Magistrații nu răspund în fața LEGII dacă încalcă LEGEA și această imunitate prost înțeleasă încalcă Constituția.
Mai precis articolul Art. 16 – Egalitatea în drepturi prevede:
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
Și de ce atunci s-a răspândit prostia că o prevedere constituțională ar putea îngrădi independența justiției.
Dacă ar fi să aplicăm codul de legi ale lui Hammurapi în fiecare oraș ar fi executați aproape toți judecătorii și procurorii.
Dar să revenim la Hammurapi.
Primul legiuitor al omenirii, cu codul lui de 282 legi păstrat în întregime (Jastrow, Morris, The Sacred Books and Early Literatury of the East, I, London, 1917, pp. 116-141), Hammurapi (2125-2081 înainte de Hristos) a prevezut legi aspre pentru judecătorii și acuzatorii care nu împart dreptatea.
Patru din primele cinci legi ale lui Hammurapi sancţionau… cu moartea şi cu confiscarea averii înscenarea şi delaţiunea. Magistratul acelor vremi (patru milenii au trecut ca o clipită), răspundea pentru erori, plătind de douăsprezece ori mai mult şi fiind exclusă de pe scaunul judecătorilor.
Dar iată, în esenţă Legile 1, 2, 3 şi 5, aşa cum se aplicau, acum 4.100 ani înainte de Codruţa Kovesi şi de neo-securiştii ei:
– Legea nr. 1: „Dacă cineva înscenează o faptă altcuiva, atunci el să fie pedepsit cu moartea” (p. 116).
– Legea nr. 2: „Dacă acuzatul este nevinovat, atunci cel care a adus acuzaţia să fie pedepsit cu moartea, iar nevinovatul să primească şi casa acuzatorului său” (pp. 116, 117).
– Legea nr. 3: „Dacă cineva aduce o acuzaţie şi nu dovedeşte ceea ce a acuzat, să fie pedepsit cu moartea” (p. 117)
– Legea nr. 5: „În cazul în care un judecător, care se pronunţă într-un caz, dacă din vina lui comite o eroare, atunci el va plăti de douăsprezece ori cuantumul amenzii şi va fi îndepărtat de pe banca judecătorilor” (p. 117).
Concluziile vă rog să le trageţi singuri!