Dan Mateescu a îmbrăcat în haine de sărbătoare Tecuciul și împrejurimile lui

Spread the love

Loading

Autor: Preot Ionel Rusu, membru U.Z.P.R filiala Galați

Pe 14 iulie a.c., în municipiul Tecuci, în fața unui public iubitor de artă, mai exact pe strada Teodor Șerbănescu, numărul 3, a avut loc începând cu orele 18 un vernisaj excepțional de sculptură „ Metafore în lemn și piatră”, în memoriam, la doi ani de la trecerea în veșnicie a marelui cetățean de onoare post mortem, maestru Dan Mateescu, la inițiativa Muzeului de istorie „Teodor Cincu” a urbei mai sus amintită.

Activitatea culturală s-a desfășurat în curtea care adapostește atelierul de lucru al marelui artist plastic. Moderatorul actului cultural a fost domnul Dojan Daniel, directorul instituției culturale. Au intervenit ca interlocutori următoarele personalități culturale care au pus in lumină activitățile artistului de vie amintire:  domnul Stelică Bădălan, membru U.A.R, domnul profesor Radu Vladimir, consilier cultural municipal și domnul profesor Virgil Pavel iar publicul s-a bucurat de un film documentar memorialistic de scurt metraj.

Luările de cuvânt au fost intercalate de trei momente artistice întreținute de elevele Daria Tătaru (sub bagheta profesorului de canto Claudiu Vișan) și Lungeanu Nectaria Maria (sub bagheta profesorului de canto Cristi Coșcioveanu). Finalul artistic a aparținut însuși profesorului instructor Coșcioveanu și a fost apoteotic prin acompaniament de chitară.

Din intervențiile celor trei personalități culturale marcante ale Tecuciului am reținut că domnia sa, Dan Mateescu a deținut calități artistice și familiale aparte:  simplitatea în vorbă și în comportament, respect profund față de oameni, frică de Dumnezeu și potrivit mărturiei domnului Corneliu Stoica, membru marcant al U.A.R., domnul Dan Mateescu (1943-2021) face parte din marii plasticieni ai județului Galați și ai României. El este ctitorul personalităților din parcul central municipal. Opere de artă precum Anghel Saligny, Ștefan cel Mare, Scara, Monumentul Cercetașilor, Cocuța Vogoride, A.I. Cuza, Elena Cuza și alte multe amintite în cartea sa biografică post mortem au fost însuflețite prin daltă, punându-și asupra lor o pecete personală unică.

În această zi s-a constituit un grup de inițiativă pentru înființarea Asociației „Dan Mateescu”. Pe această cale, municipalitatea va derula un proiect cultural pentru înființarea unei case memoriale. Ziaristul Iancu Aizic a propus ca să i se facă un bust pe aleea personalităților din parcul central. Urmează ca autoritățiile județene și naționale să se pronunțe in vederea întâmpinării cererii primăriei Tecuci.

Oricum stejarul sau gorunul din margine de drum din fața casei plantat de el însuși lângă atelierul său de creație grăiește prin muțenia sa. Iată ce ne mărturisește unul din ucenii lui, preotul Vasile Ionel, despre mentorul sau:

„Cunoscând legenda veche a lui Pinochio, profesorul Dan Mateescu a fost maestru Giussepe care m-a făcut să cunosc și să simt lumea nevăzută, m-a ajutat să-L aflu pe Dumnezeu prin pictura și sculptură. Dintr-un băiat simplu de la țară cu bagheta lui maiestoasă m-a transfomat intr-un om universal după principiul lui Leonardo daVinci.

Îl iubim pe Dumnezeu și pe părinții noștri trupești și sufletești. Părinții noștri duhovnicești pot fi și oameni de artă ca domnul Dan Mateescu. Dânsul este al nostru prin opera lui de artă, dar mai ales, este al meu pentru ca îl iubesc. Iisuse al meu te iubesc, profesorul meu Dan te îndrăgesc.

Fericiți cei blânzi că aceia vor moșteni pământul. Zămbetul și bunătatea lui, zorile si visurile lui Constantin Brâncuși le-am primit prin dânsul, pe drept cuvânt merită apelativul „Brâncuși al Galaților”.

Sculptura lui ne întoarce în timp până la arhietipurile neamului nostru, cele binecuvântate de Dumnezeu. El a reușit să facă legătura precreștină, primordială, paradisiacă cu arta contemporană”.

Inițial a fost pomenit printr-un trisaghion oficializat de către protopopiatul Tecuci, intrând in conștiința posterității tecucene ca un om de omenie și ca un artist plastic de seamă care a prezentat copacul ca o legătură între pământul unde îșî înfinge rădăcina și cerul care îi atinge creștetul tulpinei numai în lumină.

Tagged:

Comments are closed.