Autor: Ion Teca
Parafrazându-l pe Marin Sorescu, în inspirata poezie „Trebuia să poarte un nume”, și anume că „Eminescu nu a existat”, am extrapolat, totuși, o analogie, obținând,…
„Lugojul nu a existat”!
A existat un râu cu apă dulce, pe ale cărui maluri Dumnezeu a trimis creații ale lui, acum, mii de ani, și au format, în timp, o comunitate care era model de conviețuire și înțelegere și care, împreună au pus umărul, deopotrivă, pentru propășirea acestei cetăți, cu mândria că fac parte din ea.
Sacrificiul identității lor a început în secolul XVIII, prin construirea locașelor închinate lui Dumnezeu, Biserica Minoriților, în 1733 și Biserica cu două turnuri, mândria orașului, în 1766. Și au mai construit și Catedrala Unită1843, și Palatul Muschong, și Teatrul Municipal și Podul de Fier, Hotelul Dacia, și Casa Purcariu și Casa Porumb și Palatul Bejan și Palatul Prefecturii și multe, multe altele, fiecare generație contribuind cu sacrificii și cu parte din sufletul ei la dezvoltarea comunității.
Și a trecut pe aici și Mihai Viteazu, iar în drumul său către pribegie și eternitate, s-a oprit și inegalabilul reformator, Alexandru Ioan I (Cuza-l nost’).
Dar pentru ca viața să răsune de slavă și mulțumire, Dumnezeu a dat oamenilor urbei talanții artei și culturii, devenind, cândva, în timp, Capitală culturală, recunoscută ca o mișcare socială, de masă.
Și s-a format mișcarea corală, pe la 1810, și de atunci, prin autoperfeçtionare, s-a desăvârșit, pentru că a existat un Ion Vidu, Fiaret Barbu, Dimitrie Stan și Remus Tașcău.
Și a existat un Valeriu Braniște care a luptat cu toată ființa, responsabilitatea și riscul pentru identitatea românilor.
Și a existat neamul Brădișănilor, care au contribuit, generații întregi, pentru propăsirea Logoș-ului, de la 1740 până-n zilele noastre, aducându-și aportul la clipa noastră, astrală, Marea Unire.
Și a existat un Emanoil Gojdu, Familia Mocsoni, Traian Grosavescu, Giorgy Kurtag, Iosif Viller, Aurel Popovici, George Dobrin, Lucian Blaga, Victor Vlad Delamarina, Ion Uță, Ion Popovici Bănățanul, Anișoara (Peteanu) Odeanu, cu a ei vibrație către puritatea ființei naționale, dar și un George Enescu, care a poposit cu mare drag pe aceste meleaguri.
Și au existat Simboluri vii, parte din sufletul și ființa lugojenilor, precum Corul Ion Vidu, Teatrul Amator, continuator al Teatrului care a jucat prima dată, deasupra Cofetăriei Liliacul.
Acesta era Orașul Culturii, animat de o cultură generată de o trăire generală a orașului, de toți locuitorii, indiferent de etnie și confesiune, de la muzica clasică la mișcarea corală și de la notorietatea unor personalități, la tradiția populară, susținută de aceștia.
Și toate acestea au trebuit să aibă un nume…. LUGOJ.
Dar, Atât! Au fost…
Este regretabil că ne raportăm la trecut și trăim din amintiri.
A existat o Casă de Cultură, care, prin manifestările desfășurate, ținea stindardul sus, sus de tot, acela al titlului de „oraș cultural”.
Existau Corul Ion Vidu, Trupa de teatrul amator și Ansamblul Lugojana, ca părți componente ale acesteia, care mențineau mândria lugojenilor la cote înalte de respect, prin prestația artistică pe care o demonstrau pe diferite scene naționale și internațiomale.
Și a existat un incubator al talentelor locale, Școala de Arte (Conservatorul de muzică), un centru de formare care a funcționat până în zilele noastre, foarte multe din personalitățile orașului fiind produse de succes ale acesteia.
Toate sunt amintiri și se vorbește de ele la trecut, deoarece, prin votul majorității consilierilor locali, în ședința C.L. din data de 27.06.2022 instituțiile de cultură ale Lugojului se încadrează, acum, la capitolul „Trecut”.
Acum, așa zisa manifestare culturală, este produsul unor asociații, mai mult sau mai puțin, obscure, al căror produs cultural nu este asumat și nici verificabil și cuantificabil, atât din punct de vedere cultural cât și financiar.
Multe superficialități, fără o muncă susținută, multă reclamă și imagine. Atât! Festivaluri care mai de care mai pompoase și mai mediatizate, în fond, cu câțiva spectatori, dar toate avânf un singur numitor comun: Foarte mulți bani.
Și pentru ca toate să poarte un nume, numele distrugerii, al destrămării și al radierii identității locale, acum au, pe deplin, unul singur: Admimistrația locală!
Motivul declarat al acestor hotărâri este unul, mai mult decât hilar și pueril: moralitatea celor care încadrau aceste instituții, deoarece participaseră la petrecerile de partid ale fostului primar.
Păi, hai să vorbim de moralitate și legalitate.
Alianța PSD-PNL este, cumva, morală? Mai mult, când toți românii erau hăituiți de guvernul liberal să poarte botniță și când nu aveai voie să bei un suc, deoarece toate terasele erau închise, când se servea vischi, la ziua lui orban, era legalitate? Că moralitatea nu își are locul…
Mergând mai departe, pe această logică, toate persoanele care participă la manifestările publice, unde este prezent primarul, vor fi etichetate obligatoriu, ca fiind, de partea lui, a baricadei.
Niciunde, dacă s-au constatat nereguli, în urma unui audit, chiar și al Curții de conturi sau DNA, nu se desfințează instituțiile, ci fiecare răspunde în funcție de faptele sale.
Întrebare pentru instituțiile abilitate: Cum poate să justifice primăria, timp de doi ani, cuantumul salariilor angajaților Casei de Cultură și Școlii de Arte, în condițiile în care tu, Primărie, ca angajator, nu le-ai asigurat obiectul muncii, refuzându-le dreptul la muncă, prin neaprobarea Agendei culturale 2021 și 2022? Deci venituri fără muncă, timp de 2 ani! Este la fel ca în situația angajărilor fictive…și când te gândești că pe Dragnea l-au ascuns 2 ani, pentru două specialiste!
În acest moment Cultura orașului va avea două direcții:
- Cultura din amintiri frumoase, organizată de oameni devotați și care promovează valori locale și naționale, foarte bine definite, cu sau fără cofinanțare de la Primărie, dar pe care, aceasta din urmă, le va finanța pentru a putea să afirme, că, vezi Doamne, sprijină actul cultural…
- Cultura mercantilă, comercială, care, de fapt, reprezintă adevărata miză, a actualei administrații și care este finanțată cu destul de mulți bănuți, dar prin existența Casei de cultură, nu prea puteau să aloce sumele cerute, deoarece era obiectul activității acesteia.
Ce se întâmplă cu acest tip de cultură, de nișă și cine o promovează? Dar, mai mult decât atât, care este viabilitatea și credibilitatea actului cultural și artistic promovat?
Cu o succintă radiografie a acestui fenomen, vom descoperi lucruri interesante.
Asociații devenite abonate la banul public, desfășoară un așa zis act cultural fără a putea, vreodată, a fi trase la răspundere pentru prestația lor.
Mai mult, aici putem descoperi și influențarea discretă a mentalului social, pentru că, la asemenea manifestări, se pot strecura, subtil, tot felul de idei pentru care nu pot fi trași la răspundere… deoarece, în fond, este un eveniment privat și nu te-a obligat nimeni să vi, iar libertatea de exprimare, toleranța și toate cele moderniste sunt garantate.
Numai cu banii de pe Festivalul de Jazz din 2022, (210000 lei), organizat de Asociația Trib Art, se puteau organiza, sub egida Casei de Cultură a Municipiului, automat a Primăriei, deci a lugojenilor, toate festivalurile care se desfășurau la Lugoj, din doi în doi ani, adică,
Festivalul de teatru,
Festivalul coral Ion Vidu,
Festivalul de dansuri tradiționale,
Festivalul de Jazz,
Tabere de literatură, etc.
Repet, aceste manifestări se organizau, fiecare, la doi ani, pentru a nu se cheltui prea mult, dar numai banii de la Jazz (unde au participat 30 de inși) sunt suficienți pentru organizarea tuturor festivalurilor în fiecare an. Ca să nu mai adunăm pe cei 200000 lei (două miliarde vechi) ai Asociației Scena Muzicală, se pare, ai aceluiași grup de cunoștințe.
Asociația FOA organizează un festival ce poartă numele unui mercenar care a încercat să elibereze Banatul de sub dominația turcească și să o dea altor „protectori” pentru suma de …36000 lei. Se îmbracă vreo câțiva în costume medievale, arată niște instrumente barbare de ucis și gata, 360 de milioane (vechi) au zburat.
Prin parc, se mai îmbracă niște copilași în veverițe și iepurași, sar în sus de cinci ori și, gata, 51000 lei (510 milioane vechi) la Festivalul de teatru pentru copii. Rămânând în zona teatrală (sperăm), Asociația Teatru pentru Tine, organizează evenimentul „Medikult” (???), pentru alți 40500 lei (400 de milioane vechi) Dacă mai dăm o raită prin cartiere, pentru a promova arta în cartierul tău, se mai duc 280 milioane vechi, către Asociația pentru promovarea tradițiilor, pentru evenimentul „Invață-mă să promovez arta în cartierul meu”, în aceeași idee cu evenimentul organizat de Asociația Trib Art (din nou), „Street Art-pictează-ți muzica”, pentru, încă, 300 de milioane vechi. Cel puțin, anul acesta, sperăm să se mâzgălească mai mulți pereți, față de anul trecut, când fostul turn, pentru închiriat casete video, de pe vremuri, din Parcul George Enescu, a fost mutilat cu 300 de milioane vechi.
Și pentru că poporul a vrut rugă, atunci rugă să fie. Asociația Lumea Voluntarilor, din București (Sic!), organizează Ruga Lugojană 2022, pentru 191250 lei (un miliard nouă sute de milioane vechi) dar contractele cu soliștii le încheie, culmea, (tot) primăria…
Eee! Am lăsat la final un eveniment care, de departe, nu se încadrează în nici un fel de tipologie a culturii, oricâte eforturi aș face, și care, după unele declarații de acum 2 ani, nu face cinste orașului, Festivalul berii. Dar, probabil, între timp opțiunile s-au mai schimbat și, uite, că se organizează, de către Asociația „Festivaluri pentru Tineret”, acest festival, pentru 300000 lei. Cum? N-ați înțeles? Care parte din propoziție? Da! Primăria plătește unei asociații suma de 3 (trei) miliarde vechi pentru organizarea unui eveniment care nu atinge nici o sferă culturală. De ce alocă primăria asemenea sumă? Nu știm! Cert este că, în această ecuație, primăria trebuia să joace, doar, rolul de încasator de taxe. Cine vine, ce ciorbă de hamei se degustă, ce mașini pentru entertainment se instalează, câte tarabe pentru cei mici (cu bere) se instalează, era interesul, strict, al celor care organizau. Repet, primăria dădea, în baza unei solicitări, aprobarea pentru organizare, număra tarabele și încasa banii. Simplu!
Școala de Arte, provenită din Conservatorul de Muzică, transformat în Școala Populară de Arte, fiind una din cele 16 Școli Populare, la nivel național, înființate în 1954, ca o recunoaștere a fenomenului cultural local, a fost un incubator de talente locale, pentru zeci de generații. Am citit de curând că nu avea legalitate? Dar, oare, s-a încercat să se încadreze într-un șablon al legalității? Da, în 1999, a intrat în subordinea Consiliului Local, iar prin legislația ulterioară, încadrată în categoria așezămintelor culturale, sunt instituții subordonate Consiliului Județean. Ai încercat să o așezi într-o situație permanentă de legalitate, prin înaintarea unor diligențe către CJT? Ok! Am înțeles, n-ai cum dreq, să te milogești, de Nica, care…dar ai pus, domnule, pe hârtie să vezi cât costă 5 profesori? Cum poți să afirmi că părinții au fost mințiți? Câte personalități, din oraș, sunt absolvente de, cel puțin, un curs de la Școala de Arte?
Dar, nu! Miza este clădirea Școlii, dată la două Asociații agreate FOA și FITT.
Apropo! Unii dintre profesorii care au predat la Școală, predau acum la FOA, din cauza dezinteresului manifestat și încetării subvenționării școlii de către fosta administrație.
Apropo! Diplomele sunt recunoscute de către minister, pentru că mai există Școli populare în țară!
Apropo! S-a încercat să se ia legătura cu vreuna, pentru a vedea modul de funcționare și legalitatea acesteia?
Acum, zice-se, se promovează, acte culturale de înaltă clasă: Romanian Chamber Orchestra, Filarmonica, Opera, etc., Foarte Bine!
Dar unde sunt reprezentați cetățenii care vor un folclor autentic (și, chiar, sunt mulți), unde este trupa de teatru a orașului, care reprezenta, PRO BONO, municipalitatea la diferite festivaluri naționale și internaționale? Unde este mândria orașului, Corul Ion Vidu, care dusese, PRO BONO, excelența pe cele mai înalte culmi ale respectului, național și internațional? Era un NUME, pe care și-l doreau marile festivaluri de profil, la ei, în manifestări.
Apropo, ai făcut un sondaj să întrebi, câți, din cei 150, cărora le-ai oferit bilete gratuit, la Romanian Chamber Orchestra, dacă au savurat, în plenitudinea trăirilor sufletești, ale fiecăruia, acest eveniment? Probabil aceeași schemă se va relua pentru jazz.
Din păcate, aceasta este forma prin care se manifestă Cultura orașului, în acest moment, nu generată de instituții trainice și durabile, în timp, dincolo de cucerirea politică vremelnică, ci prin diferite asociații, ale căror produs cultural nu va putea, vreodată, să fie apreciat și, chiar, responsabilizat. În condițiile atracției fatidice ale internetului, ar fi indicat să se găsească alte modalități de atragere a tineretului, în activități culturale, artistice, dansuri populare și moderne, sport, cânt, teatru și multe alte abilități. Ar trebui mai multe coruri pe diferite etape de performanță, mai multe echipe de dansuri trafiționale, teatru, etc.
Ar trebui multe!
Știm că, maeștri în instalații, specializarea „sifonărie”, au fost, sunt și vor mai fi. Lasă-i și pe cei care vor să deseneze asfaltul, blocurile, și cei din diferite, așa zis festivaluri moderne, dacă produc un act cultural, dar, în primul rând fii mai atent la banul public și în al doilea rând, lasă, domnule, tot ce provine din seva, ființa și tradiția orașului și care generează mândria fiecărui cetățean ca fiind un bun comun care se identifică cu zestrea seculară a urbei.
Trecând peste o vorbă autohtonizată, „AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRĂ!”, oare, abia, acum să fie descifrat dictonul „Prin noi înșine?”
Întrebare fnală:
Dacă actul cultural este promovat de asociații private și nu mai este unul asumat de primărie, de ce mai este nevoie de o organigramă cu două duzine de sinecuriști, în noua Direcție de Cultură?
PS: Cred că votul consilierului din opoziție, care a votat precum majoritatea, are la bază numai frustrarea din mandatul trecut că lui nu i-au cântat ceterașii la ureche…