O tragedie de dimensiuni biblice!
Situația alarmantă din Siria poate declanșa al treilea război mondial.
Interesele marilor puteri se întâlnesc în Siria.
Rămâne de văzut dacă va învinge democrația sau interesele marilor puteri în această zonă.
Siria se confruntă cu cel mai mare război civil din istoria sa zbuciumată. Deoparte se află aproximativ 350.000 mii de soldați ai guvernului împreună cu aliații din Iran și Liban, iar în partea opusă, rebelii care luptă împotriva dicatorului sirian, circa 110-130 de mii de combatanți, ajutați de forțe militare ale unor state din Golful Persic și Peninsula Arabă.
Revolta a răbufnit sub titulatura de “Primavara Arabă”, pe fondul unor sentimentele de represiune etnică și religioasă. Guvernații susținuți de minoritatea shiiti (alawiti), de zeci de ani au reprimat religios, social si politic o majoritate sunita. Kurzii (9% din populatia Siriei), aflati la granița cu Irakul și Turcia, s-au rasculat și ei, trezindu-se la mijloc, între guvenanți și amenințările islamiștilor suniți locali sau importați, cu susținerea multor state din Peninsula Arabă. Creștinii aparținând bisericilor orientale, aproximativ 13 – 14%, s-au refugiat în capitala Siriei – Damasc, încercând să primească o minimă protecție de la guvernanți sau au fugit cu miile în Liban și Iordania.
Peste 100.000 de civili au fost uciși
Conform datelor SOHAR (“The Syrian Observatory for Human Rights”, până în acest moment în acest război civil au murit sau au fost raniți aproximativ 40 de mii de combatanți guvernamentali și 25-30 de mii de combatanți anti-guvernamentali. Conform datelor ONU, aproximativ 100 de mii de civili au fost omorâți în acest conflict până la data de 1 iunie 2013. Agenția pentru refugiați a Națiunilor Unite (ANCHR) menționa cifra de aproape 2 milioane de refugiați și alți 125 de mii dispăruți sau aflați în prizonierat.
La data de 25 August, aproximativ 75% din teritoriul Siriei se află sub controlul trupelor lui Al-Assad. Deși în teritoriu, lunile iunie-iulie și august au fost luni de succes pentru regimul lui Bashar al-Assad, insurgenții sirieni dețin încă aproape tot teritoriul la granița cu Irakul și Kurzii tot teritoriul la granița de nord cu Irakul și Turcia.Insurgenții mai dețin o ultimă suburbie a Damascului – Duma – și se dau lupte grele în alta – Daraya. Marele efort militar al rebelilor și al forțelor guvernamentale are loc în orasul Alep (Haleb – Aleppo) și suburbiile lui. Rebelii au anunțat că au deschis drumul de aprovizionare prin Iordania cucerind parțial orașul Dara. Insurgenții au anunțat la începutul lunii August că au cucerit aeroportul Menagh, de la granița cu Turcia după 10 luni de asediu.
O istorie fără democrație
Istoria zbuciumată a Siriei arată clar că în această țară nu a fost niciodată o democrație. În perioada interbelică Siria a fost sub protectorat francez. Siria și-a câștigat independența în 1946, devenind republică parlamentară. După câteva zeci de lovituri militare, a fost instaurată în anul 1971 o dictatură sub conducerea lui Hafez al – Assad (tatal lui Bashar), fost colonel în aviația militară siriană, școlit la Moscova și un profund partizan al politicii Kremlinului în Orientul Mijlociu. Starea de urgență instaurată de Hafez al-Assad în 1971 a fost abolită în aprilie 2011 de Bashar al-Assad.
Singurul partid legal în Siria este Partidul Socialist al Renașterii (Ba’ath), un partid multi național arab. Acest partid a fost prezent și în Irak până la dizolvarea lui, după înlăturarea lui Sadam Husein. Partidul practică un socialism naționalist, cu adaptarea unor doctrine marxiste la realitățile locale islamice.
O familie de dictatori
Hafez al-Assad a condus Siria cu o mână de fier timp de 29 de ani (a murit din cauza unor probleme cardio-pulmonare în anul 2000). Moștenitorul ales pentru a prelua conducerea Siriei a fost Basil, fratele cel mare al lui Bashar, care însă a murit într-un accident de circulație în 1994. Următorul fiu Bashar, medic de profesie, școlit la Londra, reușește să se impună, trimițând pe unchiul său Rifaat al-Assad, pe fostul Ministru de Externe si adjunctul lui Hafez, Abdul Halim Khaddam în exil la Paris.
Familia Assad provine din minoritatea alawita, o ramură din islamul shiit, care totalizează aproximativ 12 % din totalul populației siriene. Familia Assad a menținut un control strict asupra serviciilor de securitate din Siria. Guvernul sirian s-a bazat în mare parte pe unități alawite, aflate în subordinea serviciilor de securitate, pentru a înnăbuși revoltele declanșate în ianuarie 2011, asa cum au făcut-o întotdeauna.
Această familie de dictatori sunt vinovați de una dinc ele mai mari tragedii din lumea arabă. În anul 1982 îm orașul Hama (orașul biblic Hamat), armata și forțele de represiune siriene au ucis fără remușcări circa 40.000 de protestari, membri ai “Frației Musulmane”.
{gallery}siriarazboi{/gallery}
Atac chimic împotriva propriilor cetățeni
Atacul chimic care a avut loc pe 21 august a.c. la Damasc a fost filmat de o echipă de activiști de presă. Doar unul a mai rămas în viață, toți ceilalți au murit. Materialul lor video a făcut înconjurul planetei și rebelii speră că va contribui la intervenția militară a trupelor NATO. Imaginile cutremurătoare au fost postate pe YouTube şi au fost invocate de Washington atunci când a cerut lansarea unei ofensive militare.
Murad Abu Bilal, activistul care a făcut parte din echipa de filmare și care a rămas în viață, a acordat lui Zaitouneh un interviu. „În prima zi a masacrului, atacurile chimice au curmat vieţile multor activişti media din cadrul Comitetului Local de Coordonare din Zamalka, pentru că aceştia au inhalat gazele toxice. Au plecat să filmeze, să fotografieze şi să strângă informaţii despre atacurile chimice, dar niciunul dintre ei nu s-a mai întors”, spune acesta în interviul încărcat pe YouTube.
1.300 de persoane au murit și peste 4.000 au fost rănite
În cartierul Zamalka din Damasc a avut loc un atac cu arme chimice, susţin rebelii sirieni. Cert este că până la 1.300 de persoane au murit, iar alte peste 4.000 au fost rănite. În urma presiunii exercitate de comunitatea internaţională, preşedintele Bashar al-Assad a permis unei misiuni ONU să efectueze o anchetă. Experţii ONU au putut stabili doar că în atac au fost folosite „unele substanţe chimice”, fără a putea identifica însă agentul letal şi fără a putea afirma cu certitudine că este vorba despre un atac cu armă chimică demarat de forţele controlate de regimul Assad asupra rebelilor, care luptă pentru înlăturarea acestuia de la putere.
Bombardamentul a distrus o școală siriană și a ucis 10 copii
Reporterii de la BBC au înregistrat video un bombardament asupra unei școli din Alep. Explozia cu napalm a ars grav mai mulți copii și persoane adulte. Copii arși au fost duși la un spital din apropiere. O echipă de reporteri BBC filmau spitalul sirian, atunci când bombardamentul cu napalm a produs victime, mulți dintre ei erau copii. Jurnaliștii și-au dat seama că au fost martorii unei infracțiuni, guvernanții au bombardat un loc de joacă într-o școală plină de copii mici. În scurt timp locurile din spital au fost insuficiente pentru victimile provenite din bombardament.
Ian Pannell și cameramanul Darren Conway au filmat un episod pentru Panorama, o emisiune din programul BBC , surprinzând copiii care au intrat în panică și adulții după bombardament. Hainele lor au ars instantaneu, iar pielea lor s-a acoperit cu o substanță albă.
Reporterii BBC au declarat: s-a bombardat cu napalm...
Dr. Rola, un medic voluntar din Marea Britanie, a descris reporterilor scenele de groază, în timp ce alte cadre medicale s-au grabit pentru a calma victimele, care sufereau și plângeau. Directorul școlii a refuzat să-și arate identitatea. El a spus că a fost unul dintre cele mai oribile lucruri pe care le văzuse vreodată. Forțele guvernamentale bombardează de obicei locuri aglomerate, cum ar fi piețe și brutării, însă de data asta au ales să bombardeze o școală plină de copii. Acest lucru demonstrează că regimul dicatorului Sirian nu vrea să renunțe la putere.
” Cel mai rău lucru în viată este să te uiți la cineva care moare în fața ta și să nu poți să faci nimic. Aceasta este soarta poporului sirian. „, a spus directorul .
Cei care au supraviețuit atacului inițial au suferit arsuri, care au acoperit mai mult de 50 % din corpurile lor .
Dr. Rola, a descris scena: ” Haos absolut și masacru. Pentru dictator cetățenii nu contează, copii și femeile nu contează și toate persoanele ucise și masacrate nu contează.”
Secretarul de stat John Kerry a acuzat Președintele sirian pentru bombardarea propriilor cetățeni. Kerry susține că sângele celor 1429 sirieni, dintre care 426 dintre sunt copii – este pe mâinile lui Assad
Rusia și China se opun
Rusia şi China au anunţat că-şi vor folosi dreptul de veto pentru a bloca orice iniţiativă pentru demararea unei ofensive militare în Siria. Puterile occidentale şi-au anunţat însă dinainte disponibilitatea de a lansa un astfel de atac fără aprobarea ONU, iniţiativă promovată de SUA, Marea Britanie şi Franţa şi sprijinită de Germania, Turcia, Canada, Italia şi Liga Arabă. Între timp, britanicii au anunţat că nu vor interveni militar, în urma nemulţumirii populaţiei faţă de implicarea într-un nou război.
Reuters: După atacul din Damasc, livrările de arme către rebelii sirieni au crescut. Susţinătorii din Golf ai rebelilor sirieni au livrat 400 de tone de armament militanţilor anti-Assad, într-unul din cele mai mari transporturi de arme de la începutul conflictului în 2011, anunţă cotidianul israelian Haaretz, citând surse ale opoziţiei siriene.
Siria ameninţă SUA: „Va arde tot Orientul Mijlociu“ Guvernul de la Damasc a avertizat Statele Unite că un atac asupra Siriei „nu va fi vreun picnic pentru nimeni, sub nicio formă, pentru că o agresiune ar atrage grave repercusiuni şi ar fi o minge de foc care ar face să ardă întreg Orientul Mijlociu”, notează EFE.
Rusia își întărește flota din Marea Mediteraniană
Rusia va trimite încă două nave în estul Mediteranei, pentru a-şi întări prezenţa navală din cauza “situaţiei binecunoscute” din zonă, a relatat joi Interfax, făcând referire la criza din Siria, potrivit Reuters şi AFP. O sursă din Statul major al forţelor armate ruse a declarat, citată de Interfax, că o navă antisubmarin şi una purtătoare de rachete se vor adăuga în următoarele zile flotei ruse deja prezente în regiune, deoarece complicarea situaţiei în estul Mediteranei “ne cere să ne adaptăm forţele navale” – transmite Agerpres.
Arabia Saudită, cu aprobarea SUA, ar fi oferit Rusiei monopolul pentru petrol şi gaze în Europa, în schimbul căderii liderului sirian Bashar al-Assad, reiese dintr-o scurgere de informaţii ajunsă în presă. Dezvăluirea a fost făcută iniţial pe 21 august de către ziarul libanez de limbă arabă As-Safir. Cotidianul, care are legături cu mişcarea libaneză pro-Assad Hezbollah, a publicat citate dintr-un “raport diplomatic” privind o întâlnire ce a avut loc pe 31 iulie la Moscova, între preşedintele rus Vladimir Putin şi şeful serviciului secret saudit, Bandar bin Sultan. Ziarul nu a precizat căreia dintre părţi îi aparţine raportul, transmite Rador, care citează EUObserver.
Arabia Saudită sprijină acțiunile rebelilor
Reuters scrie că Arabia Saudită a încercat să „mituiască“ Rusia şi cu 15 miliarde de dolari, bani cu care ar cumpăra armament rusesc prin reactivarea unui contract mai vechi.
„A fost o comandă de tancuri T – 90 care a fost stopată din motive misterioase, iar dacă aceasta este o reactivare a acelei comenzi, atunci putem suspecta că saudiţii vor ceva în schimb, iar acel ceva poate avea legături cu Siria“, a explicat Ruslan Pukhov, directorul institutului de cercetare militară CAST. El colaborează cu ministerul rus al Apărării, scrie Ziarul Financiar.
Rusia şi Arabia Saudită au încheiat în 2008 un contract pentru furnizarea a 150 de T-90, a peste 100 de elicoptere de atac Mi-17 şi Mi-35 şi a mai multor vehicule de luptă pentru infanterie BMP-3. Publicaţia rusă Kommersant a scris la acea dată că prin acest contract saudiţii au vrut să convingă Rusia să-şi reducă relaţiile cu Iranul.
Surse: nydailynews.com, hotnews.ro, adev.ro
{gallery}siriarazboi1{/gallery}
Un punct de vdere pertinent
Adevăratele mize ale dosarului sirian par a fi de natură economică. Evenimentele în curs au fost escaladate după ce concernul american Noble Energy a descoperit unul dintre cele mai mari zăcăminte de gaze naturale din lume, în adâncul Bazinului Levantin din Marea Mediterană, zonă maritimă ale cărei resurse sunt disputate de Siria, Israel, Liban, Cipru şi autorităţile Hamas din Fâşia Gaza.
Israelul a fost prima ţară care şi-a proclamat imediat dreptul de exploatare. Intenţionat sau nu, zăcământul a primit, la modul general, denumirea ameninţătoare, cu conotaţii de apocalipsă biblică, “Leviathan”.
Potenţialul câmpului gazeifer este uriaş: 3.454 miliarde de metri cubi, iar perspectiva exploatării zăcămintelor a amorsat o competiţie acerbă, implicând întreg potenţialul conflictual din regiune, reprezentat de Israel, Siria, Autorităţile din Fâşia Gaza, respectiv “Hamas”-ul, care irită Israelul, Ciprul, care irită Turcia.
Libanul, la rândul său, a cerut la ONU să i se recunoască dreptul de exploatare a zăcămantului în apele sale teritoriale, cea mai vocală revendicare venind din partea mişcării “Hezbollah”, susţinută de Iran, care de asemenea irită Israelul.
Concomitent cu acest potenţial conflictual, Qatarul şi Turcia i-au prezentat preşedintelui sirian Bashar al Assad proiectul de gazoduct Qatar – Arabia Saudită – Irak – Siria – Turcia, de unde gazul putea fi exportat şi spre Europa, în detrimentul Federaţiei Ruse, interesată să deţină monopolul exportului de gaze către Europa.
Ruşii au intervenit pe lângă Bashar să nu semneze contractul cu Qatarul şi, ca să fie siguri că l-au convins, i-au „capacitat” pe generalii fideli Moscovei. După cum se ştie, preşedintele Bashar nu are autoritate asupra armatei, aşa cum avea părintele sau. El este dependent de generalii moşteniţi de la tatăl său, cu care Moscova tratează direct, fiind doar informat asupra celor convenite.
Interese iraniene în Siria
Între ciocan şi nicovală, Bashar a respins oferta qatarioto- turcă în favoarea proiectului de gazoduct din Iran. În această situaţie, cei care hotărăsc cine sunt beneficiarii gazelor sunt Iranul, China, India şi Rusia.
Construcţia gazoductului a început imediat, iar forţele destabilizatoare au fost activate. Când a început aşa-zisa revoltă din Daraa, Bashar a cerut autorităţilor să explice populaţiei situaţia creată şi să se găsească o rezolvare paşnică. Armata, însă, s-a implicat, cu de la sine putere, în reprimarea nemulţumirilor, ignorând ordinul preşedintelui. Logica generalilor a fost aceea că “trebuie dată o lecţie opoziţiei, că în Siria nu se vor repeta „primăverile arabe” în regie occidentală”, iar Bashar trebuie să înţeleagă că nu are experienţa necesara pentru a soluţiona o astfel de criză.
Şi de atunci, Bashar şi familia lui sunt, practic, prizonieri la palat. Nu pot să plece, stau şi plătesc facturile pentru tot ce le face armata. Ce se va întampla cu el? Probabil va fi ţapul ispăşitor.
Fraţii Musulmani, încurajaţi să escaladeze violenţele şi teroarea
SUA, Turcia, Qatarul şi Arabia Saudită au început să sprijine direct organizaţia Fraţii Musulmani, ca element destabilizator pentru regimurile „trădătoare”, care au negociat cu Iranul, Rusia, China şi India zăcămintele din Bazinul Leviatanului.
Dar, “paradoxal” în acest conflict, şi reţeaua Al Qaeda este “aliata” SUA!
Navele turceşti se angajează în tot felul de conflicte cu navele de prospecţie americane, israeliene şi cipriote în Marea Mediterană. Turcia importă din Rusia 60% din necesarul de gaze naturale şi nu poate lăsa „inamicul istoric” să gestioneze şi “Leviathanul”. Dacă în Siria vor primi puterea Fraţii Musulmani, se speră că se va inversa avantajul.
În cazul “Leviathanului”, apreciază experţii în problemele Orientului Mijlociu, niciuna dintre parţi nu va ceda fără luptă.
Şi în acest caz, petrolul, iar nu grija pentru popoarele arabe, a adus atâtea nave de război în Mediterana.
Războiul bate la ușă
Indiferent de concluziile comisiei de experţi ai ONU cu privire la utilizarea armei chimice, principalele puteri occidentale par a fi decise să-i administreze o corecţie exemplară liderului de la Damasc.
Fermitatea acestei decizii rezidă, în primul rând, din faptul că, la 26.08.2013, Departamentul de Stat a amânat, din cauza “consultărilor continue” cu privire la atacul cu arme chimice din Siria, întrunirea americano-rusă de la Haga, programată pentru 28.08.2013, la care urmau să participe importanţi diplomaţi din Statele Unite şi Rusia (subsecretarul american de stat pentru afaceri politice, Wendy Sherman, ambasadorul american în Siria, Robert Ford, şi viceminiştrii ruşi de externe, Ghennadi Gatilov şi Mihail Bogdanov). Scopul întâlnirii era acela de a dezbate planurile de organizare a unei conferinţe internaţionale de pace privind încheierea războiului civil din Siria.
Nu putem suspecta, având în vedere premisele anterior menţionate, existenţa vreunui interes al Siriei de a sabota întâlnirea ruso-americană, menită a găsi soluţii politice crizei. Aşadar, este greu de presupus ca liderul de la Damasc să-şi fi îngreunat situaţia prin ordinul criminal de folosire a armei chimice.
SUA susține că în Siria a fost un atac chimic
Rusia “regretă” că Statele Unite au decis să amâne o reuniune bilaterală privind Siria, a anunţat (27.08.2013) adjunctul ministrului rus de Externe, Ghennadi Gatilov, citat de AFP. “Elaborarea mecanismelor unei reglementări politice în Siria ar fi fost extrem de utilă chiar acum, în timp ce ameninţarea unei acţiuni armate planează asupra acestei ţări, a adăugat el (…).”
Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt de la Casa Albă, Jay Carney, potrivit „CNN International”, a dat ca cert faptul că regimul de la Damasc este responsabil de atacul chimic. Aceasta înainte ca experţii ONU să-şi înceapă investigaţiile.
„J. Carney: (…) După cum am subliniat la 26.08.2013, serviciile de informaţii din SUA lucrează la un raport cu privire la situaţia din Siria pe care îl vom da publicităţii după ce îl vom primi. (…) Nu există nicio îndoială că, la 21.08.2013, au fost utilizate arme chimice la scară largă în apropiere de capitala Damasc, (…) regimul sirian fiind responsabil de derularea unui asemenea atac. Deţinem informaţii cu un grad ridicat de credibilitate referitoare la faptul că regimul sirian a folosit deja arme chimice în acest conflict, având în vedere că deţine controlul asupra depozitelor cu arme de acest gen din ţară.“
SUA este pregătită să lanseze un atac asupra Siriei
Oficiosul „The Washington Post” din 27.08.2013 întăreşte spusele purtătorului de cuvânt: „Administraţia Obama are în vedere o acţiune militară împotriva Siriei cu scop şi durată limitată, menită a servi drept repercusiune pentru utilizarea de către Damasc a armelor chimice şi ca mijloc de intimidare, (…) au declarat importanţi oficiali din cadrul Administraţiei SUA”.
Pe un teren deja pregătit, secretarul de stat al Apărarii, Chuck Hagel, vine să confirme, prin intermediul postului britanic de televiziune „BBC World”, că “SUA este pregătită să lanseze un atac asupra Siriei”.
La acelaşi post de televiziune, premierul David Cameron şi ministrul de Externe, William Hague, s-au exprimat clar că Marea Britanie are în vedere un răspuns fără sprijinul unanim al ONU, în acest sens fiind rechemat în sesiune parlamentul.
Alertat, preşedintele Vladimir Putin şi-a întrerupt o întâlnire, preţ de câteva minute, pentru o convorbire telefonică urgentă cu premierul britanic, solicitată de acesta din urmă, pentru a-l informa asupra poziţiei britanice faţă de recentele evoluţii ale crizei siriene.
Vocea Rusiei
Postul de radio „Vocea Rusiei” a făcut cunoscută poziţia Moscovei, prin intermediul ministrului sirian de Externe, Walid Al Mouallem, care a declarat că “Rusia nu va lăsa fără sprijin Guvernul sirian. (…) De asemenea, Mouallem a declarat că ‘de agresiunea împotriva Siriei şi continuarea conflictului pe pământul sirian, este interesat mai presus de toate un singur stat – Israelul’. Potrivit ministrului (28.08.2013), decizia SUA de a amâna negocierile cu Rusia programate pentru miercuri, consacrate reglementării politice a crizei siriene, se explică prin influenţa Israelului. (…)”.
Iată, aşadar, cum cercul raţionamentelor analitice se închide susţinut de fapte şi evenimente materiale cu relevanţă informativă predictivă: „Avioane de război şi transportoare militare au început să ajungă la baza aeriană a Marii Britanii din Cipru, Akrotiri, care se află la mai puţin de 160 de kilometri de coasta siriană, aspect care reprezintă un indiciu al intensificării pregătirilor pentru derularea unui atac militar împotriva regimului lui Bashar Al-Assad, au declarat pentru ‘The Guardian’, sub protecţia anonimatului, doi piloţi comerciali. (…) Totodată, rezidenţi din apropierea facilităţii militare au precizat că activitatea bazei a fost mult mai alertă, în ultimele 48 de ore, decât în mod normal. În cazul în care se ordonă atacarea unor ţinte siriene, Cipru va reprezenta, probabil, un punct central al campaniei aeriene. (…)”
De “ultimă oră” sunt ştirile care pun la îndoială justeţea unei intervenţii armate, dar şi surpriza pe care parlamentul britanic i-a făcut-o guvernului de la Londra, respingând o intervenţie militară în Siria.
Sursa: ziuaveche.ro
Pentru prima dată în istorie, președintele SUA cere aprobarea parlamentului
Președintele Obama a declarat ca SUA ar trebui să ia măsuri militare împotriva Siriei, dar, pentru prima dată un președinte american declară că dorește să pună planul de acțiune în fața Congresului. Conform constituției americane, președintele în calitate de comandant – șef al forțelor americane poate ignora orice vot al Congresului împotriva unei acțiuni militare.
Comentariile lui Obama cu privire la necesitatea unui vot democratic privind o acțiune militară împotriva Siriei, repetă aproape cuvânt cu cuvânt justificarea domnului Cameron, (primul ministru Marea Britanie) pentru a cere parlamentarilor să-l sprijine.
Imaginile teribile ale morții
Obama a spus : „Am văzut imaginile teribile ale morților. Peste 1.000 de oameni au fost uciși, inclusiv câteva sute de copii. Băieți tineri și fete au fost gazați de către propriul lor guvern. Acest lucru este un atac la demnitatea umană și un pericol grav pentru securitatea din zonă „. Președintele a mai adăugat: „Eu știu bine că suntem obosiți de prea multe războaie. De aceea, nu agreez ideea de a ne interpune trupele în mijlocul unui război civil. Dar noi nu putem și nu trebuie să închidem ochii la acțiunile din Damasc”.
Putin vrea dovezi
Cu toate acestea, Vladimir Putin, a respins acuzațiile că Siria a folosit arme chimice și a cerut ca Statele Unite ale Americii să furnizeze dovezi concrete înainte de a lansa atacuri aeriene. Dacă forțele siriene guvernamentale au folosit arme de distrugere în masă și SUA are dovezi să fie preztate inspectorilor ONU și Consiliului de Securitate al ONU .
Sursa: DailyMail
Concluzii
Faptul că puterile occidentale și în special SUA stau pe gânduri demonstrează clar că Statele Unite ale Americii nu mai este gardianul planetei. Amenințările Iranului sunt reale, ținând cont că a devenit o putere nucleară, însă și Rusia și China se opun unei intervenții armate. Practic un popor este lăsat să moară fiindcă forțele guvernamentale își ucid fără milă femeile și copiii. În Siria democrația a primit o mare lovitură și dacă nu se intervine vom privi genocidul unui popor. Cred că fiecare națiune are obligația să dea un semn și să strige: Destul! Dacă nu vă opriți în 24 de ore vă desființăm ca națiune și vă împărțim teritoriul între statele vecine! Să vedem ce va putea face regimul dicatorial împotriva planetei Pământ? Dar cum așa ceva nu este posibil, interesele marilor puteri se clădesc pe genocidul unui popor nevinovat.