Autor: Preot Ionel Rusu
Cumpăna vieţii
Într-o zi toridă de vară, o familie, compusă din soţ, soţie şi trei copii, a mers la plajă pe ţărmul fluviului Dunărea. Doi prieteni, băiat şi fată, au început să se scalde. În câteva clipe au fost răpiţi de un curent subacvatic. Drept urmare, nu au mai fost văzuţi la suprafaţa apei. Alarma a dat-o cel mai mic din casă. Tatăl le-a sărit în ajutor. Acesta mi-a povestit cu emoţie: „Când am intrat în apă, înnotând spre Mihai, băiatul cel mare, am văzut că Nicuşor, băiatul cel mic, de unsprezece ani, sărise şi el în ajutor fiind acoperit de ape. M-am întors către Nicuşor ca să-l salvez, întrucât cel mare era departe. După ce l-am apucat de mână, s-a urcat pe grumazul meu şi m-a coborât la fund. L-am aruncat în sus de şase ori. Nu ştia să înnoate. L-am tras uşor la mal. Am fost sleit de puteri, aproape de înec. În faţa ochilor am zărit o barcă în care am sărit. A fost minunea lui Dumnezeu. Pe cei doi tineri i-a scos curentul. În acele clipe de groază soţia a strigat după ajutor. A sărit în apă. A fost la un pas să fim înghiţiţi de ape. A urmat spitalizarea. De atunci am albit. Îmi cade părul, atât de mare a fost trauma. Cumplită cumpănă!Zi aproape fatidică: 24 august 2013”.