DE CE AU AJUNS ROMÂNII ”ÎNTR-UN HAL FĂRĂ DE HAL”?

Spread the love

Autor: Maria ROGOBETE

Pentru că nu mai știm și nici nu vrem să știm cine au fost străbunii noștri.
Pentru că am uitat cum miroase floarea de mușețel și iarba din jurul ei.
Pentru că acceptăm să ne conducă niște oameni incompetenți, puși politic în fruntea statului, câteodată aleși de noi din interese de partid sau alte interese. Ciudat, acest lucru se întâmplă de zeci de ani.
Pentru că am uitat cum răsare sau apune soarele, aceste minuni devenind neinteresante pentru mulți viețuitori ai planetei.
Pentru că nu mai suntem în stare să spunem lucrurilor pe nume, oamenii care au fost aleși doar pentru a ajuta țara, orașul, comuna, pentru a ajuta la dezvoltarea culturală, spirituală, civilizația, umanismul și care sunt plătiți de noi, nu fac nimic, ba mai mult distrug tot ce au făcut alții.
Pentru că am uitat să alergăm liberi pe câmpii, pe lunci, prin păduri, am uitat să îmbrățișăm copacii, să ascultăm păsările, să stăm cu ochii lipiți de cer până ne spune Dumnezeu că e târziu și mama ne așteaptă acasă…
Pentru că ne ascundem după un plastic, un telefon care într-o zi ne minte, în altă zi ne aruncă un pic de adevăr, nefiind în stare să ne cerem drepturile în fața celor care își bat joc de noi, să batem la ușa lor până când aceștia iasă afară, să fim puternici și să ne schimbăm viața, toate acestea merită!
Pentru că am uitat cum miroase fânul cosit, palmele bătătorite, cireșele crude, fragii sălbatici, nucile verzi, am uitat mirosul pelinului, gustul apei de izvor, cântecul nopții, mirosul laptelui proaspăt de vacă.
Pentru că am uitat să ne bucurăm de viață, pentru că am uitat să facem lucruri frumoase pentru ea, viața s-a născut frumoasă, noi trebuie doar să o îngrijim.
Pentru că acceptăm supuși, legați la ochi, să fim tratați, batjocoriți și furați de niște indivizi puși pe distrugere, acceptăm să nu ne mai bucurăm de cele mai frumoase clipe ale trecutului, prezentului și viitorului nostru, Crăciun, Paște, să nu mai spunem mamă, tată, fiu, fiică, ne vindem bogăția țării și sufletul pentru a fi în rând cu occidentul…frați români, ne mințim singuri.
Pentru că așteptăm să facă altul ceea ce trebuie făcut. Spunem: Lasă că iese altul în stradă, eu stau cuminte pe facebook și aștept rezultatul! Lasă că se rezolvă cumva, vecinul, prietenul, vărul, străinul, luptă și pentru mine…însă totul se duce spre prăpastia în care, odată căzuți, nu mai ieșim la suprafață, dar mult nu mai avem dacă stăm lipiți de ecrane.
Pentru că nu mai avem demnitate, onoare, curaj pentru a spune NU unei lumi în care nu ne mai regăsim, cărămidă cu cărămidă putem reconstrui țara, încă nu este prea târziu, încă mai există pește în Dunăre și măceșe în păduri, mai există o speranță, limba românească, tradiția, cultura, sufletul de român, inima de dac, toate acestea sunt rădăcini în anotimpurile care nu vor dispărea niciodată. Astăzi, mai mult ca niciodată, avem nevoie unii de alții, în niciun caz de directive de la specimene care dau lecții fără sens, numai pentru a strica mersul omenirii. Știm, așa ceva nu se va întâmpla și cred cu toată convingerea că ne vom trezi într-o zi.
Pentru că în acești demnitari nu mai există dragoste de țară, dragoste pentru semenii lor, pentru poporul care i-a pus acolo, simt că în acești demnitari nu mai există tresărire la auzul imnului, nu mai există credința cea dreaptă în Hristos, mândria de a fi român, au uitat că suntem legați prin mormintele strămoșilor noștri, prin zâmbetele copiilor, prin leagănele nepoților, acești demnitari au uitat până și de mama lor.
Pentru că suntem reprezentați în afara țării de oameni care nu au coloană vertebrală, puțini stau drepți în fața unor hoți de valori, puțini au limba românească la ei, puțini mai lăcrimează atunci când ni se aduc jigniri.
Pentru că e trist, dar adevărat…am ajuns într-o lume în care oamenii nu mai dau doi bani pe dragostea pentru locul în care s-au născut și au crescut, pentru locul în care au rostit pentru prima oară cuvântul mama, apoi tata…bunul sau buna… și deodată apare și cireașa de pe tortul Europei, o cireașă cu gust de Bruxelles pe nume Ursula von der Leyen, care s-a gândit ea cum să schimbe direcția acelor de ceasornic, să râdem, să plângem, mai bine o trimitem în lumea mamii ei.
Pentru că ne-au furat LIBERTATEA! Și vor ca Ion să nu mai fie Ion, nici Maria să nu mai fie Maria … stau și mă întreb până unde duce această nebunie?
Pentru că visul nu va muri în noi, pentru că demnitatea ambiției, a speranței, a bucuriei de a fi român nu se pierd niciodată, pentru că existăm ca națiune, România nu va pierde lupta, suntem aici și acum, nu vom lăsa munca strămoșilor noștri să dispară așa cum vor aceia în care am crezut ca proștii, ne-am pus speranța. Fruntea sus, români, Dumnezeu este cu noi, trebuie doar să-i cerem ajutorul.

 

 

Tagged:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *