Autor: DR. ONUFRIE (OCTAVIAN) POP,
ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT DE BERGAMO ȘI EUROPA (ITALIA)
Aghiasmă este apă sfințită de preot în cadrul slujbei Sfeștaniei și în ziua de Bobotează. În funcție de slujba săvârșită pentru sfințirea acestei ape, aghiasmă poate fi de două feluri: aghiasmă mică, atunci când se săvârșește slujba numită „Sfințirea cea mică a apei”, și aghiasmă mare, când se săvârșește „Sfințirea cea mare a apei”, în ziua de Bobotează. „Pravila bisericească” ne învăța următoarele: „Aghiasmă, apă sfințită prin slujba bisericească, se face când preotul cheamă asupra ei puterea Duhului Sfânt, pentru ca ea să aibă puterea de a sfinți viața oamenilor și a naturii înconjurătoare, pentru că ele să capete binecuvântarea Domnului. Apa este simbolul curățirii sufletești, a promovării și a sfințirii vieții. La Botezul Domnului, se face aghiasmă mare; aceasta se ia înainte de anaforă; se dă și celor ce sunt opriți de la Împărtășanie, ca întărire spre nădejdea pocăinței, a mângâierii și îndreptării lor pentru viitor (Constituțiile Apostolice VIII, 29).” Fiind folosită numai în cantități mici, aghiasmă nu trebuie să fie înmulțită; o sticlă de aghiasmă mare este suficientă pentru un an de zile, ea fiind folosită mai rar decât cea mică; în ce privește aghiasmă mică, slujbă pentru sfințirea acesteia poate fi săvârșită oricând în an, atât în biserică, cât și în casele credincioșilor; când facem sfeștanie în casă, preotul poate sfinți o cantitate mai mare de apă, în funcție de dorință și nevoile fiecăruia. Aghiasmă nu se strica niciodată; ea nu se strica însă decât datorită prezenței în ea a harului lui Dumnezeu, iar nu a altor motive precum intrarea în contact a apei cu argintul (dezinfectant) sau pentru asocierea ei cu busuiocul (superstiție). Dacă aghiasmă căpăta însă un miros neplăcut, din pricina vasului în care a fost păstrată, și nu mai poate fi folosită, aceasta se vărsa într-o apă curgătoare curată sau la rădăcina unui copac. Aghiasmă adunată la un loc din mai mulți ani sau de la mai multe biserici și mănăstiri nu este mai puternică decât aghiasmă sfințită la oricare biserica de rând. Harul lui Dumnezeu și darurile Duhului Sfânt nu se aduna matematic, după mintea noastră, ci se dăruiesc fiecăruia din mila lui Dumnezeu, rodind după măsură credinței fiecăruia. Astfel, unul care bea aghiasmă de la biserică de care aparține poate fi mai folosit decât unul care bea aghiasmă adunată de la mai multe mănăstiri. Aghiasmă se păstrează curată și proaspătă vreme îndelungată, fără a da semne de învechire sau alterare. Deși acest lucru este unul dintre cele mai mici semne ale prezenței harului în această apă sfințită, el ar fi de ajuns singur să-l nască intru credința pe cel necredincios. Aghiasmă mică, apă sfințită la Sfeștanie Sfințirea cea mică a apei se săvârșește oricând este nevoie, în biserică sau în casele credincioșilor. În biserică, ghiasma mică se sfințește la începutul fiecărei luni calendaristice, iar pe la casele credincioșilor, oricând este nevoie, mai ales în zile în care se tine post (de obicei, miercuri sau vineri); sunt alese zile de post deoarece rugăciunea unită cu postul este mai puternică. Aghiasmă mică se sfințește și în ziua de prăznuire a Izvorului Tămăduirii. Aghiasmă, această apă sfințită prin unirea ei cu harul Duhului Sfânt, în urma rugăciunilor rostite de preot, are multe feluri de lucrări duhovnicești. Astfel, după cum spune chiar rugăciunea rostită în cadrul slujbei de sfințire, aghiasmă are puterea de a alunga duhurile necurate din casele creștinilor și de a curați mintea de gândurile cele rele de peste zi. Cu această apă sfințită, preoții stropesc spre sfințire credincioșii, biserica și casele acestora. Unii preoți obișnuiesc să binecuvinteze cu aghiasmă credincioșii, după sfintele slujbe. În vechime, mai ales pe la sate, preoții stropeau casele și curțile credincioșilor la începutul fiecărei luni. „Cu aghiasmă se stropesc: casă și lucrurile din ea, curtea și grădina, mașinile, vitele, ogoarele, viile și livezile, pentru a le feri Dumnezeu de rele. ” La rândul său, fiecare credincios poate stropi cu aghiasmă casa în care locuiește, periodic sau chiar zilnic. Părinții duhovnici mărturisesc faptul că toți aceia care beau aghiasmă cu credința primesc binecuvântare, har și sfințenie. Pe ușa bisericii din Mănăstirea Frăsinei, am găsim scris: „Aghiasmă mică se poate bea zilnic, după anafura, dacă după miezul nopții nu s-a mai băut și nu s-a mai mâncat nimic. Pentru cei bolnavi este de mare folos să guste aghiasmă și să-și stropească cu ea părțile trupești aflate în suferință. Elevii și studenții pot lua aghiasmă mică și să-și stropească cu ea fruntea și hainele, spre a le lumina Dumnezeu mintea. Femeile nu pot lua aghiasmă în perioada de necurăție trupească lunară. Cei căsătoriți nu pot lua aghiasmă dacă s-au aflat trupește în acea zi. Aghiasmă mică luată cu rugăciune și cu multă cuviință alungă duhurile rele, mintea o curățește de gândurile rele și o îndreptează spre rugăciune. ” În cartea liturgică numită „Molitfelnic”, înainte de slujba de sfințire mică a apei, aflăm următorul îndemn: „Știut să fie că prea bun obicei este și folositor de suflet să se facă în biserici, în mănăstiri și în case, Sfințirea Apei la toate zilele dintâi ale lunii și a stropi pe oameni în mănăstiri și în chilii, asemenea și în casele mirenilor și toate ale lor. Această apă sfințită pe care Duhul Sfânt prin rugăciunile preoților o sfințește, multe feluri de lucrări are, precum însăși ectenia sfințirii și rugăciunea mărturisesc; ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc și se iartă de păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavolești, gândurile cele rele; iar mintea se curățește de lucrurile cele spurcate și îndreptată spre rugăciune se face; aduce dar pază, înmulțirea câștigului și îndestulare; bolile gonește și da sănătate trupească și sufletească. Și mai în scurt să zicem: toți cei ce o primesc cu credință, iau sfințenie și binecuvântare. Pentru această dar, datori sunteți și voi, preoților, să vă învățați enoriașii voștri ca să o primească pe ea cu credință, spre marele lor folos. ” Aghiasmă mare, apă sfințită la Bobotează Slujbă numită „Sfințirea cea mare a apei” se săvârșește de două ori pe an, iar nu o singură dată, după cum se știe în popor: mai întâi, ea este săvârșită în ajunul Bobotezei, cu această aghiasmă mare stropindu-se casele credincioșilor, iar mai apoi, în ziua de Bobotează (6 ianuarie), aceasta din urmă fiind luate de credincioși acasă, pentru nevoile de peste an. Sfințirea cea mare a apei, săvârșită de preoți în ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a sfințit firea apelor, botezându-Se în râul Iordan, este oficiată numai în biserică sau lângă o apă curgătoare curată. În cadrul acestei slujbe, spre deosebire de cea în care se sfințește aghiasmă mică, apa este sfințită printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt. Astfel, aghiasmă mare are o putere sfințitoare deosebit de mare, ea purtând în sine darurile minunate ale Duhului Sfânt cu mult mai mult decât aghiasmă cea mică. Fiind sfințită numai la începutul anului, aghiasmă mare este păstrată cu multă grijă în Sfântul Altar, ea fiind folosită de preot la multe rugăciuni săvârșite peste an: aghiasmă mare este folosită în slujba Botezului, la sfințirea bisericilor, a antimiselor și a Sfântului și Marelui Mir; cu ea se stropesc și obiectele liturgice și icoanele ce urmează a fi sfințite; cu ea se stropesc demonizații și cei vrăjiți, atunci când li se citesc rugăciunile de dezlegare și molitfele; ea se folosește și la unele dintre rugăciunile din Molitfelnic, precum cele de deochi și de curățire a fântânii, holdelor etc. În zilele de Bobotează, fiecare creștin este dator să ia acasă aghiasmă mare și să o păstreze într-un loc deosebit și curat. Cu această ocazie, credincioșii beau aghiasmă mare vreme de opt zile, începând din ziua Bobotezei și încheind în ziua de odovanie a praznicului (14 ianuarie); numai în această perioadă se poate bea aghiasmă mare fără post și spovedanie. După data de 14 ianuarie, aghiasmă mare „se ia numai cu post și cu spovedanie, intotdeuna înainte de anfura, cu binecuvântarea preotului duhovnic”. Unii preoți obișnuiesc să dea aghiasmă mare, după post și spovedanie, acelora care nu au binecuvântarea de a se împărtăși cu Sfintele Taine. Cu binecuvântarea duhovnicului, postind măcar în ajun, aghiasmă mare se poate bea și în zilele de sărbătoare. Cu aghiasmă mare se pot stropi și casa, curtea, grădină, vitele, ogoarele și livezile, spre a fi păzite de lucrările necurate ale diavolului (doar de Bobotează său periodic). De asemenea, cu pocăință și cu binecuvântarea duhovnicului, aghiasmă mare se poate lua și în cazuri de boli grele. Fiind încărcată cu darurile dumnezeiești ale Duhului Sfânt, aghiasmă mare a săvârșit adesea minuni, tămăduind bolnavi, apărând de rele și izbăvind din primejdii pe cei credincioși.
Sursa foto: https: universulargesean.ro