Autor: Maria Radu Novac
Cu toți știm că Reșița este un oraș unde trăiesc în armonie mai multe etnii, de religii diferite. Mulți din specialiștii țării au trecut pe la Colegiul Național ,,Diaconovici-Tietz”, cunoscut ca Bastilia, construit în 1877.
Dialogul de astăzi se va purta cu profesoara Sonia-Maria Chwoika, director adjunct al Colegiului Național ,,Diaconovici-Tietz” din Reșița.
Colegiului Național ,,Diaconovici-Tietz” din Reșița.
Maria Radu Novac: Bună ziua, Sonia. Dacă ai fi invitată în redacția ziarului nostru, ce ne-ai spune despre tine?
Sonia Maria Chwoika: Sunt profesoară de limba germană maternă la Colegiul Național ,,Diaconovici-Tietz” în Reșița, școală pe care am absolvit-o la rândul meu în anul 2004. Apoi am studiat limba germană și limba engleză la Universitatea de Vest din Timișoara unde am absolvit în urma studiilor de licență și un master în germanistică. Totodată sunt de 4 ani director adjunct al acestei unități școlare. Iubesc munca cu copiii și toate provocările aduse de aceasta. În această activitate fiecare zi este diferită și plină de momente unice. Consider că este un mare privilegiu să poți forma și modela copiii și tineri, să le deschizi noi orizonturi și să le poți da aripi să zboare către acestea.
M.R.N.: Sunteti a patra generație, tu și fratele tău care locuiți în casa construită de străbunii voștri în 1880. Ce înseamnă pentru tine ,,HEIMAT”? Vorbește-ne despre rădăcinile voastre.
S.M.C.: Provin dintr-o familie de etnici germani, stabilită în această zonă a României cu foarte mulți ani în urmă. Străbunii mei au venit aici pentru a lucra în industrie și pentru a își creea o nouă existență. Din nefericire bunicii mei au fost și deportați în URSS timp de 5 ani, unde s-a născut și mama mea, în 1949. Am crescut bilingv, limba maternă fiind limba germană, pe care o vorbim și astăzi în casă. De fapt vorbim dialectul german specific Reșiței. Păstrăm în continuare tradițiile și obiceiurile moștenite de la înaintașii noștri, încercând conștient să nu le dăm uitării. Aici unde îmi sunt rădăcinile și unde este familia mea, aici pot spune că este și ,,Heimat-ul” meu. Aici mă simt în largul meu și de aici îmi iau energia necesară pentru a fi eu însămi.
M.R.N.: Cum a fost copilăria voastră în Resita?
S.M.C.: Pot spune că am avut o copilărie foarte frumoasă, dat fiind faptul că atât bunica, dar în special mama și fratele meu mai mare s-au îngrijit să nu îmi lipsească nimic. Grădinița am făcut-o în cartierul în care locuiesc. Când am crescut și s-a apropiat vremea să merg la școală, mama a decis să mă înscrie la secția germană a Colegiului Național ,,Diaconovici-Tietz”, o decizie, care s-a dovedit a fi una foarte bună. Cred că în subconștietul meu din totdeauna mi-am dorit să fiu profesoară deoarece cel mai mult îmi plăcea să mă joc cu vecinii mei de-a școala. Oricum în acea vreme eram mulți copii în vecini. Fie vară, fie iarnă, cutreieram pe străzile cartierului și ne jucam tot felul de jocuri cum ar fi șotron, jocuri cu mingea vara sau ne dădeam cu sania iarna până seara târziu, mai ales în vacanțe. Cu toate că financiar nu era întotdeauna lapte și miere, pot spune că am avut parte de o copilărie foarte frumoasă și împlinită.
M.R.N.: Initial, după terminarea studiilor universitare ai dorit sa fii traducător. Apoi, la examenul de titularizare pentru catedra de limba germană ai obținut nota 10. Ce te-a determinat să-ți schimbi opțiunile?
S.M.C.: Da chiar așa este. Inițial mi-am dorit să devin traducător și să activez în acest domeniu, dar drumul meu totuși a fost altul. În anul 4 de studiu, am fost nevoiți să parcurgem și practica pedagogică, unde am observat că aș putea să îmi găsesc un loc și în învățământ, dat fiind faptul că m-am descurcat foarte bine la acea practică și am văzut că îmi place și acest domeniu destul de mult. Așa că aveam și un plan B, care într-un final însă a devenit de fapt drumul meu principal. După terminarea studiilor m-am întors acasă, deoarece nu mi-am putut imagina să trăiesc în Timișoara, un oraș, care și după 4 ani mi se părea străin și impersonal. Fiind vară m-am gândit totuși să îmi caut ceva de lucru până când se v-a concretiza ideea cu traducerile și până când am primit licența de traducător pentru care făcusem demersurile. Astfel am citit un anunț că o grădiniță privată din oraș căuta personal. M-am decis să încerc acolo și împreună cu fratele meu am mers la locația respectivă, pe care din fericire am găsit-o închisă, copiii fiind plecați într-o excursie în acea zi. Puțin dezamăgită de acest eșec, m-am decis să îmi depun documentele la Inspectoratul Școlar pentru a susține examenul de titularizare, care urma să se desfășoare. Era chiar ultima zi de depunere a documentelor și așa am și făcut. Probabil așa a fost să fie. Astfel am susținut titularizarea în urma căreia am primit postul de la Colegiul Național ,,Diaconovici- Tietz”.
M.R.N.: De ce Colegiul Național ,,Diaconovici-Tietz”? Ce rol au avut aceste două personalități în cultura romană și universală?
S.M.C.: La inițiativa doamnei profesor Ana Kremm și domnului profesor Boris Vatzulik, ambii foști profesori și directori ai școlii noastre, printr-o Hotărâre de Consiliu Local, școala a primit numele celor 2 patroni spirtituali ai instituție de învățământ, fiind vorba de profesorul Alexander Tietz și de publicistul Corneliu Diaconovici. Această inițiativă pusă în practică a dorit să onoreze contribuțiile a două personalități importante din cultura locală și românească, simbolizând unitatea valorilor culturale românești și germane din Banatul Montan.
Corneliu Diaconovici a fost un publicist, jurnalist, jurist și enciclopedist român originar din Banat, mai exact din Bocșa Montană, fiind înrudit cu Alexander Tietz. El a coordonat și redactat „Enciclopedia Română”, prima publicată în limba română, în trei volume. Această enciclopedie a fost o operă de referință în epocă și a ajutat la afirmarea limbii și culturii române într-un context european, fiind considerată o lucrare foarte importantă a patrimoniului cultural românesc.
Alexander Tietz a fost un profesor, etnograf și scriitor de limbă germană din Reșița, cunoscut mai ales pentru activitatea sa educațională și pentru promovarea culturii locale a Banatului Montan. În calitatea sa de profesor de limbi străine și geografie timp de peste patru decenii, a reușit să influențeze generații de elevi să iubească tradițiile, folclorul și natura locului natal. Pe lângă activitatea de la catedră a publicat volume de legende, povestiri și observații etnografice despre viața și tradițiile din Banatul Montan, în limba germană și română.
Prin activitatea sa publicistică și pedagogică a fost recunoscut ca unul dintre cele mai importante nume ale culturii germane din regiune. Alexander Tietz a contribuit la cunoașterea și păstrarea comunităților multietnice din Banat, îmbinând în lucrările sale perspective etnografice, literare și educaționale. Numele său e purtat nu doar de colegiu, ci și de biblioteca germană din Reșița și este comemorat în cercurile cultural-educaționale locale.
În ansamblu, denumirea colegiului reflectă angajamentul școlii de a cultiva cunoaștere, respect pentru tradiții și deschidere culturală atât între generații cât și între etnii – obiective ce rămân relevante și astăzi în educația românească.
M.R.N.: Elevii pregătiți de tine la limba germană ca limbă maternă intră în competiție cu elevi din țări germanofone. Ce poți să ne spui despre rezultatele excelente?
S.M.C.: Consider că un dascăl trebuie să le insufle elevilor dorința de se autodepăși, de a deveni din ce în ce mai bun. Participarea la diverse competiții le stârnește elevilor interesul pentru acea materie și îi face să își dorească să devină din ce în ce mai buni. Doar prin muncă constantă și printr-un exercițiu adaptat nivelului de dificultate solicitat de diversele competiții, se pot atinge rezultatele dorite. Totodată în era technologiei un profesor trebuie să știe să îmbine digitalul cu tradiționalul în vederea atragerii elevilor și pregătirii unor ore atractive pentru ei. Eu încerc mereu să le insuflu elevilor mei pasiunea pentru limba germană, dovadă fiind rezultatele lor la diverse examene, concursuri naționale și internaționale, dar și la atestatele de limba germană pe care le susțin.
M.R.N.: Care sunt premiile personale obtinute de tine și ce te-a motivat să intri în competiție?
S.M.C.: De-alungul carierei mele am participat la diverse concursuri naționale și internaționale la care am obținut și premii. Am participat la acestea datorită temelor propuse, care m-au atras. Multe fiind concursuri destinate limbii și literaturii germane, domeniul cu care lucrez zilnic. Unul din acestea a fost un concurs de literatură organizat de ziarul „Hermannstädter Zeitung“ de la Sibiu, unde am obținut premiul al II-lea. Un alt premiu obținut a fost la inițiativa Forumului Democratic al Germanilor și anume premiul „Stefan Jäger“ acordat de Fundația „Stefan Jäger”, pentru implicarea în activitățile minorității germane și susținerea acesteia. Nu sunt omul căruia îi place să se laude singur, ci cred că ceea ce fac vorbește de la sine.
M.R.N.: Aveți legături și proiecte cu alte școli și licee cu predare în limba germană din județ și la nivel național? Vorbeste-ne…
S.M.C.: Sigur că avem și nu puține. Fiind o școală care are atât o secție română, cât și singura secție de germană maternă din oraș, dar care totodată este și cea mai veche unitate de învățământ din urbea de pe Bârzva, am construit multe partneriate și legături cu diverse instituții din țară și din străinătate. Prin faptul că suntem o școală DSD, adică oferim posibilitatea elevilor noștri să susțină atestatele de limba germană internaționale – Deutsches Sprachdiplom, pentru diverse nivele de limbă germană, suntem într-o strânsă și permanentă colaborare cu școli cu secții germane din țară cât și cu departamentul pentru minorități al Ministerului Educației și Cercetării. Totodată desfășurăm și o paletă largă de activități cu instituțiile locale din care aș aminti în special Forumul German din Reșița, regionale, cum ar fi Consulatul Republicii Federale Germania de la Timișoara sau Consulatul Onorific al Republicii Austria de la Timișoara, precum și cu ZfA (Agenția Centrală pentru Școlile din Străinătate, dar și internaționale cum ar fi Muzeul Șvabilor Dunăreni din Ulm și diverse alte școli sau universități. Colaborările cu aceste instituții de învățământ s-au născut în special prin intermediul proiectelor de tip Erasmus+, pe care școala noastră le-a desfășurat de-alungul timpului. Astfel atât cadrelor didactice care predau în școala noastră, dar în special elevilor noștri li se deschid diverse oportunități valoroase pentru viitor și pentru dezvoltarea lor personală.
M.R.N.: Ce este proiectul ,,Muzică pentru viață „?
S.M.C.: Cum aminteam și mai înainte, școala noastră colaborează cu diverse instituții locale printre care și Studioul Regional Radio România Reșița. La invitația acestuia am participat în ultimii ani cu elevii noștri la campania umanitară organizată de acest post media – ,,Muzică pentru viață”. Prin intermediul acestei campanii se dorește strângerea de fonduri în vederea construirii unui spital de oncologie în Reșița. Elevii noștri având un suflet mare și dorind să își ajute semenii au participat de fiecare dată cu mare drag cu diverse produse de patiserie făcute de mănuțele lor, sprijiniți fiind bineînțeles în special de familie, dar și de dascălii școlii noastre. Când poți face un bine, acel bine ți se întoarce cândva.
M.R.N.: Esti un dascăl implicat în activitățile din comunitate, din județ și din țară. Vorbeste-ne…
S.M.C.: Cred că meseria unui dascăl trece mult de simpla catedră din sala de clasă. Un dascăl adevărat trebuie să fie un model pentru comunitatea în care trăiește și în special pentru elevii săi. Din totdeauna mi-a plăcut să mă implic în diverse activități ale comunității din care fac parte, atât singură cât și împreună cu elevii mei. Implicându-ne în astfel de activități la nivel regional sau național am devenit ambasadorii comunității noastre și totodată am dovedit încă odată că Reșița are oameni de valoare.
M.R.N.: Călătorești mult… Ce hobby-uri mai ai?
S.M.C.: Într-adevăr călătoritul este una din pasiunile pe care le am. Îmi place să cunosc oameni și locuri despre care am învățat în trecut cu drag la școală. De-asemenea îmi place să fac fotografii și să imortalizez frumusețea naturii și a locurilor pe care le vizitez. Totodată îmi place să fac prăjituri, cu toate că timpul meu este destul de limitat și nu apuc să fac acest lucru foarte des. Timpul liber îmi place să îl petrec cu familia și cu animalul nostru de companie o cățelușă metis labrador pe nume Mira. Cititul și plimbările îmi plac de-asemenea, dar cum spuneam deseori timpul nu îmi permite să le pun în practică pe toate.
M.R.N.: Ce ai vrea să transmiți cititorilor noștri pentru anul 2026?
S.M.C.: Multă sănătate și numai bine alături de cei dragi. Să nu se lase încărcați negativ de toate lucrurile mai puțin plăcute care se întâmplă în jurul nostru, să profite de momentele plăcute cu cei dragi sufletului lor și să se bucure de micile plăceri ale vieții.
M.R.N.: Mulțumesc, Sonia, Danke schön.
S.M.C.: Eu vă mulțumesc pentru acestă oportunitate.
Domnul care este cu Sonia în poze este fratele ei, Gerhard Chwoika de la Radio Resita.
Colegiului Național ,,Diaconovici-Tietz” din Reșița.