Crimele Securității. Execuția lui Alexandru Grindean din Silivașu de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud

Autor: GHEORGHE PETROV

Această lucrare dorește să aducă în atenția celor interesați, un caz mai puțin cunoscut despre o altă execuție „demon­strativă”¹ săvârșită de angajații Securității comuniste asupra unui român care a încer­cat să se împotrivească, în limita posi­bilităților și a influenței sale din comunitatea unde își ducea traiul, politicii și măsurilor administrative impuse în societate de noul regim. În acest caz victima a fost Alexandru Grindean, născut la 16 octombrie 1886 în comuna Silivașu de Câmpie, o localitate situată în Câmpia Transilvaniei, poziționată aproape la limita dinspre sud-vest a județului Bistrița-Năsăud, care este stră­bătută de drumul național (DN.16) ce face legătura între orașele Cluj și Reghin. Părinții săi au fost Grindean Tănase și Todorica, o familie de români greco-catolici care au avut împreună patru copii, doi băieți și două fete.² Ca educație, știm că a făcut șase clase primare în comuna natală. Despre situația militară, în lipsa surselor documentare sau a unor referințe precise despre acest aspect care să provină din mediul familiei, putem presupune că în tim­pul Primului Război Mondial a fost mobilizat în armata austro-ungară, deoarece îndepli­nea condițiile de vârstă, iar în singura foto­grafie ce s-a păstrat apare echipat în ținută militară. În ceea ce privește aspectele vieții de familie, cunoaștem că la data de 30 octombrie 1910 s-a căsătorit cu consăteanca Todosia Boantă, născută în 31 ianuarie 1892, care din anul 1950 s-a stabilit în Brașov, la una dintre fiice, unde a și decedat, la data de 26 iulie 1973. Cei doi soți au avut împreună patru copii, doi băieți (loan Eugen și Alexandru)³ și două fete (Ana și Maria)⁴, toți fiind astăzi decedați.

Alexandru Grindean a fost un om înstărit, având o gospodărie mare și bine dotată cu toate cele trebuincioase. Principala preocupare a familiei era cultiva­rea pământului și creșterea animalelor. Autoritățile comuniste l-au catalogat ca fiind chiabur, iar în unele documente figurează ca și moșier. Conform informațiilor proveni­te de la urmași, în anul 1950 deținea o suprafață totală de circa 50 de hectare de teren, împărțit după felul utilizării în pământ arabil, pășune, fâneață și cultivat cu viță de vie.⁵ Într-un document întocmit la 20 octom­brie 1955 de Securitatea Raionului Sărmaș, se menționează că Alexandru Grindean ar fi deținut în trecut o suprafață de 90 hectare de pământ⁶, care a fost expropriată parțial în urma reformei agrare din 1945. Avea și multe utilaje agricole: tractor, batoză, pluguri, semănători, grape. Casa familiei, care există și astăzi, situată la ieșirea din comună spre Cluj, a fost construită în anul 1938, fiind alcătuită din bucătărie și patru camere cu pivniță la sub­sol, având și o baie prevăzută cu instalație pentru apă caldă, o amenajare ce se regăsea în vremea aceea la foarte puține locuințe din mediul rural. Pe lângă casă existau mai multe dependințe gospodă­rești, bucătărie de vară, magazie de lemne, fânar și grajd cu șură. Lângă casa mare se mai aflau încă patru case mai mici, con­struite cu destinația de locuințe ale munci­torilor angajați pentru lucrările agricole și îngrijirea animalelor. Avea și o stână de oi și multe alte animale (boi, cai, vaci, porci, păsări). Casa a fost confiscată de comuniști, în imobil fiind instalat ulterior sediul ĆAP-ului.

Ca orientare și activitate politică, Alexandru Grindean a fost membru în Partidul Național Liberal (Brătianu), fiind președinte al organizației comunale din Silivașu de Câmpie și membru în Comitetul Județean al acestui partid. A fost și primar al comunei în timpul guvernărilor liberale din perioada interbelică.

Deoarece începând din anul 1946 a avut în mod repetat mai multe manifestări potrivnice regimului comunist, opunându- se în primul rând înființării în comuna natală a unei Gospodării Agricole Colective, autoritățile locale l-au considerat și acuzat ca fiind sabotor, instigator și un dușman feroce al regimului, făcându-se propunerea să fie reținut și deferit justiției întrucât prezenta un pericol social. Ca urmare, în seara de 21 iulie 1950 a fost ridi­cat de acasă de două cadre de securitate pentru a fi escortat la Cluj în vederea efectuării unor cercetări. Transportul s-a efectuat cu o mașină de la Securitate condusă de un șofer angajat, dar după ce s-au parcurs circa 4,5 kilometri spre direcția Cluj, mașina a fost oprită la ieșirea din loca­litatea Satu Nou, astăzi aparținând de comuna Sânpetru de Câmpie, județul Mureș. Aici, Grindean a fost dat jos din mașină și apoi împușcat cu mai multe focuri de pistol, asasinatul fiind înfăptuit în apropierea drumului, pe un câmp cultivat atunci cu porumb. Locul respectiv este numit de către localnici Pământul de lângă Tău⁷, acest tău fiind un lac aflat în apropie­re. Conform documentelor de arhivă, făptuitorii omorului au fost locotenent Pavel Irimieș și sublocotenent Vasile Mărgineanu, ambii angajați ai Direcției Regionale a Securității Poporului Cluj, însă, după cum vom vedea în continuare, se pare că numai unul dintre ei a fost cel care a tras cu arma. Cei doi ofițeri trimiși în misiune comandată au acționat din ordinul direct al șefului acestei Direcții, colonelul Mihai Patriciu, al cărui nume real a fost Grunsperger Mihaly. Este cunoscut faptul că în perioada în care Patriciu a condus DRSP Cluj (august 1948 – ianuarie 1951), acesta a dispus și a ordo­nat cu de la sine putere asasinarea, fără judecată, a mai multor opozanți antico­muniști.

În rapoartele oficiale pe care cei doi ofițeri de securitate le-au scris la Cluj la 22 iulie 1950, ziua următoare asasinatului, aceștia au motivat fiecare în mod mincinos omorul, așa cum au fost instruiți de supe­riori și cum se obișnuia frecvent în astfel de cazuri. Din descrierea faptelor, reiese că au fost nevoiți să oprească mașina datorită unei pene de cauciuc și toți ocupanții au coborât jos pentru a remedia defecțiunea, în acest timp, arestatul a cerut voie să-și facă nevoile personale, lucru ce i s-a per­mis cu condiția să nu se îndepărteze mai mult de trei metri de mașină. Profitând de întunericul nopții, acesta s-a îndepărtat mai mult și la un moment dat a început să fugă înainte pe șosea. După o somație verbală, neoprindu-se din fugă, s-a tras un foc de avertisment în aer, moment în care Grindean a intrat în lanul de porumb aflat în partea dreaptă a drumului, continuând să fugă. Pentru a nu fi lăsat să scape, s-a efectuat foc direct asupra lui, fiind lovit mor­tal. Cu siguranță că în realitate faptele nu au urmat cursul declarat de cei doi securiști, dar prin similitudine cu multe alte asasinate înfăptuite în acea perioadă și în alte părți ale țării, cam așa erau motivate peste tot astfel de crime, vina fiind îndreptată asupra victimelor, care ar fi încercat să fugă de sub escortă. Din com­pararea conținutului rapoartelor redactate de cei doi ofițeri de securitate, reiese că cel care a tras asupra lui Grindean a fost loco­tenentul Pavel Irimieș.

Crima a fost înfăptuită la o oră târzie, dar înainte de miezul nopții. După ce au săvârșit omorul, făptașii au anunțat despre ce s-a întâmplat pe șeful Postului de Miliție din Silivașu de Câmpie, plutonier Petru Richi. După ce a primit informarea, acesta l-a convocat imediat pe medicul de Circumscripție comunală, Traian Dordea, pentru a se deplasa împreună la fața locu­lui ca să constate moartea lui Grindean. Conform celor menționate în Certificatul medical întocmit de doctor, acesta a ajuns la locul crimei în dimineața zilei de 22 iulie, la ora 5,30. Cadavrul se afla într-un lan de porumb, la un metru față de șanțul drept al șoselei Reghin – Cluj, fiind căzut pe burtă, cu fața în jos și cu mâinile întinse pe lângă corp. La examinarea corpului după dezbrăcarea lui parțială, s-a constatat că acesta era deja rece și într-o stare de semi- rigiditate. în partea dorsală s-au observat trei orificii de intrare a proiectilelor, două situate la nivelul inferior al ambilor omoplați, iar unul la nivelul spinel omopla­tului stâng. Toate acestea aveau cores­pondență de ieșire în partea din față a tru­pului, în zona pieptului, unde cele trei orificii prezentau margini rupte și aveau un diame­tru de circa 11 milimetri. Concluziile din par­tea finală a certificatului medical mențio­nează că Alexandru Grindean a fost împușcat din spate, de la o distanță de circa 2-10 metri, cu o armă de calibrul 8-9 milimetri. Moartea a fost provocată prin hemoragie internă și externă, prin lovirea și perforarea inimii și a unor vase mari de sânge, iar momentul decesului a fost apro­ximat cu 4-6 ore înainte de examinarea cadavrului. Medicul menționează la final că a făcut constatarea în prezența a doi milițieni, șeful de post Petru Richi și subal­ternul acestuia, loan Negoiță. După termi­narea examinării medicale, la întoarcerea în Silivașu de Câmpie, șeful de post a trimis o notă telefonică către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care anunță con­firmarea medicală a decesului și solicită autorizarea înhumării cadavrului lui Alexandru Grindean, care în urma evadării de sub escortă a fost împușcat mortal. Printr-o notă telefonică de răspuns primită în aceeași zi, semnată de un procuror Stegăroiu, parchetul a aprobat înhumarea, solicitând șefului de post să trimită la Cluj un proces verbal și certificatul medical con­statator al decesului.

După îndeplinirea acestor formalități, care dădeau oarecum impresia respectării unei așa-zise legalități, cadavrul victimei a fost înhumat în cursul zilei de 22 iulie chiar pe locul execuției, undeva pe acel câmp cultivat atunci cu porumb și doar la câțiva metri distanță de marginea drumului, toată operațiunea desfășurându-se sub atenta supraveghere și îndrumare a șefului de post. Autoritățile nu au permis familiei să recupereze trupul pentru a fi dus și înmor­mântat în cimitirul satului. Conform unor mărturii, pentru săpatul gropii au fost aduse cu forța patru persoane din Silivașu de Câmpie, acestea fiind losif Boantă, cumnat, fratele soției victimei, Dumitru Pop, tot o rudă (nepot?) a defunctului, Nicolae Trombițaș, care era slugă la cai, și Andrei Haidău. Din alte surse reiese că groapa a fost săpată numai de trei oameni, aceștia fiind primii doi menționați mai sus și un anume loan Dâmbean, tot un localnic din Silivașu de Câmpie. Știm de la contempo­ranii vremii că groapa de înhumare nu a fost săpată prea adânc, fiind orientată cu laturile mai lungi dispuse în paralel cu dru­mul. Cadavrul a fost introdus în groapă învelit în două pături, pe care Grindean le-a luat de acasă la indicația celor doi securiști care l-au arestat. După astuparea gropii cu pământ locul a fost nivelat, nefiind pus nici un semn de recunoaștere la suprafață, iar terenul a fost folosit în continuare pentru agricultură până în zilele noastre.

Moartea lui Alexandru Grindean nu a fost consemnată atunci oficial în Registrul stării civile de la Primăria comunei Silivașu de Câmpie⁸. Mai târziu, la cererea Securității Raionului Sărmaș, care a hotărât ca toate documentele ce le deținea despre victimă să fie clasate în Arhiva Securității Regiunii Cluj, la Secția „C”, primăria comu­nei a emis, la 15 decembrie 1955, un certi­ficat⁹ în care adeverește că persoana nu mai este în viață, însă această situație a rămas în continuare neoficializată. Această stare de fapt a durat până în anul 1991, când un nepot de fiu al victimei, Alexandru Sorin Grindeanu¹⁰ din Hunedoara, s-a adre­sat Judecătoriei Bistrița cu cererea declarării pe cale judecătorească a morții bunicului său. Prin Sentința Civilă nr. 2645, pronunțată în ședință publică la 15 octom­brie 1991, instanța admite acțiunea recla­mantului ca fiind întemeiată, declară oficial decesul și dispune ca acesta să fie con­semnat în Registrul stării civile de la Primăria Silivașu de Câmpie. în anul 2002, printr-o decizie a unei comisii guvernamen­tale se recunoaște abuzul săvârșit asupra vieții lui Alexandru Grindean, fiindu-i acor­dată, post-mortem, calitatea de luptător înrezistența anticomunistă.

Asupra morții lui Alexandru Grindean s-a revenit prima dată în cadrul unei anchete naționale dispuse în anul 1967 prin ho­tărârea Prezidiului Permanent al CC al PCR, când s-a alcătuit o comisie de cerce­tare, care a avut ca sarcină examinarea mai multor rapoarte, declarații, memorii și referate în care au fost surprinse numeroa­se crime și fărădelegi petrecute în România anilor 1948-1965, cu scopul de a scoate în evidență abuzurile aparatului represiv din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Unii dintre cei care au fost găsiți ca responsabili pentru astfel de fapte au fost anchetați și marginalizați, alții au fost lăsați în pace, dar nimeni nu a răspuns penal pentru faptele comise. Rezultatele acestei anchete, mai mult politice, au fost anunțate de către Nicolae Ceausescu, conducătorul partidului, la Plenara CC al PCR din 22-25 aprilie 1968¹¹.

După 1989, cazul morții lui Alexandru Grindean a făcut și obiectul a două dosare de cercetare penală pentru infracțiunea de omor calificat. Primul a fost deschis în noiembrie 1992 la Parchetul Militar Târgu Mureș, ca urmare a unei sesizări venite din partea Procuraturii județului Bistrița- Năsăud, fiind înregistrat cu indicativul 128/P/1992. Rezoluția în acest dosar a fost dată în ziua de 18 noiembrie 1996, fiind semnată de procurorul militar, maior magis­trat Liviu-Lucian Blaj. Din conținut reiese că deși au fost cerute și primite unele docu­mente din arhiva SRI în care cu siguranță se regăseau informații despre identitatea făptașilor crimei, totuși se afirmă că nu s-a putut stabili (sau poate nu s-a vrut să se afle) cine au fost autorii faptei. Invocându-se în continuare, conform Codului penal în vigoare atunci, că între timp a intervenit și termenul de prescripție care înlătură orice răspundere penală, s-a dispus neîncepe- rea urmăriri penale în cauza privind dece­sul prin împușcare a victimei, dosarul fiind astfel clasat. Un alt dosar penal în această cauză s-a aflat în lucru la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel din București, având indicativul 239/P/2006. Acesta a fost deschis ca urmare a sesizării depuse de Federația Română a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști (FRFDPLA), semnată de Constantin Iulian și Gheorghe Jijie, președintele și secretarul acestei organizații, care s-a aflat la originea alcătuirii mai multor dosare ce privesc moartea a sute de persoane în perioada regimului comunist, cu precădere până la limita anilor 1964. Plângerea Federației a fost înregistrată inițial la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General sub nr. 476 din 7 aprilie 2005. Ulterior, respecti­va plângere a fost amplificată și printr-un memoriu înaintat Ministerului Justiției și Secției Parchetelor Militare, care a fost redirecționat spre soluționare la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel unde a fost înregistrat în 18 mai 2005¹². Dosarul privitor la Alexandru Grindean a fost disjuns dintr-un dosar-cadru mai amplu, cu numărul 19/P/2005, care cuprin­dea inițial toate cauzele referitoare la dece­sul persoanelor comunicate sub formă de tabel de către Federație. În baza unei rezoluții întocmite la 3 iulie 2006, s-a dispus disjungerea tuturor cazurilor din dosarul- cadru 19/P/2005 și înregistrarea lor ca lucrări penale separate, astfel rezultând și dosarul individual 239/P/2006. Rezoluția în acest dosar s-a dat la 7 februarie 2008, fiind semnată de colonel magistrat MihaiPopov, acesta fiind atunci procuror general militar al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel. Cum era și de așteptat, la momentul respectiv s-a consta­tat că datorită perioadei lungi de timp ce a trecut de la săvârșirea faptei și în pofida investigațiilor efectuate, nu s-a reușit iden­tificarea autorilor. Ca urmare, și acest dosar a ajuns să fie clasat întrucât nu s-au găsit învinuiți în cauză, iar în privința faptei s-a împlinit termenul pentru prescripția răspunderii penale.¹³

În ziua de 19 octombrie 2021, împreună cu trei colegi arheologi¹⁴, alături de care de mai mulți ani formez o echipă specializată în astfel de intervenții, străbătând țara în lung și-n lat pentru a încerca să descope­rim morminte uitate aflate prin locuri necu­noscute, pe baza unor informații ce le-am obținut în anii din urmă de la câteva per­soane mai în vârstă din zonă, am desfășurat o primă acțiune de căutare în teren a mormântului necunoscut unde și acum zac rămășițele pământești ale lui Alexandru Grindean. Din păcate, efortul nostru nu a fost încununat de succes, însă sperăm ca acest demers început să poată fi reluat și continuat. În cazul identificării locului exact al gropii de înhumare, lucrarea urma să fie întreruptă temporar pentru a putea fi sesizat Parchetul Militar, urmând ca activitatea, care presupunea deshumarea și recuperarea osemintelor, să fie reluată în prezența autorităților. În absența oricărui sprijin venit din partea statului, care nu a mai fost posibil după alungarea noastră de la IICCMER, pentru această intervenție am avut parte de ajutorul primit din partea unui om cu suflet și conștiință, primarul comunei Sânpetru de Câmpie, Spiru Șerban Crăciun. Alături de noi a fost și nepotul vic­timei, Alexandru Sorin Grindeanu, care de-a lungul timpului a făcut eforturi mari pentru recuperarea memoriei și recunoașterea sacrificiului bunicului său, care ne-a pus la dispoziție documente și informații despre victimă și familia sa, participând și în teren la căutarea mormântului.

Intervenția arheologică pentru căutarea mormântului victimei, bazată pe informațiile și indicațiile destul de imprecise și contra­dictorii provenite de la câțiva martori con- temporarii cu evenimentele, însă neim­plicați cu nimic în acestea, s-a făcut în cea mai mare parte mecanizat cu ajutorul unui buldoexcavator pus la dispoziție de Primăria comunei Sânpetru de Câmpie. Prin săpătură s-a verificat o suprafață de teren ce a constat dintr-o singură unitate de săpătură, aceasta având o formă dreptun­ghiulară cu dimensiunile de 21,50 x 16,65 metri, care a acoperit o arie de 358 mp. Terenul cercetat, folosit în trecut dar și în prezent numai pentru agricultură, a depășit cu mult limitele de suprafață indicate de martorii ce au fost intervievați. Suprafața cercetată a fost situată în partea dreaptă a șoselei pe sensul de mers spre Cluj, laturile mai scurte, orientate pe direcția generală nord-sud, fiind dispuse perpendicular pe drum. Între marginea asfaltată a căii de rulare și latura dinspre sud a suprafeței cer­cetate s-a păstrat o distanță de circa 3,35 metri. Obiectivul primar al săpăturii a urmărit ca prin pătrunderea treptată în sol cu cupa de taluz a excavatorului, mai mult prin răzuire, operațiune executată în stra­turi de grosimi relativ mici și sub o atentă supraveghere, să se poată identifica contu­rul gropii de înhumare despre care știm că nu a depășit cu mult adâncimea de un metru. Adâncimile generale de săpătură au fost variabile, pătrunzându-se pe toată suprafața afectată până în solul viu și nede­ranjat, care era constituit dintr-un lut galben cu tentă maronie. Nicăieri în acest perime­tru nu a fost sesizată urma vreunei gropi de înhumare, nefiind observată nici o altă ano­malie în profunzimea solului.

Trecerea unei perioade îndelungate de timp de la săvârșirea faptei, distorsionarea memoriei vizuale a puținilor martori rămași în viață care au mai putut spune ceva des­pre locul unde a fost înhumată victima, modificarea parțială a geografiei locului, dispariția unor repere fixe ce existau în epocă pe teren, toate acestea sunt elemen­te care pot explica faptul că locul mormân­tului nu a fost depistat. O eventuală nouă încercare de căutare, presupune săpături ce vor trebui practicate până la limita căii de rulare a șoselei, pe noi suprafețe ce vor putea fi deschise pe flancurile de est și vest ale unității de săpătură cercetate în 2021¹⁵.

1. Despre acest tip de asasinate, vezi Octavian Roske,

„Colectivizarea agriculturii. Tipologia represiunii. Execuții demonstrative, 1950″, în Arhivele Totalitarismului, nr. 4/1994, pp. 132-152.

9. Fratele lui Alexandru a fost Ioan, iar surorile au fost Maria și Marișca.

10. loan Eugen, cunoscut și cu porecla de Nițu, a fost căsătorit și a avut o fată, care astăzi trăiește în Israel. Alexandru (1921-1990) a fost căsătorit cu Viorica Hărșan (d. 2020) și au avut împreună doi copii, Steluța Mirela (d. 2003), care a fost căsătorită, având un băiat, și Alexandru Sorin (n. 1954), care locuiește astăzi în Hunedoara.

11. Ana a fost căsătorită cu Leonida Feti, preot greco- catolic în Silivașu de Câmpie, având ca urmași două fete, care astăzi nu mai sunt în viață. Cealaltă fiică, Maria, a fost căsătorită cu Constantin Bran și au avut împreună trei fiice, Mariana (decedată), Rodica și Costela, ultimele două fiind în viață.

12. într-un document al Securității din Cluj, datat la 22 iulie 1950, apare că deținea doar 30 de hectare, însă nu putem știi cât de reală a putut fi această mențiune în condițiile de atunci.

13. Din informațiile provenite de la urmași, rezultă că după Primul Război Mondial familia Grindean a cumpărat mai multe hectare de pământ de la un grof ungur din Silivașu de Câmpie, care a plecat definitiv în Ungaria.

14. După alte surse, locul ar mai fi cunoscut și sub denumi­rea de Hotarul Dâmbului de sub Dealul Aluneilor.

15. Se pare că principalul motiv pentru care decesul nu a putut fi înregistrat la primărie, a fost refuzul medicului de circumscripție de a întocmi un certificat medico-legal după normele legale în vigoare atunci. Deși s-au făcut presiuni asupra lui din partea șefului de post, el a eliberat și a pus la dispoziția autorităților un simplu certificat medical în care a menționat ceea ce a văzut la fața locului.

16. În acest document, înregistrat la primărie cu nr. 395/15.12.1955, luna decesului este menționată în mod greșit ca fiind octombrie în loc de iulie.

“Datorită unei erori intervenite în emiterea unor acte de stare civilă, numele de familie a acestei persoane a fost deformat în Grindeanu în loc de Grindean, așa cum îl avea bunicul și tatăl său.

” Dosarul anchetei de partid se găsește în Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (ACNSAS), în Fondul Documentar (cota D 19), și conține 24 de volume. Acest dosar poate fi consultat și în format digital, fiind accesibil la adresa: http://www.cnsas.ro/anche- ta_1968_dosare.html.

“Prin dezvoltarea motivelor conținute în plângerile ante­rioare, Federația Română a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști a mai adresat o sesizare penală și direct Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, inițial cu privire la decesul unor deținuți politici din Penitenciarul Aiud. Aceasta a fost urmată de un material extrem de amplu, înregistrat tot la această unitate de par­chet militar la 6 aprilie 2006, apoi printr-un alt material, înre­gistrat la 28 iunie 2006, intitulat Genocidul din România. în acest mod, în dezvoltarea progresivă a acuzațiilor, s-a ajuns la alcătuirea unui număr considerabil de dosare, care au fost disjunse din dosarul general nr. 19/P/2005 în care inițial au fost toate incluse, acestea privind, fiecare în parte, moartea pe cale violentă a unei anumite persoane.

17. Datele folosite pentru elaborarea acestei lucrări provin din relatările unor urmași ai victimei, precum și din docu­mente aflate în Arhiva CNSAS sau provenite din dosarele ce au fost instrumentate la Parchetul Militar, unele din aces­tea fiindu-ne puse la dispoziție tot de către urmașii lui Alexandru Grindean, care le-au solicitat și obținut pe cale legală.

18. Echipa arheologică are următoarea componență: Paul Scrobotă (Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud), Horațiu Groza (Muzeul de Istorie Turda), Gabriel Rustoiu (Muzeul Național al Unirii Alba lulia) și subsemnatul, care, după îndepărtarea mea forțată de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc din București (IICCMER), în iulie 2020, am fost nevoit să-mi reiau activitatea în cadrul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, de unde fusesem detașat la IICCR/IICCMER pentru o perioadă de mai mulți ani, înce­pând din mai 2007.

19. Cazul morții lui Alexandru Grindean și a locului unde acesta a fost îngropat, a intrat în atenția noastră începând din octombrie 2015, când am efectuat primele anchete de teren în localitățile Hunedoara, Silivașu de Câmpie și Satu Nou, pentru obținerea de informații despre familia victimei, împrejurările morții și localizarea mormântului. La Hunedoara, în ziua de 28 octombrie 2015, am realizat un interviu înregistrat cu nora victimei, Viorica Grindean, născută Hărșan (1924-2020), care a fost căsătorită cu fiul victimei, Alexandru. Prima încercare de reconstituire în teren făcută împreună cu un martor pe locul unde se pre­supune că a fost înhumată victima, a fost efectuată la 3 noiembrie 2015 cu Alexandru Pop (n. 1939) din Silivașu de Câmpie, astăzi decedat. Cercetările noastre în zonă au mai continuat sporadic și în anii următori. în ziua de 20 aprilie 2018 am reușit să realizăm un interviu înregistrat și o ieșire în teren cu o persoană mai în vârstă din Satu Nou, Suzana Dâmbean (n. 1927), care încă trăiește și locuiește chiar peste drum de câmpul unde a fost îngropată victima, terenul respectiv fiind în proprietatea acesteia. Dintre toți seniorii pe care am reușit să-i chestionăm pe tema localizării mormântului, Suzana Dâmbean și fiica ei, Ana Cengher, ne-au furnizat cele mai interesante informații despre acest subiect.

Sursa: