Autor: Maria Radu Novac
Maria Radu Novac: Buna ziua, Livia! Dacă ai fi invitată să te prezinți în redacția ziarului nostru, ce ne-ai spune despre tine?
Livia Magina: Sunt originară din județul Cluj. Am urmat un liceu real în Cluj-Napoca, am profesat o vreme în învățământ, apoi am urmat cursurile Facultății de Istorie din cadrul UBB, secția Arhivistică. Cercetarile mele s-au axat pe istoria medievală și premodernă a Transilvaniei și Banatului. Sunt în Reșița din 2006. În 20 de ani, am văzut orașul gri cum s-a colorat, orașul prăfuit cum s-a primenit.
M.R.N.: Despre lumea mirifică în care ai crescut și te-ai format ca om, în Ardeal, te invit să ne vorbești…
L.M.: Ardealul e acasă, Munții Apuseni sunt pentru mine Kogaion. Lumea mea se învârte în jurul lor. De la toponimie, regionalisme și vorba calmă și până la peisajele incredibile sau istoria locurilor. Nu vreau să emigrez, nu vreau să fiu departe, pentru că energia mea este energia lor, trebuie, într-un fel sau altul, să le-o redau.
M.R.N.: Din 12 martie 2024 ai preluat atribuțiile depline ca manager al instituției Muzeul Banatului Montan din Reșița unde ai lucrat în anii anteriori. Ce proiecte ai în vedere?
L.M.: Proiectele s-au conturat încă din 2022. Planul de management propus autorității județene a fost considerat atunci prea ambițios, fiind vorba despre atragerea de finanțări pe mai multe planuri, atât în ceea ce privește clădirea cât și activitatea muzeală, expozițiile, depozitele și digitizarea colecțiilor.
M.R.N.: Unul din obiectivele voastre este centrat pe patrimoniul Muzeului. Aveți un proiect viitor în ceea ce privește expunerea acestuia și accesul publicului la cunoașterea lui?
L.M.: Ideile privitoare la modul în care colectivul își dorește să valorifice patrimoniul muzeal s-au conturat încă de anul trecut. Sperăm că anul acesta va apărea o oportunitate de finanțare astfel încât să putem prezenta publicului în 2027 o expoziție atractivă.
M.R.N.: Ai deschis ușa instituției pentru comunitate, ai găzduit expoziții naționale și internaționale, lansări de carte, comemorări, sărbătorirea datelor importante din istoria României. Vorbeste-ne, despre acest subiect…
L.M.: Pentru muzeele mici, comunitatea în care se dezvoltă o instituție este un factor decisiv în evoluția ei și în creșterea colecțiilor. Muzeul trebuie să fie, concomitent, casă atât pentru bunici cât și pentru nepoți. Trebuie să impletească activități care să corespundă tuturor grupelor de vârstă.
M.R.N.: Aveti parteneriate cu instituții similare din țară și din străinătate?
L.M.: Instituția muzeală se „mișcă” și într-un mediu profesional prin crearea de relații cu alte muzee din țară. O relație foarte bună s-a conturat în timp, așa cum este și firesc, cu Muzeul Național al Banatului din Timișoara, precum și cu Muzeul Național de Artă din Timișoara. Cu Muzeul Național de Istorie din București, cu Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” dar și cu Muzeul Literaturii Române și cu Muzeul Hărților am derulat proiecte interesante, care ne-au adus mai aproape ca și comunitate muzeală în dorința de a da publicului experiențe muzeale inedite.
M.R.N.: În calitate de cercetător științific, te-ai specializat pe o epocă din istoria României. În ce se concretizează rezultatele cercetărilor?
L.M.: Cercetările mele s-au axat pe istoria medievală și premodernă a Transilvaniei și Banatului, însă în mod concret m-a interesat istoria administrației pentru perioada aceasta, istoria scrisului, a cetăților medievale, viața cotidiană. Am participat la peste 100 de conferințe, în țară și in străinătate și am publicat peste 60 de studii.
Un domeniu care nu se poate disocia de studierea istoriei medievale este paleografia, atât cea latină cât și cea maghiară, fiind vorba despre Transilvania secolelor XIV-XVII. Urmare a cercetărilor în acest domeniu, începând cu anul 2021 sunt expert acreditat de Ministerul Culturii.
M.R.N.: Cercetatorii Muzeului participă la activități și la conferințe de specialitate în țară și în străinătate? Ce noutăți aduc acestea pentru ridicarea prestigiului instituției?
L.M.: Participarea la conferințe se traduce prin valorificarea și promovarea cercetării. Prezența membrilor colectivului la astfel de manifestări are însă și o componentă de socializare, de identificare de noi relații, de creare de punți profesionale. De exemplu, în 2025, colegii mei au avut un număr de 23 de conferințe, în condițiile în care organigrama pentru Serviciul Cercetare este cea mai mică din istoria instituției.
M.R.N.: Cu ce se confruntă clădirea Muzeului Banatului Montan în aceasta perioadă?
L.M.: Un proiect important derulat de Consiliul Județean Caraș-Severin este acela de reabilitare a clădirii Muzeului. Este vorba despre reabilitarea energetică, extrem de necesară pentru un imobil la care nu s-a intervenit major de la darea în folosință.
M.R.N.: Din iunie 2025 activitățile organizate de colectivul muzeului au continuat cu succes în alte locații: la Centrul UBB Reșița și la Centrul Cultural Școala Pittner.Vorbeste-ne…
L.M.: Lucrările asupra spațiului în care se desfățurau activitățile curente, au afectat evident, și activitatea cu publicul. Datorită relației foarte bune cu pe care o avem cu Centrul UBB, am optat ca unele dintre expozițiile noastre să se desfășoare în foaierul clădirii. Pe de altă parte, darea în folosință a Școlii Pittner a mai deschis un spațiu cultural, în care am reușit să derulăm activități în a doua jumătate a anului 2025.
M.R.N.: Anul acesta, revista „Banatica”, înființată în 1971, are 55 de ani de apariție neîntreruptă. O întâlnire cu personalitățile care au publicat de-a lungul anilor aveți în proiect?
L.M.: Mă bucur că Banatica a rezistat și are în continuare colaboratori valoroși. În 55 de ani au publicat în revista muzeului nume cunoscute ale istoriografiei românești: de la Constantin Daicoviciu, de numele căruia se leagă și înființarea revistei în 1971 și până la profesorul Ioan Aurel Pop, care ne onorează aproape anual. O asemenea întâlnire ar fi un eveniment transgenerațional și național, dificil de înfăptuit având în vedere că în fiecare număr avem în medie 30 de studii, așadar 30 de cercetători.
M.R.N.: O elegantă rememorare a drumului spre recunoaștere națională a Muzeului Banatului Montan aveți în vedere la redeschiderea clădirii renovate?
L.M.: Este parte a planului de management, într-adevăr, realizarea unei monografii a muzeului, la aproape 60 de ani de când are statut de muzeu județean. Însă cel mai probabil, până la recepționarea lucrărilor, nu va putea fi tipărită. Parte a acestei monografii, a istoriei muzeului, este și istoria clădirilor care au găzduit colecțiile de-a lungul vremii. Astfel, avem un proiect expozițional care trece în revistă această „arhitectură cu caracter cultural”, ințelegând aici evidențierea vieții arhitectului clădirii noastre, arh. Șerban Antonescu.