Autor: Maria ROGOBETE / UZPR
Biserica Sfântului Mormânt este un loc sfânt, cu o istorie zbuciumată, disputat de-a lungul timpului de păgâni, musulmani și creștini. Biserica cuprinde în interiorul său unele dintre cele mai importante locuri în care a pătimit Mântuitorul Hristos.
PIATRA UNGERII
După moartea Mântuitorului, cele trei trupuri au fost date jos de pe cruce, iar trupul lui Iisus a fost așezat pe Piatra Durerii sau Piatra Ungerii. Aici, Iisus Hristos a fost uns în grabă şi înfășurat în giulgiu, înainte de a fi pus în mormânt.
IERTARE
Ajunși la Piatra Ungerii, pelerinii s-au îngrămădit să o atingă, era ceva normal, au așteptat acest moment toată viața lor. Eram în spatele unor femei din trupa noastră, care se puseseră în genunchi și se rugau, simțeai trăiri care nu se pot povesti, le păstrezi în tine pentru totdeauna și numai tu poți să le deschizi ușa atunci când vrei să retrăiești clipele. Am așteptat câteva minute, am văzut că nu am șanse pe partea unde eram, atunci m-am orientat în cealaltă parte, așa că am ocolit piatra, însă nici acolo nu aveam șanse, un loc se eliberase în față, am dat fuga în partea de unde am venit și din fericire am ajuns lângă piatră. Eram fericită! M-am uitat după soțul meu Daniel, el aștepta frumos la rând. Înghesuiți, smeriți, cu credință stăteam în genunchi și mângâiam piatra, unii o sărutau, alții o priveau cu uimire, mâini amestecate și lipite de acest loc sfânt, lângă mine stătea prietena mea Lili Teca care ștergea mirul frumos mirositor cu o năframă cumpărată din partea locului de culoare albă.
-Ia uite, dragă Mia, ce frumos miroase Piatra, parcă ne aștepta, simți?
-Da, am simțit de când m-am apropiat de ea, dar ce-i așa galbenă, de la mir?
-Da, păi dădui cu ea pe piatră, să am amintire, să o miros acasă, nu e interesantă? Spuse Lili, prietena mea cu accent de olteancă.
-Bine făcuși! I-am zis prietenei, după care ne-am zâmbit.
În stânga noastră, o blondă foarte drăguță din trupa lugojeană nu se mai ridica, parcă înțepenise acolo, în spatele nostru așteptau zeci de picioare, m-am uitat la femeia blondă, avea o plasă plină ochi cu haine și încă o geantă la umăr, o poșetă-geantă, în genul ce port eu, în ea erau eșarfe, hăinuțe, tot felul de textile, începuse să șteargă Piatra Ungerii cu toate acele materiale, le tot scotea și le tot punea înapoi, m-am amuzat, blonda făcea acest lucru la fiecare loc vizitat, acum parcă avea mai multe lucruri la ea. Plecasem din acel loc, duceam deja coada la Mormântul Sfânt, în fața noastră erau mulți străini dar nu ne-am speriat, am dus noi cozi pe timpul lui Ceaușescu mai mari, la alimente, acum o făceam cu drag, era pentru sufletul nostru. Cu emoții, cu speranțe, cu sentimente de toate felurile, oamenii se uitau spre locul unde intrau pelerinii la Mormânt, acolo soldați israelieni stăteau de pază pentru a decurge totul ca la carte.
Tăcuți, ne-am dus rândul până la intrarea în Mormântul Sfânt, îngerul ne-a dat binețe arătându-ne drumul spre Mormânt, în interior am fost eu și Domnul Iisus, nu știam ce să-i spun, am așteptat acest moment cu nerăbdare, acum fiind cu El nu mai aveam cuvinte, mă uitam doar în jur și pipăiam piatra Mormântului.
Sfântul Mormânt se află în partea de vest a Bisericii Sfântului Mormânt, în mijlocul rotondei. Sub centrul acestei cupole se afla „cuvuclionul”, cu forma unui mormânt ebraic vechi.
Părintele Traian Birăescu ne spusese de nu știu câte ori un lucru, atunci când intrăm la Sfântul Mormânt să ne uităm în stânga și să deschidem o ușiță, să atingem locul, acolo ar fi fost de fapt adevărata locație a Mormântului, dar…uitasem, erau prea multe emoții.
Îmi amintesc că i-am mulțumit Mântuitorului pentru viața mea și mi-am cerut iertare pentru păcatele săvârșite cu voie sau fără voie, atât a fost, nu puteam să stăm mai mult de zece secunde, totul pus pe rapid, intrai, te închinai și ieșeai repede, un soldat avea grijă să nu uiți de tine acolo. Abia afară simți că ești din nou tu, afară îți dorești să mai stai la coadă încă o dată și încă o dată, îți dorești să săruți din nou Piatra Mormântului Domnului Iisus Hristos. Totul este divin.
Adunarea pelerinilor era în dreapta, lângă locul unde ardeau zeci de lumânări, Doamne… ce momente trăiam, începea o nouă etapă a vieții mele. În flacăra luminilor mă priveam și mă bucuram că exist, eram un om fericit și abia acum realizam cu adevărat acest lucru, eram fericită Doamne!!! Lângă mine, sute de ochi strălucitori, binevoitori, împreună cu Daniel am pus câteva lumânări în mulțimea aceea de lumânări cerându-ne iertare Divinității, apoi, eu am strigat cât am putut anilor ce-i trăisem până atunci: Te iubesc, Doamne!!! Și te-am iubit tot timpul!!! Atunci am trăit sentimentul că Iisus este Calea, Adevărul și Viața!
În seara aceea, ajunși în camera de hotel, înainte de a coborî la cină, Lili a bătut la ușa camerei, ținea eșarfa în mâini și îmi spunea să mă uit la ea, la început nu am înțeles ce vrea, dar mi-am adus aminte că eșarfa aceea a fost pătată de mirul ce era pe Piatra Ungerii, acum era albă ca spuma laptelui.
Amândouă am înțeles miracolul, mi-am pus fața în eșarfă și am simțit mirosul lui Iisus, cel mai bun și puternic parfum al lumii, amândouă țineam eșarfa în mâini, parcă ne lega de locul acela, de camerele noastre față în față, de Locurile Sfinte și Globul Pământesc se învârtea acum numai pentru noi.
Mormântul Sfânt de la Ierusalim a fost ultimul Loc vizitat de „Trupa Grupir” din Lugoj în ziua de 8 februarie 2019. A fost ultimul Popas, al 14-lea, este ultima oprire care marchează punerea Domnului în Mormânt după care urmează Învierea.
HRISTOS A ÎNVIAT!
FOTO: Daniel ROGOBETE
(PELERINAJ ÎN ȚARA SFÂNTĂ „GRUPIR”, Castrum de Thymes, 2022)