşii ei, Tamara Cernasov), şi a clasat dosarul după ce au avut loc verificările şi s-a dovedit că toate tranzacţiile fuseseră în acord cu legea; aceasta se întâmpla la în anul 2000, pe când Năstase era liderului unui partid aflat încă în opoziţie.

C. Potrivit aceleiaşi poveşti fantasmagorice susţinute de Boierică, la 31 decembrie 2000, la scurt timp după ce Năstase câştigase alegerile şi devenise premier, el (Boierică) l-a întâlnit pe Priboi la magazinul Billa, din Craiova, iar Priboi i-ar fi spus că “totul s-a aranjat” şi că Melinescu “va primi numirea în post”. 

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Magazinul Billa nu exista la acel moment în Craiova. A fost deschis un an mai târziu. Priboi a negat că s-ar fi întâlnit vreodată cu Boierică. Documentele dovedesc că în acea zi era plecat cu familia, în vacanţă.

D. Martorul cheie al DNA continuă cu afirmaţiile sale fantastice: în martie 2001, Melinescu, nou-numitul şef al ONPCSB, i-ar fi cerut lui Boierică să îl ia cu maşina proprie din spatele sediului Oficiului, aşa ca nimeni să nu îi vadă. Potrivit scenariului prezentat, cei doi ar fi mers împreună la Parlament, să se întâlnească cu Priboi, pentru ca Melinescu să îi înmâneze acestuia dosarul lui Năstase, cu rugămintea de a i-l da ulterior acestuia, iar Priboi ar fi “pus dosarul în dulapul său”.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Dacă şeful ONPCSB ar fi avut să îi înmâneze ceva Premierului Năstase, la cererea acestuia, nu ar fi făcut-o direct, fără intemediari ?!?! De ce ar desfăşura cineva o tranzacţie secretă în condiţii atât de improvizate şi nesigure !?!?! Mai mult, registrele de securitate ale accesului în Palatul Parlamentului arată că Melinescu a intrat prima dată în clădirea parlamentului în vara lui 2001, pentru întâlniri oficiale, adică mult după data indicată în declaraţia lui Boierică.

E. Boierică îşi încheie declaraţia pretinzând că Melinescu ar fi promis la finalul acelei întâlniri că se va asigura de faptul că orice dovadă a existenţei dosarului va fi ştearsă din baza de date a ONPCSB.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Atât directorul băncii la care Tamara Cernasov şi nepoata ei, Dana Năstase, au deschis un cont comun în 1999, cât şi angajaţii ONPCSB au declarat atât in scris, cât şi în faţa instanţei, că dosarul era înregistrat în continuare în baza de date a Oficiului. De asemenea, datele bancare iniţiale ale dosarului sunt înregistrate şi se află în siguranţă, în baza de date a băncii. Cu alte cuvinte, nici o persoană în toate minţile nu ar putea crede că se poate ascunde informaţia referitoare la dosarul ONPCB prin furtul unei copii printate a acestuia. Şi nici o persoană în toate minţile nu poate crede că ştergerea înregistrării dosarului din baza de date a Oficiului ar duce la dispariţia acestuia, de vreme ce dosarul era încă prezent în arhivele electronice ale băncii unde exista contul bancar.

Mai mult:

La cinci ani după ce se afirmase că dosarul fusese “furat şi distrus”
de către Năstase, acesta a reapărut în mod surprinzător, atunci când DNA l-a scurs către presă

• Boierică a semnat o declaraţie la sediul DNA, pe 19 ianuarie 2006, în care pretindea că dosarul Năstase fusese furat din arhivele Oficiului şi distrus, nu mai târziu de martie 2001.
• Dar dosarul “furat şi distrus” apăruse deja public, pe 15 ianuarie 2006, adică cu câteva zile înainte ca Boierică să semneze declaraţia menţionată mai sus.
• Acest fapt se întâmplase chiar în “Evenimentul Zilei“, un cotidian recunoscut drept canalul cel mai loial de propagandă în favoarea Preşedintelui Traian Băsescu şi a partidului său. Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.
• Cotidianul pretindea că banii menţionaţi în dosar nu ar fi provenit de la Cernasov (“Mătuşa Tamara”), ci din mita primită de Adrian Năstase.
• “Evenimentul Zilei” a ignorat complet faptul că, în dosarul la care se referea, Oficiul concluzionase că nu existase nici o încălcare a legii de către Năstase, şi că făcuse aceasta exonerare în anul 2000, adică înainte ca Năstase şi partidul său să preia puterea.
• Procurorii DNA, care sunt cunoscuţi pentru faptul că scurg către presă informaţii false şi minciuni îndreptate împotriva oponenţilor politici ai lui Băsescu, nu au explicat cum se face că un dosar despre care s-a afirmat că ar fi fost furat şi distrus de Năstase, la începutul lui 2001, a reapărut cinci ani mai târziu, în ianuarie 2006, publicat de către “Evenimentul Zilei”.

…şi alte dovezi indirecte:

Aşa după cum s-a arătat mai târziu în instanţă, era clar şi deplin cunoscut procurorilor la acel moment faptul că:

• Năstase însuşi, din proprie iniţiativă, declarase la începutul anului 2000 existenţa acelui cont comun al soţiei sale, Dana, şi al mătuşii acesteia, Cernasov, inclusiv sursa banilor din acel cont.
• Mai mult, în anul 2000, când Năstase era încă în opoziţie, ONPCSB a desfăşurat o investigaţie de rutină a tranzacţiei care stătea la baza existenţei banilor în acel cont şi închisese dosarul, după ce totul fusese clarificat şi găsit în concordanţă cu legea.
• În aceste condiţii, Năstase nu avea nici un interes să ascundă sau să îndepărteze acel dosar din evidenţele oficiale ale statului. Dimpotrivă, era în interesul lui ca acesta să devină public şi transparent pentru public.
• Doar DNA, care încerca cu disperare să îl acuze pe Năstase cu orice preţ, prin fabricarea de false dovezi, a fost angajat în ascunderea adevărului şi provocarea unui ocean de dezinformare, poveşti inventate, minciuni şi calomnii.

DNA a întocmit un dosar penal împotriva lui Adrian Năstase, bazat pe mărturii complet inventate de procurorii săi şi impuse ca atare, spre susţinere, unui infractor condamnat

Drept recompensă, un infractor dovedit a fost eliberat din închisoare

Boierică a fost eliberat din închisoare după ce a semnat declaraţia care i-a fost impusă de către procurorii DNA, declaraţie în care lansa acuze nefondate la adresa lui Năstase.

Pe baza declaraţiei false a lui Boierică, DNA a deschis un dosar penal împotriva fostului premier Adrian Năstase, a lui Ioan Melinescu şi a lui Ristea Priboi.

24 mai 2006. Năstase, Melinescu şi Priboi au fost învinuiţi oficial de DNA pentru presupusa lor implicare în povestea susţinută în declaraţia lui Boierică.

Curtea Supremă de Justiţie l-a achitat pe Năstase, ca şi pe ceilalţi acuzaţi, scoţând la lumină conspiraţia şi înşelăciunea comise de DNA

15 decembrie 2011. În sentinţa la care a ajuns după 34 de şedinţe de judecată, Curtea Supremă a decis că Adrian Năstase şi ceilalţi doi inculpaţi nu sunt vinovaţi de acuzaţiile prezentate de DNA; în acelaşi timp, Curtea a scos la lumină în mod oficial tentativa de înşelare a instanţei, comisă de DNA.

Procurorii DNA au minţit Curtea Supremă

În decizia emisă, Curtea Supremă a relevat următoarele:

1. Martorul principal al acuzării, Genică Boierică – martor pe care procurorii şi-au bazat construcţia întregului dosar – era un infractor condamnat, care îşi servea sentinţa la momentul la care semnase declaraţia, şi care fusese identificat clar drept mincinos, în timpul testului poligraf realizat de procuratură în 2007.
2. Curtea Supremă a atras atenţia că, în totală contradicţie cu faptele de mai sus, procurorii au minţit în actele remise instanţei, deoarece au afirmat că Boierică trecuse cu bine de testul poligraf. Dimpotrivă, Curtea a arătat că raportul oficial al testului poligraf dovedea că Boierică minţea. S-a dovedit şi că Boierică fusese informat chiar de către ofiţerul care opera poligraful ca nu trecuse testul, pentru că minţise.
3. Ceilalţi doi martori aduşi de acuzare în proces, anume concubina lui Boierică şi şoferul acestuia, ştiau povestea doar din relatarea lui Boierică, şi se aflau sub presiunea procuraturii să facă aceste declaraţii.
4. Este clar că presupusa întâlnire dintre Năstase, Melinescu, Priboi şi Boierică – nu a avut loc niciodată.
5. Numirea lui Melinescu, în calitate de director al ONPCB, în decembrie 2000, avusese loc cu respectarea strictă a legii şi procedurilor administrative. Hotărârea pentru numirea strict profesională a fost semnată de ministrul de finanţe, de ministrul justiţiei şi de secretarul general al Guvernului, şi a fost aprobată de Guvern, în totalitatea sa. Era clar că nu existase nici un interes personal al lui Năstase pentru a se face această numire.
6. Concluziile la care a ajuns acuzarea erau contrazise de fapte, aşa cum au fost ele evidenţiate în instanţă. Nu există nici o dovadă care să susţină acuzaţiile procurorilor.
7. Poziţia lui Adrian Năstase a fost dovedită ca fiind justificată, anume, că el nu avea nici un interes în obţinerea sau distrugerea dosarului deschis pe numele familiei sale la ONPCB, dosar care fusese închis în anul 2000, pentru că toate operaţiunile financiare fuseseră legale; aşadar acel dosar nu era un motiv de îngrijorare pentru el şi familia lui.
8. Faptele arată că Melinescu nu ar fi putut sustrage nici un dosar din ONPCSB şi nici nu ar fi putut şterge înregistrarea prezenţei unui astfel de dosar în arhivele Oficiului.
9. Curtea Supremă i-a achitat, de toate acuzaţiile, pe Adrian Năstase, Ion Melinescu şi Ristea Priboi.

Sursa: codulzambaccian.ro, evenimetul zilei, adevărul, cotidianul, hotnews, jurnalul national, Dosarul din justiție, etc.