Autor: Dr. Paul ICHIM
După cum bine am anticipat, niște unii de la un sindicat al lumii medicale s-au inflamat aiurea.
Cred că le trebuie făcut un pic desenul.
De câțiva ani au crescut veniturile doar ale unora dintre cei ce lucrează în sănătate, urmând că să se rezolve treaba și pentru restul. Ei bine, tocmai cei cu venituri foarte mici au rămas la coadă și se tot prorogă termenul de punere în aplicare a legii.
Ați reținut bine, este vorba despre lege.
Să lămurim și aici ceva, la cei ce au avut creșteri salariale. Să fim clari, nu i-a apucat subit respectul pe decidenți de profesioniștii din sănătate, țara rămânea fără ei, plecau pe capete.
Am enunțat deja o chestie nasoală din sistem.
A două treaba o reprezintă faptul că nu s-au stabilit indicatori de performanță, apărând niște absurdități în sistem. Ori vii la muncă și dai în gât, ori te fofilezi și mai beneficiezi de nu știu ce spor, chipurile de periculozitate, financiar cam același lucru este.
Fiind din sistem știu ce spun. Poți să aduci cele mai mari venituri unui spital prin serviciile prestate, nu primești nici măcar un covrig în plus, scoțând banii de salarii și pentru protejații unora cu carnet de partid unde trebuie, ce se odihnesc la spital că să poată lucra și-n privat.
O altă imbecilitate crasă ce trenează de ani buni, pe care unii dintre aia cu sindicatul ziceau că au rezolvat-o (o minciună mare, cât orgoliul lor), este plata orelor de garda. Orele de garda ale medicilor se calculează nu după salariul aflat în plată, ci după cel anterior, așa că, deși ești în gardă și a doua zi, nu pleci acasă ci continui munca, veniturile sunt nestimulative. Din cauza aceasta la anumite specialități care-și găsesc alternative bine plătite în privat, gărzile de spital, chiar în ăla județean, rămân neacoperite. Cine să vină să lucreze noaptea pe doi lei, când poate câștigă liniștit, ziua, opt sau zece lei la privat?
Astea-s doar unele dintre problemele sistemului, la care sugerăm de fapt sindicatelor din sănătate să colaboreze și să adopte o altă strategie în negocierile cu decidenții. Devalorizarea atinge toate segmentele populationale, viață devine din ce în ce mai grea, mai ales pentru cei cărora nu li s-a aplicat legea până acum. Normal că oamenii să nu se mai simtă reprezentați de liderii de sindicat ce se țîn de simpozioane și de imagine, chiar cu cei cărora ar trebui să le ceară rezolvările.
Dacă iei și citești ce scriu unii depre veniturile liderilor de sindicat, comunicate sau poate nu, înțelegi de ce oamenii aceia au început să nu mai simtă pulsul amărâților care plătesc cotizația și merg zilnic la patul bolnavului.
Uite subiect de corespondență cu ministerul și pentru parlamentarii care pot pune doar întrebări, interpela pe cei din Executiv. În mod sigur o să primească răspunsuri evazive sau promisiuni neonorate-n timp. Deja mă apucă groază că o să întru-n gărzi și risc să n-am colegi pe anumite specialități, pe care ne sprijinim în stabilirea diagnosticului.
Sunt și eu un pic cam pretențios, aștept să fiu înțeles de lideri sindicali ce n-au habar ce-i aia urgență și responsabilitate față de bolnav.
Observ că un militar de carieră ajuns în funcția de prim ministru, a realizat dezastrul produs de patologia oncologica în populație, cel puțin din datele statistice și sper să și caute ceva soluții pentru sistemul sanitar și implicit pentru populație.