Autor: Preot Ionel Rusu
Într-o seară un fiu duhovnicesc a venit acasă la duhovnicul său pentru a-i comunica o întâmplare. A adus cu sine un CD audio pe care i l-a dat o cunoştinţă din Timişoara. N-a apucat să-l fi audiat că, deja îi dăduse unele detalii despre fata cu care ţinuse legătura pe messenger. Iniţial, fusese adepta unei religii precreştine, asiatice. Se convertise la Ortodoxie, nu se ştie dacă la modul autentic. Pe când se afla la rugăciune, în camera ei, povestea fiul sufletesc, a auzit un glas îngeresc „Aliluia”. S-a speriat foarte tare. Doamne, i-a zis părintele, ştiu de la avva Cleopa, că majoritatea visurilor, a vedeniilor, a descoperirilor, aşa-zise cereşti, a audiţiilor de voci, sunt de la cel viclean. Doar Sfântul Ierarh Spiridon, marele făcător de minuni, s-a învrednicit a vedea îngeri într-o Sfântă Liturghie dându-i răspunsurile corespunzătoare. Dupǎ ce a ajuns la starea de nepǎtimire. Au mai fost şi mulţi alţii ca el, cu siguranţă. Şi ce viaţă sfântă a avut! În ce simplitate şi nevinovăţie a petrecut! Dar noi cât de împătimiţi suntem, nici măcar nu putem concepem cu mintea acest subiect.
Există, din nefericire, unii semeni care au fost adepţii altor credinţe sau curente religioase în trecut. Unii cad în capcana nălucirilor diavoleşti, după ce descoperă Ortodoxia. După câteva îndulciri harice, îndrăznesc să împărtăşească experienţele lor altora şi nu duhovnicului. Pe măsură ce povestesc întâmplări minunate, din slavă deşartă ascunsă, se golesc de har sau transmit celorlalţi un duh al minunilor false. Scopul credinţei celei drepte nu este de a vedea minuni, ci de a ne vedea păcatele care ne întunecă sufletul, după cuvântul Sfântului Efrem Sirul „Doamne, dă-mi să-mi văd păcatele mele şi nu să osândesc pe fratele meu”. I s-a dat respectivului cleric să întâlnească cândva o persoană, vrednică de plâns, care slujea la doi domni. Venea la biserică, dar practica şi cititul în astre, alergând după locuri încărcate energetic la maximum. Avea o privire foarte tulbure şi ducea o viaţă imorală, ocolind spovedania. În cele din urmă, acela a înnebunit.
Odată un alt tânăr a avut parte de înşelare. În adolescenţă a fost rocker. Nu a primit o educaţie religioasă corespunzătoare, având un comportament foarte rebel. A descoperit însă drumul bisericii. După câţiva ani, a primit în minte gândul că este mai deosebit decât ceilalţi. Pretindea că i s-a arătat Maica Domnului. A ajuns să audă voci cărora le-a dat crezare. La spovedanie, a tăinuit acele gânduri şi, din ce în ce, i s-a întunecat mintea. Credea că este preot hirotonit de Maica Domnului şi vroia să propovăduiască. Răzvrătindu-se împotriva duhovnicului, s-a îndrăcit, sărmanul! I-a trecut mitraliera pe lângă urechi. O, Doamne, cum îşi bate joc vrăjmaşul de noi! De aceea, Biserica recomandă cu toată inima Patericul despre vise şi vedenii şi cartea părintelui Cleopa cu acelaşi nume. Sunt foarte folositoare celor ce cad pradă uşoară apariţiilor înşelătoare dar ajutǎ şi profilactic. După ce te-a scăpat din laţul său, vrăjmaşul îţi întinde o altă cursă şi mai primejdioasă: a viselor, vedeniilor şi gândurilor ademenitoare. La oamenii mândri, vin arhiconii, cele mai rafinate duhuri ale slavei deşarte şi ale părerii de sine, ne învaţă Părinţii încercaţi ai Bisericii.
Altǎdată, o doamnă care venea foarte des la biserică sustinea cu tǎrie că este clarvăzătoare. Cineva, într-o zi, i-ar fi spus că mai are de trăit doar 11 ani şi va muri. O altă persoană mărturisea că vorbeşte aproape în fiecare noapte cu părinţii săi, adormiţi în Domnul, şi că este foarte fericită. Întotdeauna, vrăjmaşul îşi oferă ceea ce îţi place. Eşti înclinat spre femei, îţi scoate în cale numai femei. Eşti înclinat spre băutură, îţi pune la îndemână sticla cu vin. Eşti înclinat spre îmbuibare, îţi prilejuieşte cele mai delicioase gustări. Eşti predispus spre mânie, îţi aduce în faţă oameni care să te determine să te mânii. Îţi plac osanalele şi laudele, îţi scot în cale oamenii care să te laude. Ştie că-ţi place să faci bine altora din râvnă fără pricepere te ispiteşte sǎ faci fapte bune spre a plăcea lumii şi nu lui Dumnezeu. Îţi plac funcţiile sau banii, ţi se va crea oportunitatea de a le avea din plin. Îţi plac superstiţiile, ţi le va hrăni. Ca la tenis, adversarul îţi dă mingea la fileu pentru a continua jocul. Astfel se întâmplă cu îndulcirile harice. Copiilor le plac dulciurile, în special, ciocolata, iar părinţii le-o servesc. Te-a mirosit vrăjmaşul că eşti credul şi guşti din dulceaţa arătărilor cereşti, face tot posibilul să-ţi hrănească dorinţa sau slăbiciunea care va putea deveni din obişnuinţă patimă.
Să fim departe de duhurile înşelătoare, smerindu-ne! Rugăciunea deasă şi spovedania deasă ne salvează de înşelare. Să respingem cu vehemenţă orice apariţie, indiferent din ce parte vine. Ar trebui să recitim Sfânta Scriptură ca să vedem cum au avut loc revelaţiile şi către cine au fost îndreptate. Să avem mari rezerve faţă de apariţiile de la Medgiugore, Fatima, Maglavit, Vladimireşti, Pucioasa sau faţă de profeţiile lui Nostradamus! Ce să mai vorbim de clarvăzători, de cei care pretind că vorbesc cu morţii, spiritiştii sau spun că au Duhul Sfânt prin multa lor poliloghie? E greu să ne întrebăm cine stă în spatele acestor arătări luminoase sau voci rafinate? Oricum, ne întâlnim la tot pasul cu hristoşii mincinoşi. Hristos Domnul Cel adevărat este numai în Biserică, iar glasul Lui şopteşte tainic omului care-I cere ajutorul în lupta cu patimile şi gândurile rele, în perpetuă stare de smerenie.
Doamne, vindecă-ne de nălucirile cele vătămătoare, după mare mila Ta, pentru rugăciunile Sfântului Siluan Atonitul căruia Însuşi Domnul i-a zis: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui.” De va veni vrăjmaşul cu aceste diversiuni, prefăcut în înger de lumină, să-l izgonim cu rugăciunea şi să-i spunem că a greşit adresa şi că nu ne interesează ofertele lui cele ieftine.El poate să îngheţe şi apele, de-i îngăduie Dumnezeu!. Să medităm mai mult la episodul Buneivestiri. Să fim mai cu luare aminte! Oricine şi oricând putem fi în înşelare, în afara ascultării de Biserică si de duhovnic, în lipsa rugăciunii sincere şi a pocăinţei adevărate şi dese, în ignoranţa faţă de Sfânta Scriptură şi în superficialitatea vieţii duhovniceşti.