Atenţie la muşcăturile de căpuşe

Spread the love

Loading

capusaCum poţi scăpa de căpuşa înfiptă în piele?

Înnebunită după aroma fosforului umed, căpușa este dispusă să părăsească inclusiv corpul nostru, dacă simte acest miros. Cu toții incercam sa ne ferim de înțepătura căpușelor, care după cum se cunoaște, răspândesc boala Lyme (Borrelioza).

 

Urmăriţi clipul video:

http://youtu.be/CbpeSsrYH0M

Căpușa înfiptă în piele poate fi îndepărtată cu ușurință cu ajutorul unui singur băţ de chibrit. Umeziți capul unui băț de chibrit, și descrieți cercuri cu el, în jurul locului unde este înfiptă căpușa. După câteva secunde căpușa își va extrage singur capul, și se va urca pe bățul de chibrit, pentru a savura mirosul de fosfor! Această metodă de îndepărtare a căpușelor s-a dovedit a fi cea mai sigură și cea mai eficientă. Se stie ca prin apucarea corpului căpusei riscam ca saliva acesteia să fie injectată în corp prin ruperea capului insectei înfipte în piele.

Muşcătura de căpuşă nu doare

Riscul de muşcătură de căpuşă se menţine ridicat în intervalul aprilie-septembrie.

Tot mai mulţi români sunt înţepaţi de căpuşe fără măcar să ştie acest lucru. Prin muşcătura de căpuşă se transmit două infecţii grave: cea cu Borrellia burgdorferi, bacteria care dă boala Lyme sau borrelioza, şi cea cu Rickettsia conorii, care determină instalarea febrei butonoase. Medicii atrag atenţia că muşcătura de căpuşă nu doare şi, în multe cazuri, nu se simte. Nici măcar purtarea pantalonilor lungi nu ne poate garanta protecţie 100% împotriva acestor „atacuri”. De aceea, atunci când ajungi acasă, după ce ai fost la pădure sau în locuri cu iarbă înaltă şi cu „pături” de frunze uscate, trebuie să-ţi analizezi cu atenţie întregul corp pentru a observa eventualele semne ale muşcăturii de căpuşă. În locul înţepăturii apare o pată roşie care se extinde circular, pe o arie de până la 30 de milimetri (în 70-80% din cazuri). Atenţie însă, roşeaţa pronunţată poate apărea însă cu o întârziere între trei şi 30 de zile de la muşcătură! În plus, principala afecţiune transmisă de căpuşă, boala Lyme, se manifestă şi prin febră, stări de oboseală, frisoane şi dureri de cap. Cu cât se intervine mai devreme, cu atât şansele de vindecare sunt mai mari. Dacă tratamentul (antibiotice, în general) nu este administrat la timp şi în mod corect, boala afectează treptat articulaţiile, ochii, inima şi sistemul nervos.

Căpuşele trăiesc în iarbă şi în tufe şi se ataşează unui animal care trece pe lângă ele, denumit gazdă. Sunt mici şi pot fi greu de văzut cu ochiul liber. Căpuşele tinere, sau nimfele, au dimensiunea unei seminţe de mac.

Primul semn al infecţiei în cazul înţepăturii de capuşă este de obicei o urticarie circulară, eritem migrator, care apare în 1-2 saptamani de la infecţie, dar poate apărea şi la 30 de zile după înţepătura de capuşă.

Urticaria are adesea un aspect caracteristic de ţintă, cu un punct roşu central înconjurat de o zonă de piele curată, la rândul ei înconjurată de o zonă roşie ce se extinde. Poate apărea şi sub forma unui inel roşu solid ce se extinde. Zona poate fi caldă la atingere şi de obicei nu este dureroasă, nici nu dă mâncărime. Urticaria în formă de ţintă poate fi mai dificil de observat la persoanele care au tenul mai întunecat, la care poate lua aspectul unei vânătăi. Urticaria de obicei trece în circa o lună de la
înţepătură. Deşi această urticarie este considerată tipică pentru boala Lyme, sunt mulţi bolnavi care nu o fac.

Împreună cu urticaria, persoana înţepată de căpuşă poate avea simptome asemănătoare celor ale gripei: umflarea ganglionilor limfatici, oboseala, dureri de cap şi dureri musculare. În cazul înţepăturii de căpuşă, după îndepărtarea în întregime a acesteia, trebuie badijonat imediat locul cu tinctură de propolis. Tinctura va distruge eventualii spirocheţi lăsaţi de căpuşă. Pentru maxima siguranţă, putem lua şi oral, timp de 2-3 zile, o doză dublă de propolis, faţă de cea utilă în profilaxia virozelor, administrată în două doze, dimineaţa şi seara. O altă variantă ar fi aplicarea unei înţepături de albină (pentru cei care nu sunt alergici) pe locul înţepăturii de căpuşă.

Atunci când mergi la iarbă verde, la pădure sau pe munte trebuie să ai încălţări închise, nu sandale sau balerini, ci bocanci sau adidaşi. Şosetele trebuie să fie înalte şi pantalonii lungi, eventual, strânşi pe picior pentru protecţie suplimentară. De asemenea, specialiştii recomandă să aplici pe zonele expuse soluţii repelente (antiinsecte) care conţin 20% DEET (N,N-dietil-meta-toluamidă). Protecţia oferită de acestea durează câteva ore.

Căpuşele trebuie îndepărtate imediat ce sunt descoperite, iar pacientul trebuie sa fie atent să le îndepărteze în întregime, deoarece doar astfel se poate preveni transmiterea unor boli: prin îndepărtarea corpului se elimină riscul de transmitere a bolilor în timpul prânzului parazitului, prin îndepărtarea capului se elimină posibilitatea de apariţie la nivel local a unei inflamaţii. De obicei pacientul nu trebuie să ia măsuri suplimentare: este suficient să îndepărteze atent căpuşa (să se asigure că este completă), să dezinfecteze zona şi să se asigure că nu apare o reacţie în zona respectivă (o infecţie sau inflamaţie). Doar în anumite cazuri este necesar şi un vaccin antitetanic.
Majoritatea afecţiunilor pe care căpuşele le pot determina în organismul uman au ca principale semne şi simptome manifestări asemănătoare gripei: febra, cefalee, greaţa, voma, mialgii. Simptomele pot debuta încă din prima zi de la muşcătură până la 3 săptămâni. Uneori, simptomele sunt însoţite de apariţia unor pete roşiatice (rash-uri cutanate) la locul leziunii.

Alte manifestări locale ce apar după muşcătura de căpuşă includ:
– apariţia unei papule roşii sau dezvoltarea unei reacţii granulomatoase;
– apariţia unor vezicule, pustule ulcerate, escare, alături de dureri şi tumefacţie locală.
Paralizia indusă de muşcătura de căpuşă este o complicaţie relativ rară, însă ea poate sa apară. Este o paralizie flască cu evoluţie ascendentă, care apare dacă un anumit tip de căpuşe secretante de toxine rămân ataşate de suprafaţa gazdei prea mult timp. Neurotoxina este secretată în saliva vâscoasă a căpuşei doar după câteva zile (la primele hrăniri nu apare). Paralizia poate fi cauzată chiar şi de o singură căpuşă, mai ales dacă aceasta este localizată la baza capului sau în vecinatatea coloanei, şi implicit a măduvei spinale.

Simptomele acestei paralizii includ:
Anorexie, letargie, slăbiciune muscular;
Nistagmus;
– Tulburari de coordonare.
Poate să apară şi paralizia respiratorie de cauza bulbară. Simptomele se remit dacă se îndepărtează căpuşa.

Căpușele sau ixodidele (Ixodida) sunt un ordin de acarieni ectoparaziți ai reptilelor, păsărilor și mamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu hematofag și intermitent, și cu o importanță deosebită din punct de vedere medical și veterinar. Înțepătura căpușelor poate determina leziuni grave ale tegumentului, unele specii pot provoca paralizii, iar alte specii servesc ca vectori pentru diverse microorganisme transmițând tifosul, boala Lyme, febra recurentă etc.

Printre dușmanii naturali ai căpușelor se numără:

  • iernile extrem de reci (cu temperaturi sub −20 °C);
  • unele specii de fungi (cum ar fi Metarhizium anisopliae);
  • anumite nematode (viermi cilindrici), care pot afecta fatal căpușele;
  • păsări care se hrănesc cu insecte. Bibilica poate consuma cantități uriașe de căpușe, doar două păsări putând curăța un teren de aproximativ 8000 m² în decursul unui an;
  • anumite viespi parazite mici, ca de exemplu viespile din suprafamilia Ichneumonoidea. Aceste viespi își depun ouăle în corpul căpușelor, iar larvele își consumă gazda dinspre interior, omorând-o.

Căpușele din România

Căpușele se împart în 3 familii și există peste 850 de specii înregistrate.

În România sunt răspândite 27 specii de căpușe (25 specii aparțin familiei Ixodidae și 2 specii familiei Argasidae)[8]

În România, bolile transmise prin căpușe au fost documentate încă de la sfârșitul secolului al 19-lea. Au fost raportate în România cazuri de infecție la om cu virusul encefalitei de căpușă, virusul febrei hemoragice de Crimeea-Congo, Francisella tularensis (Tularemia), Rickettsia conorii (Febra butunoasă), Coxiella burnetti (Febră Q), Borrelia burgdorferi (Borrelioza Lyme). Unii dintre acești patogeni au fost identificate și la căpușe: Borrelia burgdorferi și Francisella tularensis.

La om au fost identificate 4 specii de căpușe: Ixodes ricinus (cea mai frecventă), Dermacentor marginatus, Hyalomma marginatum marginatum și Rhipicephalus sanguineus.

Vitele sunt gazdele a 13 căpușe: Dermacentor marginatus, Dermacentor reticulatus, Haemaphysalis concinna, Haemaphysalis inermis, Haemaphysalis parva, Haemaphysalis punctata, Haemaphysalis sulcata, Hyalomma detritum scupense, Hyalomma marginatum marginatum, Ixodes ricinus, Rhipicephalus annulatus, Rhipicephalus bursa, Rhipicephalus sanguineus. Dintre vite oile sunt cele mai comune gazde, urmate de vaci și capre.

Sursa video:

http://youtu.be/CbpeSsrYH0M

Sursa: wikipedia.org, adevarul.ro