Almanahul oamenilor de la noi
Nicolae TOMA
În primii ani după Revoluția din Decembrie 1989 am crezut cu tărie teoria salvării României prin cultură și religie. Din 1995 am eliminat religia, deoarece slujitorii bisericii au fost cei mai fideli colaboratori ai Securității. De atunci cred că cel mai important pentru România de astăzi este cultura. Faptul că avem politicieni ratați, faptul că avem un președinte repetent la capitolul democrație, faptul că avem magistrați care calcă pe lege este din cauza că ne-am îndepărtat de cultură.
Fără îndoială că sintagma “omul sfințește locul” este valabilă și pentru jurnalistul și scriitorul Dan Orghici din Orăștie. În aceste vremuri penibile, când presa a coborât în întunericul dezinformărilor, Orghici se luptă să supraviețuiască editând cu multă trudă ziarul “Vorba”.
Fiecare român care iubește România trebuie să respecte tradiția și are obligația să arate la copii și la nepoți toate lucrurile bune ale înaintașilor. Acest gând măreț l-a înhămat la truda editării unui almanah pe Dan Orghici, pe care l-a întitulat simplu “ Almanahul oamenilor de la noi”.
În cuvântul de deschidere Dan Orghici își declară intenția:
“…este scos la lumină cu gândul, de a prezenta publicului românesc de pretutindeni, mănunchiul scriitorilor români în viață din Transilvania, Ungaria și Banat, sau cel puțin originari de aici”.
Orăștia, cândva un centru cultural românesc, a intrat în istoria neamului prin celebra “Palie de la Orăștie”, anul acesta împlinește 790 de ani. Istoria orașului este străbătută cu migală, de la înființare și până în momentul editării acestui almanah și descoperim fapte și locuri istorice, pe nedrept uitate.
Credința în puterea locului de a genera energii creatoare mi-au insuflat-o și cuvintele “Cine n-a trecut prin Orăștie este numai pe trei sferturi om…”( Dominic Stanca, „Timp scufundat”).
Prin almanah apar calupuri extrase din gândurile oamenilor de cultură, scriitori, poeți, pictori și nu numai, despre Orăștie. Cum au simțit istoria și contemporanietatea orașului și cum a vibrat moștenirea istorică când au pășit pe străzile unde odinioară se plimbau honvezi, nobili în haine scumpe și țăranii români, care încercau să impună limba majorității, limba română.
Fără îndoială că poetul Octavian Goga face parte din patrimoniul cultural a României. Rateurile și nereușitele lui politice în vremuri grele pentru națiune au fost uitate și acoperite de poezia sa atât de apropiată de omul de rând.
Un alt punct forte reprezintă articolul “Școlile din Orăștie” și subliniez idea că există o dependență între cultură și educație. Învățătura este motorul culturii și Orăștie se poate mândri pe drept cu școli demne de tradiție, care de-a lungul timpului au contribuit la educarea unor lideri culturali.
Paginile despre Nicolaus Olahus, cel mai mare umanist transilvănean de la asfârșitul anilor 1400, începutul lui 1500, ne coboară în timp și ne demonstrează că încă din vechime românii au fost reprezentați de oameni de valoare.
Nu este uitat Ioan Budai Deleanu, cu celebra lui “Țiganiadă”, scoasă pe nedrept din manualele școlare.
Aurel Vlaicu, un alt român, a arătat geniul tehnic românesc, zburând cu avioane construite de mâna lui.
Sunt prezentați cu respect față de înaintași:
Andrei Farago (1886-1965.) De profesie farmacist, a fost cel care a pus bazele cooperativei „DIGITALIS” care ulterior a devenit compania „Fares” din Orăștie.
Aron Demian (15 Februarie 1891-1970)Profesor renumit, cu diverse funcții în Învățământul Românesc, este și Cetățean de onoare (post mortem) al Orăștiei.
Ion Baciu (1921 – 2004) Un academician și professor universitar care face cinste Orăștiei.
Cornel Nistorescu (n. 1948) Jurnalist cunoscut prin simțul măsurii și al dreptății.
Un interviu cu poetul Petru Romoșan (n. 1957) ne dezvăluie gândurile unui poet privindu-l pe Ceaușescu: “…sistemul comunist poate fi destructurat şi Ceauşescu e doar un jeg muritor.”.
Dorel Săndesc (n. 1959) Medic Şef la “Clinica Anestezie-Terapie Intensivă, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara” reprezintă un punct de reper pentru generația de tineri care vor să îmbrățișeze o profesie în domeniul sănătății.
Și amintirea unor oamenii de cultură continuă cu prezentarea lui Octavian C. Tăslăuanu, editorul revistei Luceafărul 1903 – 1906, tipograf și directorulMuzeului Asociațiunii; George Sion, cu un poem plin de elocvență și umor adresat cenzolui său, prin care îndeamnă poeții să scrie ode și sonete; Ioan cavaler de Pușcariu, a trecut munții Carpați în România, întorcându-se după Marea Unire, a colaborat cu ziarele vremii “Telegraful român” și “Viitorul”, membru al Academiei Române.
Un memorial pentru pictorul Aurel Nedel (n. 19 ianuarie 1930, Vaidei) trecut în nefință la 19 ianuarie 2014, arată drumul parcurs de un pictor de renume iunternațional cu expoziții în întreaga lume: Praga, Moscova, Tel Aviv, Helsinki, Lisabona, Teheran, Berlin, Bratislava și alte orașe renumite.
Coborâre în timp prin intermediul celebrului istoric turc Evliya Çelebi, aflăm o altă Orăștie, cea a cetății din timpul stăpânirii otomane.
Poetul Șt.O. Iosif, veșnicul îndrăgostit ne încântă inima și sufletul cu poemul “Fântâna vrăjită”.
Pe regretatul Valeriu Bârgău l-am cunoscut la Tipografia din Deva, prin anii 1990, când tipăream ziarul Drapelul din Lugoj. Poetul, jurnalistul și scriitorul ne-a părăsit prea devreme, moartea nemiloasă a oprit un drum promițător pentru o ascensiune culturală în zonă.
Scriitorul Ion Scorobete publică un eseu despre marele sculptor Constantin Brâncuși, în care erudiția și cultura se împletesc într-un cuplu de îndrăgostiți.
O misivă scrisă de George Enescu, arată că în aceste locuri muzica era ridicată la mare rang, adresată lui Mihail Andricu (1894-1974), compozitor şi pianist, membru corespondent al Academiei din 1948 (în 1949 avea să primească premiul de compoziţie al Academiei Române, după ce în 1924 primise premiul I de compoziţie „George Enescu”).
În stilul lui characteristic jurnalistul și scriitorul Daniel Marian îl prezintă pe Nichita Danilov într-o lumină mai puțin cunoscută, ținând cont că acest poet este o voce singulară în modul de exprimare și de gândire a unui poem.
Un alt memorian, a poetului Traian T. Coșovei (1954-2014)ne arată că omul este trecător și ceea ce rămâne sunt tot ceea ce ai făcut, iar în cazul lui rămân poeziile generației în bluejeans.
Ilarie Chendi, cunoscut jurnalist și om de litere a colaborat la „Telegraful Român”, la „Familia”, la „Convorbiri Literare” și la „Țara Noastră”. A contribuit la întemeierea revistelor: „Curierul literar”, „Sămănătorul”, „Viața literară” și „Cumpăna” „Tribuna” și la revista „Luceafărul”.
Impresionantă este figura lui Ion Rațiu, privit prin prisma marilor figuri ai exilului românesc. Omul care s-a oferit să salveze România în mai 1990, iar poporul manipulat pe căi greșite nu i-a oferit șansa pe care istoria ne-a trimis-o în cale.
Despre Petru Groza ce să spun, istoria l-a judecat și nu va fi uitat niciodată pentru genocidul care l-a adus asupra poporului român. Dar poate că pentru a nu fi uitat trebuie ca fiecare generație să nu uite omul care a dat mâna cu diavolul roșu și a contribuit din plin la instaurarea regimului comunist.
George Bariţiu (n. 1812, comuna Jucu de Jos, judeţul Cluj – 1893, Sibiu) ne surprinde cu câteva poeme dedicate naturii dinTransilvania, publicate pentru prima dată în 1838, în “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, supliment al “Gazetei de Transilvania”.
Florin Manolescu prezintă o altă personalitate marcantă ale exilului românesc, Monseniorul Octavian Bârlea.
Interesant mi se pare accentual pus pe oamenii de cultură care au luat drumul pribegiei. Nu a fost ușor să fugi de comunism și să te stabilești într-ul loc străin și să înveți o limbă străină. Dar reușita acestora dă un imbold și demonstrează că un om adevărat creează ceva durabil oriunde ar locui.
Oamenii de litere din diaspora: Theodor Damian (SUA), Dumitru Ichim (Canada) și Daniela Farhadi (Germania) surprind prin filonul românesc, pe care nu l-au putut uita în cele țări de peste mări.
Poate cel mai drag mie și cel mai reprezentativ articol este despre presa din Orăștie. Începând cu primul ziar “Revista Orăștiei”, în 1895 și publicațiile apărute după 1989 “Revista Orăștiei”, “Palia”, “Buletin Informativ”, “A trăi la Orăștie”, “Cronica Orăștiei”, “Palia Expres”, “Opinia”, “Expresul de Orăștie”, “Bună Ziua Orăștie”,” Solia”și bineînțeles “Vorba”, demonstrează că tradiția continuă. Deși greutățile sunt multiple, iar internetul un dușman al presei scrise, cuvântul scris poate dăinui și pe site-urile de cultură și de ce nu chiar și pe site-urile de socializare.
Cine nu a auzit de sfaturile înțeleptului Nicolae Steinhardt a trăit degeaba. Așa că acest decalog ar putea fi un text de căpătâi pentru fiecare om de cultură, și de ce nu, pentru fiecare român.
Pe Eminescu îl vom descoperi așa cum puțini îl știu, un jurnalist politic, critic virulent al societății în care a trăit.
Trecerea de la tradiție la contemporaneitate este una firească, iar scriitorul Ion Agârbiceanu ne încântă cu o nuvelă despre satul românesc și despre viața simplă a țăranilor români.
Un alt grupaj care arată continuarea tradiției literare este grupajul “Orăștia și scriitorii ei de azi”, scriitori precum Ileana-Lucia Floran, Isabela Nicoară, Adriana Chira, Dan Orghici, Vic Virgil Bălan, Silvia Beldiman șI alții la fel de importanți.
A enumera toate personalitățile ar însemna să scriu la rândul meu un alt almanah. Cu sinceritate, munca celor care au editat acest almanah cultural merită apreciată și mai ales arătată, în special tinerilor.
Am certitudinea că Dan Orghici nu se va opri aici și va edita o continuare a acestui almanah al Orăștiei, al oamenilor din această zonă străveche și va scoate la iveală oameni și locuri, care nu merită să intre în uitare.