Autor: Preot Ionel Rusu
Între o studentă şi un tânăr fără studii superioares-a înfiripat cu niscaiva timp în urmă o idilă care s-a finalizat cu împreună vieţuirea în afara rânduielii civile şi bisericeşti. Cu câteva luni înainte de cununia religioasă, fata a aflat că partenerul ei este de origine ţigănească, fapt ce a mâhnit-o foarte mult. În prezent, se află între ciocan şi nicovală, între glasul conştiinţei, al inimii şi glasul raţiunii în privinţa luării unei decizii. În orice caz, se impune o soluţie duhovnicească: asumarea relaţiei, îngăduinţa creştină şi lucrarea supranaturală a harului Sfintei Cununii dupǎ actul de pocǎinţǎ. În situaţia când cei doi tineri sunt cuminţi până la căsătorie, nu există riscul rănirii acestora.
Un tânăr cu studii medii şi o fată cu studii superioare au clădit o relaţie de concubinaj. Se pare că omeneşte nu mai există cale de ieşire. Băiatul şi cu fata nu sunt hotărâţi să se cunune civil şi religios, iar mama fetei se opune cu desăvârşire căsătoriei lor, pe motiv că viitorul ginere nu are studii înalte ca şi fata ei. Respectivul tânăr se află într-un mare impas. Îi vine greu să renunţe la fată, pe de o parte, iar pe de altă parte, vrea să se cunune religios, dată fiind mustrarea de conştiinţă. Situaţia lor religios-morală şi civilă stă în coadă de peşte. Numai Dumnezeu mai poate dezlega nodul gordian, numai dacă îşi ridică glasul pentru cei doi o mulţime de rugători şi însăşi Biserica. Pisica discordiei miaună în curtea celor doi tineri care oscilează între despărţire şi cununie. Ei se află într-un blocaj de opţiune. Prin păcat, singuri ne predăm în braţele lui satan, după care nu ne mai dă drumul. Că nu de puţine ori raţiunea lumească se opune cu vehemenţă gândirii duhovniceşti şi dorinţei curate a inimii de a se curăţi prin pocăinţă înaintea lui Dumnezeu.
Într-o zi, o doamnă foarte săracă avea în mâini un teanc de ziare pe care ar fi dorit să-l vândă. Se numeşte „agent de presă”. Trecătorii nu o luau în seamă. O altă doamnă o îndemna să strige ca să facă reclamă la ziarul respectiv pentru a se vinde. Aceasta i-a spus că a făcut şi acest lucru, dar fără succes. Uneori zicala: „Reclama e sufletul comerţului” nu mai este valabilă. A pierdut respectivul trust de presă tocmai datorită absenţei sincerităţii în ziarele care le comercializa.
Unii vânzători agricoli intermediari cumpără produse din import (legume şi fructe). Pentru a-şi vinde marfa, scriu cu îndrăzneală în dreptul produselor lor „căpşuni româneşti”, „cartofi româneşti”, „cireşe româneşti”, „morcov românesc”, „pepeni româneşti” etc. Eticheta e românească, conţinutul îi ba. Scopul scuză mijloacele. Sună machiavelic. Nu contează ce vând, banii să iasă la socoteală. Ne furăm căciula unii altora pentru bani. În consecinţă, absenţa sincerităţii are un cost chiar foarte ridicat mai târziu. Că zice românul: „Ulciorul nu merge de multe ori la apă”.
Foto: avantulliber.ro