Experimentul închisorii de la Universitatea Stanford
Experimentul închisorii de la Universitatea Stanford a reprezentat încercarea psihologului Philip Zimbado de a studia reacţia fiinţei umane în captivitate şi efectele lipsirii de libertate atât asupra gardienilor, cât şi asupra prizonierilor.
Pentru a afla răspunsurile pe care le căuta, Zimbardo a convins mai mulţi voluntari să participe şi să preia rolul de gardieni şi deţinuţi într-o închisoare construită în subsolul universităţii.
Rezultatele cercetării l-au şocat pe Philip Zimbardo. O treime din gardieni au prezentat tendinţe sadistice evidente, în timp ce o mare parte dintre prizonieri au prezentat semne de traumă emoţională.
Studiul lui Wendell Johnson
În 1939, Wendell Johnson a folosit 22 de copii orfani pentru a cerceta efectele terapiei logipedice asupra persoanelor cu tulburări ale limbajului oral.
Împreună cu o studentă de-a sa de la Univeritatea din Iowa, Johnson a împărţit copiii în două grupe şi a aplicat tactici diferite în timpul şedinţei.
Copiii din primul grup erau lăudaţi în mod constant şi complimentaţi pentru progresele lor, iar cei din cel de-al doilea grup erau trataţi urât şi insultaţi. Mulţi dintre copiii care au făcut parte din al doilea grup au suferit traume emoţionale permanente.
Proiectul 4.1
Proiectul 4.1 a fost un studiu medical condus de cercetători americani pentru a observa efectele radiaţiilor asupra corpului uman.
După ce radiaţiile din testul nuclear Castle Bravo din 1 martie 1954 au ocupat o suprafaţă mai mare decât s-ar fi aşteptat, americanii au decis că pot profita de această eroare pentru a studia efectele radiaţiilor asupra locuitorilor Insulelor Marshall, regiune lovită din plin de efectele testului nuclear.
Deşi, în primii ani, cercetătorii nu au avut parte de rezultate conclusive, roadele acestui experiment au început să se vadă în anii ’70. Până în 1974, aproape o treime din cei expuşi s-au îmbolnăvit de cancer.
Armata Africii de Sud
În anii ’70 şi ’80, armata Africii de Sud a forţat soldaţii homosexuali să îndure operaţii de schimbare a sexului şi i-a supus pe mulţi la castrări chimice, şocuri electrice şi alte experimente medicale şocante.
Deşi numărul exact al victimelor nu este cunoscut, foştii chirurgi ai armatei susţin că, între 1971 şi 1989, au fost efectuate peste 900 de operaţii de schimbare a sexului.
Victimele erau forţate de psihiatri să-şi recunoască orientarea sexuală şi erau trimise în diverse unităţi psihiatrice militare. Cei care nu puteau fi „vindecaţi” cu medicamente, şocuri electrice sau tratamente hormonale, erau castraţi chimic sau supuşi la operaţii de schimbare a sexului.
Proiectul MKULTRA
La începutul anilor ’50, CIA a dezvoltat un program de cercetări în domeniul controlului minţii. Cobaii erau angajaţi CIA, diverşi agenţi guvernamentali, prostituate, persoane cu probleme mentale sau chiar simpli cetăţeni.
Cobaii erau drogaţi cu LSD şi alte substanţe fără consimţământul lor, iar comportamentul lor era studiat de cercetători.
De cele mai multe ori, cobaii erau recrutaţi într-un mod ilegal. Spre exemplu, în Operaţiunea Midnight Climax, CIA a utilizat mai multe bordeluri pentru a obţine un număr mare de cobai masculini, care ar fi prea jenaţi să vorbească cu cineva despre ce au păţit. Aceştia erau drogaţi cu LSD şi filmaţi în timpul actului sexual, pentru a le fi studiat comportamentul.
În 1973, directorul CIA de la acea vreme a ordonat distrugerea tuturor documentelor care făceau referire la proiectul MKULTRA.
Experimentele din Coreea de Nord
Deşi guvernul Coreei de Nord susţine că toţi prizonierii sunt trataţi uman, rapoartele despre experimente umane s-au înmulţit în ultimii ani.
Confesiunile celor care au fost suficient de norocoşi încât să scape cu viaţă din închisori sunt pline de detalii cutremurătoare despre modul în care nord-coreeni cad victime experimentelor umane.
Spre exemplu, o fostă prizonieră povesteşte cum 50 de femei sănătoase au primit frunze de varză otrăvite şi au fost obligate să le mănânce. După 20 de minute de chinuri groaznice, toate cele 50 de persoane au murit.
De asemenea, Kwon Hyok, o fostă angajată a unei închisori nord-coreene descrie cum laboratoarele sunt echipate cu încăperi în care familii întregi sunt băgate pentru a fi studiate în momentul în care sunt otrăvite, sufocate, etc.
Studiul Asupra Sifilisului Netratat la Barbatul de Culoare
„Studiul Asupra Sifilisului Netratat la Bărbatul de Culoare” s-a desfăşurat între 1932 şi 1972 în Tuskegee, Alabama. 399 de bărbaţi afro-americani săraci şi analfabeţi au fost supuşi unor tratamente experimentale împotriva sifilisului.
Cercetătorii implicaţi în studiu nu au ţinut cont de modul în care sunt trataţi cobaii şi i-au supus la nenumărate tratamente crude şi periculoase. Bărbaţii nu au fost informaţi corect în legătura cu boala pe care o sufereau, dar li s-a promis tratament medical gratuit, mese zilnice şi o înmormântare în caz că mureau.
La sfârşitul studiului, doar 74 dintre subiecti mai erau în viaţă. 28 dintre ei au murit din cauza bolii, 100 au decedat în urma unor complicaţii legate de tratament, 40 dintre soţiile lor au fost infectate şi 19 dintre copiii lor s-au născut cu sifilis congenital.
Laboratorul de cercetare a otrăvurilor din Uniunea Sovietică
În perioada Uniunii Sovietice, agenţiile secrete ruse încercau din răsputeri să găsească otrava perfectă, fără gust, fără miros şi fără posibilitatea de a fi detectată post-mortem.
Drept urmare, sovieticii au creat Laboratorul de cercetare a otrăvurilor. Victimele, prizonieri din Gulaguri, erau otrăvite cu Sarin, ricină, digitoxină şi multe alte substanţe.
Într-un final, ruşii au găsit otrava perfectă, C-2. Martori oculari ai testelor iniţiale povestesc cum victimele erau sleite de puteri foarte rapid, deveneau foarte calme şi mureau în maxim 15 minute.
Unitatea 731
Pentru că orice putere din cel de-al doilea Război Mondial era „obligată” să facă experimente umane, Japonia nu putea lipsi din acest clasament.
Unitatea 731 a fost o instituţie de cercetare şi dezvoltare a armelor chimice şi biologice. De asemenea, această unitate a fost responsabilă pentru unele din cele mai crude experimente din secolul XX.
Printre acestea, putem enumera vivisecţii pe oameni încă în viaţă (inclusiv femei lăsate însărcinate chiar de doctori), prizonieri ale caror membre au fost amputate şi apoi reataşate în alte zone ale corpului sau persoane ale căror membre au fost îngheţate şi dezgheţate pentru a se studia efectele cangrenei netratate.
De asenmenea, pentru a studia efectele bolilor venerice netratate, prizonierii (masculi şi femele laolaltă) erau violaţi pentru a fi infectaţi şi apoi erau observaţi.
La sfârşitul războiului, reprezentanţii Statelor Unite au acordat imunitate comandantului Unităţii 731, Shiro Ishii, iar acesta nu a petrecut nicio secundă în închisoare.
Experimentele regimului nazist
Experimentele umane conduse de regimul nazist sunt, fără îndoială, cele mai crude din întreaga istorie a omenirii. Lagărele de concentrare erau pline de potenţiali subiecţi, pentru persoane precum doctorul Eduard Wirths, al căror scop era să dezvolte tehnologii şi tactici noi pentru a asigura supremaţia Germaniei.
Să nu uităm de doctorul Josef Mengele, care a realizat nenumărate experimente genetice pe gemeni, al căror rezultat a fost întodeauna tragic.
Un alt studiu ţintea descoperirea unor tehnici de a supravieţui în condiţii de frig extrem. Cobaii erau obligaţi să petreacă mai multe ore în temperaturi negative. Cei care supravieţuiau erau supuşi la diverse moduri de încălzire a corpului.
Între iulie 1942 şi septembrie 1943, un număr mare de subiecţi au avut parte de plăgi infectate cu bacterii precum tetanos sau streptococi. Rana era agravată cu bucăşi de lemn şi pământ pentru a mima condiţiile de pe front. Într-un final, rana era tratată cu medicamente pentru a determina eficienţa lor.
Vederea cu infraroşii, cu ochiul liber
Marina americană a încercat să îmbunătăţească vederea pe timp de noapte a marinarilor, în timpul Primului Război Mondial. Cercetătorii ştiau că vitamina A conţine elemente nutritive esenţiale pentru ochi şi s-au gândit că administrarea unei forme speciale a vitaminei va modifica şi sensibilitatea ochilor la lumină. Marinarii care s-au oferit voluntari au fost hrăniţi cu ficat de şalău, iar după câteva luni au început să perceapă şi razele infraroşii. Experimentul a fost abandonat odată cu descoperirea unei lunete electronice cu infraroşii.
Japonezii au făcut experimente similare pe piloţii de avion, iar îmbunătăţirea vederii nocturne a fost chiar de 100%, în unele cazuri.
{gallery}experiment{/gallery}
Injecţiile cu plutoniu
Aproape de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Statele Unite lucrau la bomba atomică, oamenii de ştiinţă au încercat să afle mai multe despre pericolul reprezentat de plutoniu. Testele au început pe data de 10 aprilie 1945, când victima unui accident rutier a fost injectată cu plutoniu, pentru a observa în cât timp reuşeşte corpul uman să elimine substanţa radioactivă. Acesta a fost doar primul dintr-o serie de 400 de experimente secrete cu plutoniu pe oameni, care au fost dezvăluite abia după 50 de ani, în 1995.
Spionaj cu puteri extrasenzoriale
Clarvazătorii nu sunt priviţi cu ochi buni de către oamenii de ştiinţă, însă Pentagonul a cheltuit circa 20 de milioane de dolari, între 1972 şi 1996, pentru folosi puterile extrasenzoriale ale unor astfel de oameni. Aceştia trebuiau să detecteze diferite locaţii geografice pe care nu le mai văzuseră niciodată, cum ar fi buncăre sau facilităţi nucleare din ţări concurente sau ostile.
Rezultatele contradictorii obţinute au declanşat neînţelegeri între agenţiile de spionaj, iar experimentele au fost abandonate, în cele din urmă. Existenţa lor a fost făcută publică în anul 2002.
Soldatul insomniac
Somnul este unul din principalii inamici ai soldaţilor, iar oamenii de ştiinţă au încercat întotdeauna să prelungească perioada în care luptătorii pot rămâne activi şi vigilenţi. O mulţime de medicamente contra somnului au fost create de-a lungul anilor, majoritatea având la bază amfetamine. Cel mai nou dintre acestea este Modafinil (Provigil), ce le permite soldaţilor să nu doarmă timp de 40 de ore, fără a se simţi rău.
Medicamentul creat în laboratoarele armatei a ajuns şi în farmaciile din lumea întreagă, însă Agenţia Internaţională Anti-Doping l-a trecut, în 2004, pe lista substanţelor interzise, după depistarea pozitivă a unor sportivi.
Armura interioară
Super-soldatul din filmele SF ar putea fi acum cu un pas mai aproape, prin intermediul programului Armura Internă, dezvoltat de DARPA.
Cercetătorii americani încearcă să transfere oamenilor abilităţile deosebite ale unor animale, cum ar fi gâsca indiană, ce poate ajunge la altitudini de peste 10.000 de metri, sau un leu de mare ce îşi poate controla fluxul sangvin şi alimentarea cu oxigen, în timpul scufundărilor la mare adâncime.
„Nu accept faptul ca soldaţii noştri nu îşi pot întrece din punct de vedere fizic inamicii”, spune doctorul Michael Callahan, seful oamenilor de ştiinţă de la DARPA, în timpul unei prezentări.
Scopul suprem al cercetătorilor este să creeze soldaţi invincibili, rezistenţi la cele mai grele condiţii, inclusiv temperaturi şi altitudini extreme, boli, arme chimice, biologice şi radioactive, mai puternici decât orice inamic.
Sursa: 9am.ro, ziare.com, laluboutique.blogspot.ro