Autor: Preot Ionel Rusu
Totul a început aşa: „A fost într-o zi din cursul săptămânii şi m-am aflat în faţa liceului împreună cu alţi colegi mai mari. O colegă ne-a invitat la majoratul ei, eveniment care avea să se organizeze într-o zi de sâmbătă. Atunci, împreună cu un coleg de-al sărbătoritei, cu care eram prieten, am luat un taxi şi ne-am îndreptat spre destinaţie. Ajunşi acolo, am mâncat, am băut, iar după miezul nopţii, acelaşi prieten m-a chemat afară, unde împreună cu alţi băieţi au pregătit o ţigară cu marijuana. Până în clipa aceea, nu am încercat niciun fel de drog. Fiind atras de reclamele lor, anume, că nu mi se întâmplă nimic, ba chiar îmi oferă o stare de euforie „cum rar am ocazia”, în cele din urmă, am fumat şi eu.
Recunosc, nu mi-am dat seama atunci de capcană, am râs şi m-am simţit bine. Distracţia s-a încheiat şi am plecat fiecare la casa lui. În săptămâna următoare, într-o dimineaţă, înainte de începerea orelor, am fost împreună cu acelaşi prieten ca să bem o cafea. Mi-a spus că are o ţigară din marijuana şi mi-a propus să plecăm de la şcoală ca să fumăm împreună şi să jucăm un biliard. Eu eram în clasa a X-a, iar el în clasa a XII-a. M-am lăsat infleunţat, aşa că ne-am dus într-un loc unde ne-am făcut de cap. După vreo şase-opt luni s-au deschis magazinele de vise. Fiind entuziast şi curios, m-am îndreptat către ele. Acolo etnobotanicele erau mai ieftine şi îmi ofereau aceeaşi senzaţie şi la început au fost mai puternice decât marijuana. Spre exemplu, un gram de marijuana costa cincizeci-şaptezeci de lei şi dintr-însul îţi puteai face trei-patru ţigări, iar un plic de etnobotanice costa zece-cincisprezece lei şi îţi puteai prepara trei-patru ţigări.
Îmi amintesc, la sfârşitul clasei a XI-a, am rămas singur în apartament, întrucât tata s-a recăsătorit. El m-a întreţinut cu suficienţi bani din care mi-am permis să-mi cumpăr zilnic câte un plic de tip spice şi pentru alte trebuinţe. Prietenul meu a observat această stare de lucruri şi a stat mai mult pe la mine acasă. În ultimii patru ani (2010-2014), nu a fost zi sau noapte să nu fi fumat cel puţin o ţigară de acelaşi gen. Dimineaţa când mă trezeam trebuia să-mi prepar o ţigară fiindcă tremuram şi eram nervos. Intram în sevraj, atât de dependent am fost de droguri. De şcoală nu m-am lăsat. În schimb, mi-am distrus familia. Pot mărturisi cu regret că am dezbinat-o. Am avut probleme serioase cu banii, anume datorii peste datorii. Cu sănătatea stau binişor, întrucât am alergat şi am mers la sală, fiind conştient de ceea ce am introdus în corpul meu, aşa că am făcut mult sport, ca să elimin din toxine. În ziua de 31 decembrie a anului 2014 am leşinat şi am ajuns în comă la secţia de terapie intensivă.
În concluzie, curiozitatea după droguri, anturajul dubios, vârsta fragedă, incapacitatea de a face deosebirea dintre bine şi rău, sunt factori care te conduc spre dependenţă. Pe această cale, îţi distrugi sănătatea, viitorul, familia. Alegi prieteni cu are îţi place să consumi şi îi îndepărtezi pe cei ce îţi vor binele şi care îţi arată că ceea ce faci nu e bine. Familia din care faci parte rămâne şocată de alegerea ta. La început încearcă să te ajute, dar dacă tu o ţii pe a ta, cazi în disgraţia ei, se satură de tine şi eşti pus în situaţia de a alege între ea şi spice-uri. Despre bani să nu mai vorbim, îi ai sau nu, tu ai o idee fixă, aceea că nu poţi trăi fără droguri.
Vă sfătuiesc să vă ascultaţi părinţii, să mergeţi la şcoală, să renunţaţi la anturaje reprobabile care consumă narcotice, să citiţi ceea ce vă zideşte lăuntric şi să vă împrieteniţi cu persoane apropiate de vârsta voastră care au frică şi iubire de Dumnezeu.”[1]
[1] Mărturisirea de faţă aparţine unui tânăr dependent de droguri care a ajuns la spital la secţia de terapie intensivă.