Cei mai cumpliți ani, în care s-au făcut simțite cel mai mult lipsurile pentru
majoritatea populației Republicii Socialiste România, au fost anii 1980 –
1989. Economia la sânge, justificată prin plata datoriei externe, a lovit crunt
în milioane de români.
Frigul
În majoritatea apartamentelor de bloc iarna temperatura din apartamente era de 5 – 12 grade. La Lugoj erau centrale cu combustibil lichid și centrale cu combustibil solid (cărbune de Darova și Sinersig, cu valoare calorică foarte scăzută). În unele cartiere erau doar puncte de redistribuirea agentului termic. Datorită distanțelor mari, de la punctul de producere a aburului și până la beneficiari, pierderile erau foarte mari. Căldura era trimisă în caloriferele lugojenilor o oră dimineața și o oră seara.
Apa caldă
Se livra în Lugoj de două ori pe săptămână, câte două ore dimineața și două ore seara. În marile orașe se livra două ore zilnic, iar adesea la etajele superioare apa caldă nu ajungea deloc.
Întreruperea curentului electric
Din ianuarie 1982 s-a început limitarea distribuirii energiei electrice către populație și a continuat până la căderea regimului comunist în 1989.
„Consumul de energie pentru populație a scăzut forțat cu 20% în 1979 și 1982, apoi cu 50% în 1983, iar în 1985 cu încă 50% față de anii precedenți.”[75]
Benzina
Iar în ultimii ani regimul comunist a impus restricții de circulație în duminicile cu soț și fără soț. În 1989 benzina era repartizată pe întreprinderi și de cele mai multe ori nu era suficientă pentru producție. Cetățeanul de rând stătea la cozi la stațiile PECO și se ruga la Dumnezeu să aibă noroc să cumpere câțiva litri de benzină pentru mașinile lor Dacia 110 și Dacia 1300.
Alimente de bază
În magazine se găseau foarte rar carne și produse din carne, ouă, lapte, produse lactate, fructe de import, cafea, ciocolată, orez, făină, iar cozile de la ușile acestor magazine au intrat în istoria României.
“Începând cu anii 1986-1987 Ceaușescu instituie raționalizarea produselor de bază. Benzina și alimente ca pâinea, uleiul, zahărul, făina, orezul au început să fie distribuite pe bonuri sau cartele. Bunurile destinate consumului intern sunt de calitate inferioară, așa că oamenii de rând sunt bucuroși atunci când pot cumpăra bunuri refuzate la export din motive calitative.”[76]
Înregistrarea mașinilor de scris
Din 1983 se instituie obligativitatea înregistrării la Miliție a mașinilor de scris. Aprobările se dădeau după ce se completa o fișă cu literele, cifrele și semnele ortografice ale fiecărei mașini, pentru a se putea identifica locul de unde ar fi fost scrise manifestele. Se interzicea prin același decret „închirierea mașinilor de scris … precum și împrumutarea acestora în afara domiciliului deținătorului.”[77]
Obligativitatea raportării oricărei convorbiri cu un cetățean străin
Mai multe legi și decrete din România lui Nicolae Ceaușescu îngrădeau și controlau contactele cetățenilor români cu străinii. Din 1982 a fost limitat și numărul convorbirilor telefonice pe care abonații le puteau avea cu străinătatea.
Politica Partidului Comunist: valută din orice
Vânzarea etnicilor germani. În perioada 1968-1989, din România au plecat peste 200.000 de etnici germani. Statul german a plătit pentru fiecare persoană în funcție de studii: 1.800 de mărci germane pentru persoanele cu studii medii, 5.500 de mărci germane pentru studenți și 7.000 de mărci germane pentru cei cu studii superioare încheiate. Anul 1988 aduce o modificare, iar suma cerută pentru fiecare persoană a fost de 8.950 de mărci.[78]
Interzicerea avorturilor.
Decretul 441, din 26 decembrie 1985, stabilește avorturile doar pentru femeile care au trecut de 42 de ani sau dacă au dat naștere la cel puțin cinci copii. Copiii născuți între 1985 – 1989 au fost numiți “decreței”. Mamele care au născut 10 copii erau declarate “eroine”. Ele aveau dreptul să primească gratuit din partea statului un automobil ARO, transportul cu trenul, precum și o vacanță pe an într-o stațiune balneară. Acest decret a contribuit la creșterea numărului de copii abandonați în orfelinate.
La începutul anului 1990, în orfelinatele din România existau aproximativ 100.000 de copii. Condițiile îngrozitoare de trai subuman au clasat România în acel an pe primul loc privind rata de morți la copii.
Între anii 1988-1992, mortalitatea a cuprins câteva mii de copii din toată România, care au fost infectați cu HIV. Explozia SIDA din România a fost posibilă din mai multe cauze: injecții cu seringi expirate și microtransfuzii de sânge. O altă cauză obiectivă era și faptul că în România anilor 1980 nu se practica testarea HIV a donatorilor de sânge și a sângelui pentru transfuzii.
Demolarea satelor
În 1972, Ceaușescu începe punerea în aplicare a unui proiect de „sistematizare” a localităților urbane și rurale. Programul debutează la sate prin demolări în masă ale gospodăriilor țărănești și strămutarea familiilor afectate în apartamente de bloc. Nu s-a ținut cont la demolare de monumente istorice, inclusiv biserici.
Casa Poporului
Pentru construcția Casei Poporului (actualmente Palatul Parlamentului) au fost demolate trei cartiere – Uranus, Antim și parțial Rahova, iar 17 biserici au fost șterse de pe fața pământului. Zilnic, peste 20.000 de muncitori lucrau în trei schimburi.
Casa Poporului la finalizare a ajuns să fie recunoscută ca a doua clădire, ca mărime, din lume, după Pentagon, cu un volum de 2.500.000 mc, cu peste 7.000 de încăperi, unele de mărimea unui stadion. Clădirea a costat circa 2 miliarde dolari în condițiile în care poporul era confruntat cu frig și grave lipsuri alimentare.
Termocentrala de la Anina
Un proiect megaloman a lui Ceaușescu, termocentrala pe șișturi bituminoase de la Anina, a costat 1 miliard de dolari, (9 miliarde de lei la vremea respectivă, jumătate cât a costat Casa Poporului).
“Se intenționa producerea de energie electrică prin arderea șisturilor bituminoase în combinație cu cărbune, păcură ori gaz. Angajații termocentralei de la Anina aveau salarii de cca 13 000 lei, de patru ori cât medicii din București. Construcția a început în 1976, a început să funcționeze în 1984 (dar fără a produce vreodată curent), a fost închisă în 1988, a fost vândută la fier vechi în 2003. Termocentrala de la Anina a fost un eșec foarte costisitor.”[79]
Dărâmarea de biserici și mănăstiri
Nicolae Ceaușescu și soția sa au ordonat dărâmarea de biserici și mănăstiri, între care menționăm: Biserica Văcărești și Mănăstirea Văcărești (1716); Mănăstirea Cotroceni (1679); Mănăstirea Mihai Vodă (1594); Biserica Sf. Vineri (1854); Biserica Sf. Nicolae-Sârbi, începutul secolului XVI; Biserica Crângași (1564) și cimitirul adiacent; Biserica Albă-Postăvari (1568), cu picturi murale de Anton Serafim; Biserica Sf. Nicolae-Jitnița (1590) din Calea Văcărești; Clădirea Mănăstirii Mihai Vodă (1591); Biserica Spirea Veche, secolul XVI, reînnoită în secolul XVIII; Biserica Enei (1611) (avariată de o macara în timpul lucrărilor de reconstrucție după cutremurul din 1977 și demolată în primăvara aceluiași an. Acest lăcaș de cult cu un ansamblu important de pictură murală a fost prima victimă a demolărilor regimului ceaușist); Biserica Sf. Vineri-Hereasca din secolul XVII, demolată în iunie 1987 (Doar la câțiva ani după renovare. Biserica era împodobită cu picturi de Dumitru Belizarie); Biserica Sf. Spiridon-Vechi din secolul XVII, (Demolată în iulie 1987. În timpul demolării a fost furată icoana dăruită bisericii de către Patriarhul Silvestru al Antiohiei la 1748); Mănăstirea Cotroceni din 1679, cu biserica din 1598, demolată în 1985; Biserica Olteni, ctitorită în 1696, demolată în iunie 1987 (În 1821, în timpul luptelor dintre eteriști și otomani, biserica servise arnăuților drept loc de rezistență și fusese avariată de bombardamente. Între 1863 și 1865 biserica fusese restaurată în stil neogotic. Picturile murale executate de Gheorghe Tattarescu au fost parțial distruse, parțial furate în timpul demolării); Aripile de nord și de est ale Mănăstirii Antim (1713-1715), demolate în 1984; Mănăstirea Văcărești (1716-1722) (cea mai însemnată mănăstire din București, demolată între 1984 și 1987. Dintr-o suprafață de cca 2.500 m² de frescă datând din timpul edificării au putut fi salvați de către prof. Dan Mohanu și studenții săi de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” doar cca. 140 m². Pictura murală care împodobea paraclisul locului de închinare a voievodului a fost aproape complet distrusă, cu excepția unor fragmente cu icoane sau scene biblice care au fost probabil furate de muncitorii șantierului de demolare); Biserica Bradu Staicu, 1726, restaurată în 1875 de arhitectul Al. Freiwald, demolată în octombrie 1987 (Odată cu biserica a dispărut pilonul mesei altarului, considerat a fi mai vechi decât biserica); Biserica Mănăstirii Pantelimon, 1750, demolată în 1986; Biserica Izvor, 1785, demolată în 1984; Biserica Sf. Troita-Izvor, (1804) (descrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea în nuvela Hagi-Tudose) demolată în octombrie 1987.
Odată cu demolarea au dispărut numeroase obiecte de cult; Biserica Gherghiceanu, 1939, demolată în 1984; Biserica Crângași 2, 1943, demolată în 1982; Biserica Mărgeanului, 1946, demolată în 1981; Biserica Doamna Oltea, 1947, demolată în 1986.
Grație eforturilor lui Eugen Iordăchescu, inginer în domeniul translatării de clădiri, au fost salvate de la demolare printre altele: Biserica Mihai Vodă, Biserica Schitul Maicilor (1726, din vremea Voievodului Nicolae Mavrocordat),Biserica Sfântul Ilie Rahova (1706, cu picturi de Gheorghe Tattarescu, Palatul Sinodal din incinta Mănăstirii Antim și altele. Eugen Iordăchescu a asigurat translatarea a 12 biserici de interes major, 10 în București și două în afara lui. Pentru că muncitorii au refuzat să dărâme Biserica Sf. Vineri , autoritățile comuniste au adus pușcăriașii care au dărâmat biserica în iunie 1987. [80]
Alegerile în România Socialistă
Pe buletinele de vot exista un singur partid, astfel că P.C.R. câștiga cu 99,7%. Prezența era obligatorie, de frica Securității și astfel întotdeauna procentul de participare era de 99,9 % iar Partidul Comunist Român avea o majoritate zdrobitoare. Referitor la alegeri putem aminti gluma: A ajuns pe locul întâi, deși era singurul participant.
Note:
75 http://ro.wikipedia.org
76 Ibidem
77 Ibidem
78 Ibidem
79 Ibidem
80 Ibidem
Fragment din cartea:
Nicolae Toma, Lugoj, 20 Decembrie 1989 – revoluție, adevăr, dezinformare, impostură, Editura Eubeea, Timișoara 2015