Autor: Oana Noorani
Gândim! Omul este inseparabil de gând și gândul ne transmută lăuntricul în dimensiuni pe care mintea noastră le atinge indubitabil la nivel de conștiință prin acest proces de reflexie apărut imediat sau care durează de o perioadă mai lungă de timp. Mai târziu un gând împărtășit devine o informație și se poate concretiza odată cu acțiunea care devine palpabilă prin dovezi exacte și nu o acțiune înfăptuită doar în minte. Acțiunea poate fi de mai multe feluri, o acțiune statică, ce are loc doar atunci când ne raportăm la gând și o acțiune în desfășurare, mobilă. Aceasta fiind încadrată într-o perioadă de timp simțită doar personal sau împărtășită celorlalți. Fiecare om gândește, indiferent de gradul său de inteligență sau deșteptăciune, între cele două fiind o diferență precisă explicată prin faptul că inteligența apare prin naștere, iar deșteptăciunea se dobândește pe parcursul vieții, cele două aflate în congruență au ca rezultantă înțelepciunea. Unul dintre gândurile lui Rene Descartes, matematician și filozof francez, a fost: „Cogito, ergo sum!”, tradus în limba română prin „Cuget, deci exist!”. Într-una dintre lucrările sale, acesta spunea: „Și de vreme ce cuget sau gândesc, înseamnă că exist ca ființă cugetătoare sau gânditoare” și avea dreptate, indiferent dacă gândim prin intermediul gândirii conștiente, care reprezintă 2% sau intermediul gândirii inconștiente, care reprezintă 98%, procente relevate de ultimele cercetări în domeniul neuropsihiatriei.
Și atunci dacă aveam un procent atât de mare de inconștientizare a gândurilor să fie oare informațiile predate de noi interlocutorilor informații inconștiente, iar mai apoi acțiunile noastre neraportate la un adevăr palpabil? Se prea poate în anumite cazuri de anomalii mintale si a unei lipse de discernământ. Gândirea ființei umane nu depinde de actul primar, în care gândește doar aspecte minore ale vieții, ființă umană se bazează pe o judecată și logică, conforme cu capabilitatea de dezvoltarea continuă a creierului.
După cum totul în Univers reprezintă o variabilă, mintea umană prezintă și ea variații și în conformitate cu aceste variații, o multitudine de variante, gândurile oscilând în funcție de stările psihologice, cu accent mare pe stările nervoase, stările neurologice, și nu în ultimul rând stările legate de corpul nostru, numite și stări fizice.
Ca o părere personală cred că gândurile își fac apariția în urma mișcării neuronilor la nivel cerebral, numită mișcare neuronală, care poate avea caracter voluntar sau involuntar, în urma transmisiei, recepționării de date.
Și atunci de ce neuropsihiatria vorbește despre studii în care prezintă faptul unei gândiri inconștiente? Prin simplu fapt că percepția lor a ajuns să se bazeze doar pe cele cinci simțuri știute până la acest moment, ignorând cel de-al șaselea simț, numit simț imaginativ, responsabil de imaginație. Bineînțeles totul supus procesului de conștientizare prin judecată. O poezie relevantă în acest sens, este Relativitatea percepției în funcție de momentul cauzal, poezie apărută în volumul de poezii, Precursor Științific, Frânturi de dincolo de timp.
Atunci când vorbim de gânduri, vorbim de un ansamblu de apariții sau existente mintale complexe. Un gând poate genera un altul. Mintea poate percepe, o gândire scurtă sau mai lungă. Memoria fiind accesată prin gândire, iar amintirile pot fi redate aproape integral sau parțial. Concentrarea asupra unui gând devine destul de inconfortabilă dacă este făcută repetativ sau pe o perioadă mai mare de timp. Și nu în ultimul rând poate interveni o gândire programată în fața unui subiect prezentat.
În încheierea acestui eseu, voi spune că multe dintre cele relevate mai sus sunt opinii și teorii personale, care până la momentul confirmării de cercetători rămân subiective.