CINSTIREA SFINTELOR MOAȘTE

Spread the love

Loading

Autor: DR. ONUFRIE (OCTAVIAN) POP,
ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT DE BERGAMO ȘI EUROPA (ITALIA)

Cât privește moaștele sfinților, Biserica și credincioșii au convingerea că prin atingerea de ele și prin rugăciunile adresate sfântului lângă moaștele lui, adeseori se înfăptuiesc vindecări și alte fapte minunate datorită legăturilor duhovnicești care se sta­bilesc între credincioși și persoanele reprezentate în icoane sau ale căror moaște s-au păstrat, și în ultima analiza datorită lui Hristos, prin energiile necreate.

Un temei pentru cinstirea moaștelor și al credinței în puterea ce iradiază din ele ni-l dă Sfânta Scriptură prin învierea unui mort aruncat peste osemintele proorocului Elisei (IV Regi 13,21). Dar nu orice trup care nu se descompune poate fi considerat trup sfințit, fiindcă uneori lipsa de descompunere este rezultatul păcatului, și nu al virtuții. De aceea, la slujba înmormântării se citește rugăciunea de dezlegare a trupului, pentru ca trupul să se elibereze din legătura păcatului și să se întoarcă în pământul din care a fost făcut. Cu adevărat sfinte sunt moaștele sfinților care au fost canonizați ca atare de Biserica sobornicească și care s-au dovedit ca făcătoare de mi­nuni. Incoruptibilitatea sfintelor moaște nu este rezultatul unor fenomene naturale, ci este darul lui Dumnezeu față de cei care L-au preamărit prin viața lor sfântă și curată.

Puterea dumnezeiască ce lucrează prin trupurile Sfinților după moartea lor e o continuare, dar și o intensificare a puterii ce lucra prin trupurile lor cât au fost în viață. Chiar umbra trupului lui Petru avea puterea să vindece pe bolnavii peste care trecea (Fapte 5, 15). Unii bolnavi se vindecau prin simpla atingere de ștergarele folosite de Sfântul Apostol Pavel (Fapte 19, 11).

Men­ținerea osemintelor lor în stare de incoruptibilitate este o arvună a viitoarei incoruptibilități a trupurilor dupa înviere și după de­plina lor îndumnezeire. Ele se mențin incoruptibile pentru că în efe se menține o putere dumnezeiască din vremea când trupurile lor erau unite cu sufletul. Ba, mai mult, asupra lor se prelun­gește starea de îndumnezeire sporită a sufletelor lor din starea actuală. Aceasta se datorează faptului că puterile sufletului și harul dumnezeiesc din el își prelungesc lucrarea și în trup, înfaptuind și în acesta o stare de sfințenie, cât timp sfântul trăiește pe pământ, și un fel de stare de incoruptibilitate, dupa trecerea su­fletului sfântului, prin moarte, la o stare mai accentuată de în­dumnezeire.

Menținându-se incoruptibile, osemintele Sfinților arată că sufletul lor și harul Sfântului Duh din ei rămân mai de­parte într-o legătură cu trupurile lor, așa cum arată și Sfântul Grigore de Nyssa. De aceea, cei ce se roagă lângă osemintele sfântului nu se adresează propriu zis acestor oseminte, ci per­soanei sfântului. Cinstirea trece la persoana, ca și în cazul cinsti­rii icoanelor. Moaștele sunt astfel o anticipare a trupului pnevmatizat de dupa înviere. Cultul sfintelor moaște păstrează vie în conștiința credinciosului ideea ca trupul n-a fost făcut să moară, ci să învieze și să se înveșnicească în Hristos.

 Sursa foto: doxologia.ro

Tagged: