Autor: Antoaneta Crudu, președintele Asociației Danubiana Galați
Crina Teodora Gheorghiu este una dintre cele mai complete și impresionante tinere ale generației sale, un model autentic de echilibru între excelența academică și performanța sportivă.
Provenind dintr-o familie distinsă, cu valori solide și educație de aleasă, Crina a crescut într-un mediu în care demnitatea, seriozitatea și cultura muncii au fost repere încă din primii ani. Tatăl ei, inginer și fost angajat al combinatului Sidex Galați, iar mama, profesor de geografie la un liceu de prestigiu din oraș, i-au oferit o educație sănătoasă, cu principii clare, disciplină și sprijin constant.
Crina a urmat cursurile gimnaziale la Școala Generală nr. 29 Galați, apoi a absolvit cu media 9,90 la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Galați, o instituție de elită din oraș, cu tradiție academică, aflată în topul liceelor gălățene și la nivel național, a promovat examenul de bacalaureat cu media 9,75. A studiat la profilul matematică-informatică, un domeniu dificil și exigent, pe care, după cum am arătat, l-a absolvit cu note foarte mari, confirmând din nou spiritul său riguros și ambițios.
În prezent, își continuă drumul de excelență academică la Facultatea de Arhitectură Navală din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, unde are rezultate remarcabile, terminând anul I cu o medie generală aproape de 10,00. Acest parcurs spune totul despre o tânără care reușește să împletească studiile inginerești, bazate pe raționament matematic, logică și creativitate, cu performanțele sportive, într-un echilibru rar întâlnit.
În plan sportiv, Crina Gheorghiu este o prezență impunătoare în artele marțiale, în special karate kyokushin – un sport de contact dur, solicitant și tehnic, practicat cu rigoare de la vârsta de 5 ani, la inițiativa părinților. De atunci și până în prezent, a devenit o adevărată campioană mondială, cucerind pe rând titluri europene și mondiale, atât la kata, cât și la kumite, în competiții internaționale de top.
În ciuda acestei cariere excepționale, Crina rămâne o tânără modestă, pașnică, blândă și sensibilă, cu o privire caldă, care nu lasă să se ghicească forța interioară și rigoarea aproape matematică a gesturilor sale în sport. Este o sportivă strategă, puternică, precisă și elegantă, cu o formă fizică și mentală de excepție, antrenată să gândească acțiunea, nu doar să o execute.
De fapt, dacă analizezi în profunzime cine este Crina Gheorghiu și ce a realizat până la această vârstă, e greu să crezi că o tânără atât de frumoasă și sensibilă poate să practice un sport atât de dur, solicitant și selectiv. Dar tocmai acest contrast îi definește unicitatea: feminitatea și forța, inteligența și perseverența, modestia și excelența.
Astfel, Crina Gheorghiu nu este doar o campioană la sport, ci este și un model autentic de tânără modernă, care demonstrează că performanța nu este doar o chestiune de talent, ci mai ales de caracter, muncă, educație și echilibru.
Vă prezint aici toata cariera acestei tinere strălucite, CRINA TEODORA GHEORGHIU, acum la 20 de ani.
A.C. – Cum te-a format familia în drumul spre performanță?
C.G. – Am avut norocul să cresc într-un mediu educat, cu părinți implicați, care mi-au oferit sprijin și stabilitate încă de la început. Familia mea a fost mereu alături de mine, nu doar ca prezență fizică, ci ca o sursă de încredere, echilibru și încurajare. M-au ghidat cu răbdare, fără să-mi impună o direcție clară, lăsându-mi libertatea de a-mi descoperi propriul drum.
Desigur, alegerea a fost a mea. Drumul spre performanță a început, poate paradoxal, ca un mod de autoapărare – o reacție la nevoia de a mă afirma, de a demonstra ceva, poate chiar mie însămi. Ulterior, această motivație s-a transformat într-o pasiune autentică și într-o disciplină constantă.
Faptul că am crescut într-un mediu în care educația este foarte importantă, în care se cultivă valorile perseverenței, respectului și muncii bine făcute, contează enorm pentru mine. Aceste valori m-au ajutat să înțeleg devreme ce înseamnă responsabilitatea și cât de important este să rămâi fidel propriilor alegeri.
A.C. – Ce te-a atras la karate și ce te ține acolo după atâția ani?
C.G. – Am ajuns în sala de karate la vârsta de cinci ani, într-un mod simplu, dar care avea să-mi schimbe viața. Mama m-a dus la club pentru că acolo mergea și fiica unei colege de cancelarie. Nu aveam nicio așteptare clară la acel moment – totul era nou, necunoscut. Ce am găsit acolo m-a surprins: o sală plină de copii de vârste diferite, cu un ritm de lucru intens și multă disciplină.
Am rămas acolo până în 2017, când m-am mutat la clubul Kamikaze Dojo Galați(antrenori Popovici Viorel-Ștefan si Pelin Dan) și, deși între timp am crescut, karate-ul a rămas constantul din viața mea. La început a fost o curiozitate și poate un joc, apoi o provocare, iar acum este un mod de viață. Mă ține acolo disciplina, echilibrul pe care mi-l oferă, dar și faptul că întotdeauna am avut sentimentul că aparțin acestui sport. În plus, karate-ul m-a învățat să am răbdare, să muncesc constant și să mă cunosc mai bine – toate sunt lucruri care m-au format și dincolo de sală. Am luat foarte multe premii, dar până sa ajung la acest nivel, am primit multa bătaie, lucru ce m-a ambiționat într-un mod draconic să merg spre reușite maxime.
La început, m-am remarcat mai ales în kata, acea probă de concurs în care te lupți cu un adversar imaginar, dar în care totul trebuie să fie perfect: tehnică, precizie, expresivitate, control. Era ceva ce simțeam aproape natural – poate pentru că presupunea concentrare, disciplină, claritate și, îmi plăcea această rigoare. De mică am fost printre primii la acest stil de a te lupta și m-a motivat mult să văd că munca mea era recunoscută.
Kumite-ul, în schimb, a venit mai greu. Acolo era contact, era reacție, era curaj în fața unui adversar real. Abia din 2014 pot spune că am început să mă mișc cum trebuie. Până atunci, poate am simțit o reținere, poate aveam nevoie să cresc, atât fizic, cât și mental, ca să fiu cu adevărat prezentă în luptă.
Dar odată ce am prins ritmul, kumite-ul m-a provocat într-un mod diferit. A fost o luptă și cu mine însumi – cu frică, cu emoțiile, cu dorința de a performa sub presiune. A devenit o școală de caracter. Practic, am crescut prin ambele probe, în moduri diferite: kata- m-a învățat autocontrolul, kumite– mi-a dat curajul și reacția.
Azi, karate-ul nu mai e doar un sport pentru mine. Este o identitate, o sursă de echilibru, un sistem de valori care mă ghidează și în afara competițiilor. M-a format și mă formează în continuare – nu doar ca sportiv, ci ca om.
A.C. – Cum reușești să îmbini studiile la o facultate exigentă cu sportul de performanță?
C.G. – Facultatea de Arhitectură Navală din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați este foarte exigentă, mai ales când vine vorba de matematică, fizică aplicată și desen tehnic. Programul este încărcat, iar cerințele sunt mari, însă am reușit să termin primul an cu rezultate foarte bune — o singură notă de 9,00 iar restul numai de 10,00.
Îmbinarea cu sportul de performanță nu este ușoară, dar disciplina pe care am învățat-o la karate mă ajută enorm. Zilnic, după cursuri, mă dedic între 2 și 4 ore antrenamentelor. Astfel, ziua mea este împărțită între învățat, prezența la facultate și antrenamente intense.
Organizarea și autocontrolul sunt esențiale. Îmi structurez timpul în funcție de priorități și obiective clare, iar în perioadele mai solicitante, fac un efort să mențin echilibrul între cele două, fără să sacrific niciuna. De fapt, există o legătură strânsă între sport și studiile tehnice: ambele necesită precizie, răbdare și muncă constantă.
Pentru mine, aceste două direcții nu sunt opuse, ci se completează: karate-ul îmi întărește voința și rezistența, iar arhitectura navală îmi dezvoltă gândirea analitică și creativitatea tehnică.
A.C. – Care a fost cel mai greu moment din cariera ta sportivă și ce te-a făcut să mergi mai departe?
C.G. – Cel mai greu moment din cariera mea sportivă a fost atunci când, în fața unor obstacole serioase — fie accidentări, fie perioade în care mă simțeam mult prea solicitată — am simțit că trebuie să aleg dacă renunț sau să continui. E ușor să vezi medaliile și succesele, dar puțini știu câtă muncă, durere și sacrificiu stau în spatele lor.
În acele momente dificile, m-a ținut în picioare disciplina pe care am cultivat-o atât în sport, cât și în viață. Alegerea de a urma o facultate atât de exigentă precum Arhitectura Navală, unică de acest fel din țară, m-a întărit și mai mult. A fost o decizie conștientă — iubesc matematica și fizica, materii care îmi „curg prin vene”, moștenite de la cele două bunici, ambele profesoare de matematică care mi-au insuflat această pasiune.
Această combinație între sport și studii, între corp și minte, m-a făcut să înțeleg că performanța nu este doar despre rezultat, ci și despre caracter, despre a nu renunța când lucrurile devin grele.
A merge mai departe a fost o alegere pe care am făcut-o pentru mine, pentru că știu că fiecare pas, oricât de greu este, mă aduce mai aproape de ceea ce îmi doresc cu adevărat.
A.C. – Ce înseamnă pentru tine titlul de campioană mondială?
C.G. – Titlul de campioană mondială nu este doar o medalie pe care o port cu mândrie. Este mult mai mult decât atât – este o confirmare a anilor de muncă, sacrificii și pasiune investite în fiecare antrenament, în fiecare moment de pregătire.
Pentru mine, acest titlu este o recunoaștere a faptului că efortul și disciplina au un sens, că poți atinge performanța dacă nu renunți și dacă rămâi dedicată. Dar, în același timp, vine și cu o mare responsabilitate: aceea de a fi un model pentru cei care vin din urmă, de a arăta că succesul se construiește prin perseverență și respect pentru sport.
Campioană mondială înseamnă pentru mine un angajament continuu, o provocare să mă autodepășesc mereu și să păstrez vie flacăra pasiunii, indiferent de rezultatele următoare. Cel mai greu moment din cariera mea sportivă a fost legat, în special, de înfrângeri și accidentări. Asemenea, în viețile noastre de zi cu zi, după fiecare eșec trebuie să ne întoarcem mai puternici. Uneori, accidentările m-au ținut pe loc și au fost momente grele, când am simțit că nu pot continua.
Dar am învățat că exact aceste momente testează adevărata voință și determinare. Sportul acesta a fost și este o lecție continuă de răbdare, disciplină și încredere în propriile forțe.
Titlul de campioană mondială reprezintă pentru mine cea mai înaltă treaptă a performanței sportive, un moment de recunoaștere supremă pentru toată munca și sacrificiile depuse. Este cu atât mai special, cu cât karate-ul, fiind un sport de contact la fel ca boxul și care nu este încă olimpic așa cum este boxul, face ca succesul să fie și mai greu de obținut și apreciat pe scară largă.
Am avut șansa să concurez în mai multe federații, să particip la Campionate Europene și Mondiale, iar fiecare dintre aceste experiențe mi-a oferit lecții valoroase. Când am câștigat premiul I la Campionatul Mondial, am simțit că toate eforturile mele au fost răsplătite pe măsură, iar acest titlu mă obligă să continui să fiu un exemplu, atât pentru sportivii din România, cât și pentru cei din lume.
Nu înțeleg de ce sporturile de contact, atât de pline de tehnică și disciplină, nu au încă recunoașterea olimpică pe care o merită… dar asta nu mă oprește să dau tot ce am mai bun și să continui să lupt pentru performanță.
A.C. – Cât de important este sprijinul financiar în tot acest parcurs? Cine te ajută concret?
C.G. – Sportul de performanță nu poate exista fără resurse financiare, iar sprijinul concret face diferența între a visa și a realiza. Din păcate, karate-ul, nefiind un sport acreditat oficial de Ministerul Sportului, nu beneficiază de finanțare de stat.
Până în 2018, familia mea a fost principalul meu susținător financiar, iar sprijinul lor a continuat și după această perioadă. Ei au fost întotdeauna acolo, investind nu doar bani, ci și timp, încredere și emoție. Pe lângă familia mea, din 2018 am avut norocul să fiu sponsorizată de Biroul Asiguratorilor din România.
În perioada 2023-2025, Citadina 98 a preluat rolul de sponsor, iar înainte am mai fost selectată în Programul MOL de promovare a talentelor — o experiență care m-a onorat foarte mult. Până la 18 ani, am depus dosare pe baza rezultatelor sportive, și am fost selectată de trei ori în acest program.
După 18 ani, sprijinul financiar din aceste programe continuă, însă suma este mai mică și se repartizează între mai mulți sportivi. În continuare, principalul meu sponsor rămâne familia, care face tot posibilul să mă susțină și să mă ajute să-mi urmăresc visul.
Sprijinul financiar este esențial pentru acoperirea costurilor de antrenamente, echipament, deplasări la competiții și recuperare, iar o susținere mai consistentă din partea autorităților și a sponsorilor ar face o mare diferență în viitor.
A.C. – Ce mesaj ai pentru fetele care cred că sporturile de contact nu sunt pentru ele?
C.G. – Le-aș spune să nu se lase niciodată înfrânte de frică sau de prejudecăți. Sporturile de contact nu sunt despre violență, ci despre disciplină, respect, autocontrol și puterea de a te cunoaște cu adevărat. Nu e nevoie să fii „dură” sau „agresivă” pentru a practica karate sau alte sporturi de contact — ele te învață să fii echilibrată, curajoasă și să ai încredere în tine.
Le încurajez să încerce, să facă primul pas chiar și dacă pare greu sau înfricoșător. În sportul acesta, fiecare pas mic contează și fiecare antrenament te ajută să crești, să depășești limite pe care nici nu știai că le ai.
Sporturile de contact sunt ca o școală de viață, iar ceea ce înveți acolo te ajută să fii mai puternică în toate aspectele vieții. Curajul de a începe este primul și cel mai important pas. Nu trebuie să fii singură — comunitatea și antrenorii sunt acolo să te susțină la fiecare pas.
A.C. – Vă prezint aici premiile internaționale obținute de această tânără campioană talentată!
-Campioană internațională: 40 :25×Kata, 1×Freestyle Kick, 14×Kumite(Bucuresti, Karabuk, Sibiu, Wieliczka, Buzau);
-Vice-campioană internațională: 6 :3×Kumite, 1×K1, 1×Kata, 1×Freestyle Light(Bucuresti, Sibiu);
-Locul 3 internațional: 4 :1×Kihon, 3×Kumite (Bucuresti, Wieliczka);
(50 titluri Internaționale obținute în anii: 2012, 2013, 2014, 2017, 2018, 2019, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025)
-Campioană europeană: 15:11×Kata, 3×Kumite, 1×Light Contact;(Bucuresti, Sibiu, Papendal, Tulcea, Swinoujscie, Kaliningrad, Villa do conde, Madrid, Lisabona, Cluj)
-Vice-campioană europeană: 6 :4×Kata, 2×kumite(Sibiu, Tulcea);
-Locul 3 european: 4 :4×Kumite(Swinoujscie, Madrid, Lisabona, Cluj);
(25 titluri Europene obținute în anii: 2016, 2017, 2018, 2019, 2021, 2022, 2023, 2024)
-Campioană balcanică: 1:Kata(Sofia);
-Vice-campioană balcanică: 1:Kumite(Sofia);
-(2 titluri Balcanice obținute in anul: 2022)
-Vice-campioană euro-asiatică: 2 :1×K1, 1×Kick Light(Chisinau);
-(2 titluri Euro-asiatice obținute în anul:2015)
-Campioană mondială: 7 :7×Kata(Bucuresti, Buzau, Sapporo, Cracovia, Arnhem, Szolnok); + premiu kata sincron Sapporo;
-Vice-campioană mondială: 7 :2×K1, 1×Freestyle Kick, 1×Continous Fight, 1xKata, 2×Kumite;(Lloret de mar, Bucuresti, Buzau, Szolnok)
-Locul 3 mondial: 4 :1×Kata, 3×Kumite(Lloret de mar, Sapporo, Arnhem, Szolnok);
-(18 titluri Mondiale obținute în anii: 2014, 2015, 2017, 2019, 2021, 2023, 2024, 2025)
Federațiile mondiale în care au fost obținute titlurile menționate anterior: ISKA, IKO SOSAI, IKOK-UTKF, KWF, FRKK(IKOKU), FRKK(IKO 2),All Kyokushin Karate, Kyokushin-kan, IFK, FRFK, WKA-WTKA, VOIEVOD și altele
Dintre aceste titluri, cele mai multe sunt obținute la cadeți(14-15 ani) si juniori(16-17 ani), iar următoarele la seniori:
Locuri 1 mondiale-3- toate la kata
Locuri 2 mondiale-2- 1xkata, 1xkumite
Locuri 3 mondiale-2- 2xkumite
Locuri 1 europene-1- 1xkata
Locuri 3 europene-1- 1xkumite
NOTE PERSONALE…
A.C. – La întâlnirea cu Crina Teodora Gheorghiu, am descoperit o tânără micuță de statură, dar plină de energie și carismă. Frumoasă, deschisă, volubilă și plină de umor, ea contrazice imaginea serioasă și concentrată pe care o vedem în fotografii și în timpul competițiilor. Este o persoană cooperantă și autentică, iar pentru ea, momentul în care tricolorul se ridică pe catarg la intonarea imnului național, reprezintă o mândrie și o responsabilitate imensă. Fericiți trebuie să fie părinții acestei tinere remarcabile și minunate, care nu încetează să inspire prin determinare și modestie!!!
Crina Teodora Gheorghiu nu este doar o sportivă de excepție, ci și un simbol al ambiției, echilibrului și seriozității unei generații care merită încredere. A atins performanțe remarcabile într-un sport dificil, a adus România pe cele mai înalte podiumuri internaționale și a demonstrat că se poate excela atât pe tatami, cât și în mediul academic.
Însă, la nivelul pe care l-a atins, doar implicarea familiei, oricât de dedicată ar fi, nu mai este suficientă. Cheltuielile de pregătire, echipament, deplasări internaționale și susținere medicală sunt mari și continue. De aceea, tineri ca ea trebuie ajutați, susținuți și respectați, nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte.
Există sponsori și instituții care pot înțelege că nu sprijină doar o sportivă, ci o tânără deșteaptă, ambițioasă și inteligentă care a făcut ca tricolorul României să fie arborat la cel mai înalt nivel. Iar acest lucru este doar un merit personal care nu este la îndemâna oricui. CRINA, este o onoare națională care ar trebui sprijinită concret.
Am fost invitată să-i văd medaliile și cupele și am pășit într-o casă care pare a fi construită în jurul performanței. Trofee de toate mărimile și felurile împodobesc fiecare colț, iar pe un perete întreg, un raft generos susține cu grijă zeci și zeci de medalii strălucitoare, poate peste o sută. Dacă le-ai aduna pe toate într-o singură cameră, cu greu ai mai avea loc să pășești printre atâtea dovezi de muncă, dăruire, succes și viață. Adevărat lucru!
ESENȚELE TARI SE ȚIN ÎN STICLUȚE MICI.
Foto-arhiva personală a SPORTIVEI