Cartea document istoric, care ar trebui
să ne schimbe modul de a ne privi
în oglinda istoriei
Nicolae Toma, Lugoj, 20 Decembrie 1989 – revoluție, adevăr,
dezinformare, impostură. Editura Eubeea, Timișoara 2015
Daniel Marian
Vremurile sunt uneori atât de tulburi, încât se află cu un pas în faţa celor trăitori, trecători prin ele. De aceea, se poate spune că vremurile schimbă oamenii. Dar, în spiritul unei reciprocităţi elementar logice, să nu uităm că oamenii sunt aceia care determină marile schimbări, istoria nu se scrie de la sine, cel mult se pot desena scenarii pe hârtie, care să se împlinească sau nu cândva, se pot trasa graniţe imaginare în plan fizic sau mental.
Mi-a fost dat să trăiesc, cu entuziasm dar desigur şi cu teamă, momentul care a rotit definitiv România la 180 de grade, acest moment fiind Revoluţia Română din Decembrie 1989. Mi-e greu să-mi amintesc despre asta, despre acea Timişoara care s-a ridicat şi a izbucnit în faţa aberaţiei numite comunism. Nici nu aş fi scris acum, la mai bine de un sfert de secol, dacă bunul prieten şi coleg, jurnalistul Nicolae Toma, nu mi-ar fi dăruit o carte monument, amintindu-mi de zilele şi nopţile de foc la propriu, cărora le-am supravieţuit în mod aproape miraculos, deopotrivă oferindu-mi ocazia de a cunoaşte şi aprofunda cam tot ce cred că se poate despre lecţia unică de viaţă privită într-un registru clar şi complet.
Despre fenomenul care ne-a înfierbântat, ne-a zguduit şi ne-a marcat pentru totdeauna. Este cartea lui Nicolae Toma, „LUGOJ: 20 DECEMBRIE 1989 – revoluţie – adevăr dezinformare – impostori”. Aş îndrăzni să spun că am în faţă o lucrare document istoric, a cărei importanţă este covârşitoare pentru noi acum, în prezent, dar cu mult mai mult în viitor, atunci când timpul nostru va fi trecut, iar din memoria generaţiilor viitoare nu trebuie să lipsească momentul zero al libertăţii acestei ţări, pentru prima oară după Al Doilea Război Mondial.
Recuperarea unor mărturii şoc, documentarea într-o profunzime greu de imaginat, sunt rezultatul unei munci titanice a jurnalistului care s-a dedicat 25 de ani pentru aducerea la locul binemeritat a adevărului istoric, alături de toate aspectele adiacente, inerente la amploarea tratării unei astfel de teme. Sunt etalate argumente pertinente în coagulare cu considerente justificate şi justificative, care vin spre a închega perfect conştient şi fără echivoc, fără drept de replică întregul pe care mi-l doream demult. Imaginea de ansamblu cuprinde două planuri, privite din toate unghiurile omeneşte posibile. Este vorba despre Timişoara şi Lugoj, cele două oraşe martir care prin forţa lor au determinat mai departe cu efectul unui tsunami, eliberarea întregii ţări.
Cartea se situează mult dincolo de un demers jurnalistic obişnuit, se structurează cu o acurateţe, cu o precizie incredibilă, mergând până la un înalt nivel didactic, faptic ştiinţific. Pornind de la de înţeles „Întrebări la 25 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989”, imediat după aceea urmează o îndrăzneaţă radiografie a societăţii româneşti de dinainte de Decembrie 1989, axată din diversitate per ansamblul ei, cu accent pe acele structuri de forţă care au ţinut cu braţ de fier la putere un regim opresiv diabolic. Securitatea, Miliţia, chiar şi Armata, alături de Gărzile Patriotice, sunt analizate atent, în ideea că la momentul de răscruce am avut de-a face cu acestea.
Cronologia evenimentelor, la oră şi la minut (!), începe de dinaintea declicului care efectiv a stârnit furtuna socială care nu mai putea fi înlăturată, atât la Timişoara cât şi, imediat după aceea, la Lugoj. Sunt plăcut surprins, câtă dedicare şi câtă răbdare trebuie să fi avut jurnalistul angajat într-un astfel de demers. Sunt redate documente pe care le credeam clasificate, extrem de importante pentru a înţelege pe deplin întreaga desfăşurare a Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Sunt pas cu pas descrise mişcările de stradă, alături de cele de culise, de fapt constat că nimic nu lipseşte din această lucrare laborioasă, sau cel puţin nu îmi dau eu seama ce ar putea lipsi.
Aminteam adineauri despre mărturii din şi despre acele zile istorice, acestea se regăsesc cu prisosinţă şi sunt elocvente. La care, se adaugă elemente post-Revoluţie, fiind vorba despre alte serii de evenimente precum şi seturi de documente edificatoare. Ceea ce mi se pare demn de remarcat, şi spune multe, este dimensiunea şi complexitatea bibliografiei, unde sunt menţionate un număr de 51 de titluri, la care se adaugă publicaţii, documente oficiale, site-uri, emisiuni TV, arhive, precum şi foto-documente absolut impresionante.
Fără să exagerez cu nimic, trebuie însă să punctez faptul că această carte a lui Nicolae Toma, se înscrie pe bună dreptate în biblioteca menită să facă lumină, în timp, asupra magnificului episod, tragic dar necesar, numit Revoluţia Română din Decembrie 1989.