DE VORBĂ CU MONS. DR. ONUFRIE (OCTAVIAN ) POP – DESPRE POST (I)

Spread the love

REPORTER: Rugãciunile pe care le faceţi la cererea credincioşilor,știm,ca sunt însoţite de post  pe care-l faceţi personal, recomandaţi şi credincioşilor care vin cu diferite trebuinţe sã posteascã şi ei?

Vã rugãm sã precizaţi dacã postul pe care-l recomandaţi pentru diferite trebuinţe este o regulã stabilitã de Bisericã, sau numai o recomandare din partea dvs. în calitate de duhovnic şi doctor sufletesc? Vã cer sã precizaţi acest lucru, deoarece, am întâlnit foarte multe pãreri contradictorii  din partea unor persoane chiar în materie de autoritate bisericeasca , care, nu acceptă şi nu înţeleg ca autentice aceste recomandări și le consideră inovaţii în cult,sau reţete personale.

MONS.ONUFRIE:  Trebuie, bine de luat aminte, a nu se confunda rânduiala Bisericii cu privire la post, rânduialã ce stã scrisã în Tradiţie de Sfinţii Pãrinţi şi predicată de la amvon de cãtre slujitorii Sfintelor Altare, cu recomandãrile pe care le fac unii duhovnici.

Mai trebuie ştiut cã, Biserica a rânduit cele patru  mari posturi de peste an: Postul  Paştelui, Postul Crãciunului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel.

Apoi, posturi de o singurã zi: lunea,miercurea şi vinerea de peste an; Înălţarea Sfintei Cruci (14 Septembrie); Tãierea Capului Sf. Ioan Botezãtorul (29 august); Ajunul Crãciunului şi Ajunul Bobotezei.

Înafarã de aceste posturi, rânduiala Sfintei Biserici mai porunceşte şi postul stabilit de chiriarhul locului în anumite momente din viaţa Bisericii și pentru diferite trebuinţe.

Posturile sunt rânduite de Bisericã ,fiind si obligatorii pentru fiecare creştin cu câteva excepţii sau dezlegãri de la aceste posturi: a bãtrânilor neputincioşi, a bolnavilor, a femeilor însărcinate şi a copiilor sub 7 ani.

Ca formă, Biserica stabileşte două feluri de post: ajunare (post aspru) – nu se mãnâncă nimic timp de 24 ore(se bea numai apa sfintita )şi post uşor – adicã, înfrânare de la mâncãrurile de dulce: (lapte, brânzã, carne şi ouă).

După recomandarea Sfintei Scripturi, postul trebuie întotdeauna însoţit de: marturisire (cãinţã sincera, întoarcerea de la pãcat), milostenie, fapte bune şi împãcarea cu aproapele.

Sfânta Scripturã, recomandã postul însoţit de rugãciune ca arme în luptã cu diavolii, cu bolile şi cu ispitele vietii.

Dau un exemplu în acest sens: la vindecarea copilului lunatic Mântuitorul, afirmã: „Acest soi de diavoli,iese numai cu post şi rugãciune ”(Marcu IX,29). Nu precizează ce fel de post, de câte zile şi ce rugãciuni pot scoate pe diavoli.

Dacã citim din Vieţile Sfinţilor, vom descoperi cã, fiecare Sfânt Pãrinte, în lupta cu ispitele a practicat postul şi rugãciunea în mod diferit. Fiecãruia, cum i-a descoperit Dumnezeu.

Efectul rugãciunii şi a postului, impactul lor in lupta cu ispitele şi încercãrile în mijlocul cãrora se aflau, a fost mãsura de apreciere pentru fiecare situaţie în parte.

Consider că felul şi forma postului şi a rugãciunii, depind de forma şi felul încercãrilor, depind de soiul şi puterea diavolului care ne aduce necazul şi împotriva cãruia trebuie să luptãm, dacã vrem sã ne eliberãm din ghiarele lui.

Unii diavoli sunt mai mici şi alţii mai mari ca putere şi misiune. În multe situaţii, se adunã mai mulţi la un loc, ajutându-se în lupta cu noi, ca să ne poată birui.

De aceea, se recomandã, după caz şi situaţie, zile mai puţine sau mai multe de post, post mai uşor sau mai aspru, rugãciuni mai multe şi mai mari. Diavolul poate zădărnici rugăciunile şi postul dacă ele nu se bazează pe un adevăr.

Nu ne ajută la mântuire să ştim numărul bicelor primite, numărul spinilor, numărul rănilor, numărul cuielor şi cât sânge a curs, ci, încredinţarea că Mântuitorul le-a răbdat pe acestea cu multă dragoste pentru a ne răscumpăra prin ele.

De multe ori se recomandă un fel de post şi rugãciuni însã, rãmân fãrã efect şi fără rezultat, fapt ce impune duhovnicului o cercetare mai atentã a cauzei.

Cauza poate fi lipsa de credinţã, necăinţa pentru păcatele grele sau armele cu care ne luptãm trebuiesc mai întãrite: postul şi rugăciunea. În concluzie, să nu se considere de către nimeni cã, substitui în vreun fel rânduielile bisericeşti cu privire la post şi rugăciune.

Pe lângă rânduielile bisericeşti statornicite de Sfinţii Părinţi, pentru a spori şi mai mult evlavia şi râvna credinciosului care se vrea îmbunãtãţit în cele duhovniceşti, fac recomandãri pe care le consider utile şi verificate în cei 40 de ani de pastoraţie şi care au dat rezultate sporite în lupta cu necazurile şi încercãrile venite de la diavoli.

Vreau sã precizez cã, niciodatã nu le-am scris pe hârtie şi nu am lãsat pe nimeni s-o facã. Sfaturile mele duhovniceşti sunt personale şi nu rânduieli bisericeşti.

 

POSTUL SI PUTEREA LUI

 REPORTER: Vă rugăm, să ne spuneţi din experienţa sfinţiei voastre ceva legat de post şi rugăciune, câteva exemple, sfaturi sau aspecte de taină a postului ca armă în luptaj cu ispitele, necazurile, prezente în viaţa credincioşilor.

MONS.ONUFRIE: Mai întâi, vreau să vă spun că orice post cât de mic dă de furcă diavolilor, şi prin el cel ce posteşte devine mai puternic, deoarece postul este înfrânare.

Diavolilor, nu le place înfrânarea ci desfrânarea. Prima ascultare la care i-a pus Dumnezeu pe oamenii ,creați de El,Adam şi Eva, a fost ascultarea înfrânării – să se înfrâneze şi să nu mănânce din ceea ce i-a oprit. Pentru perioada postului încetează omul desfrânat (în sens de neînfrânare).

Pentru diavoli, înfrânarea omului înseamnă chinuire, nereuşire, muncă ostenitoare, ascuţimea isteţimii şi chinul ei, vaiet şi plâns, pedeapsă, cădere din treaptă, înverşunare şi răzbunare.

Diavolii hulesc pe omul înfrânat, zicând despre el că este: desfrânat, încăpăţânat, împietrit, ticălos, păcătos, necredincios, mincinos, lacom, hoţ, s.a.m.d.

Mai cheamă alte şapte duhuri rele să-i ajute ca focul ispitelor şi a nălucirilor să răpună înfrânarea din om. Îl biciuiesc şi, astfel omul răbdând biciul ispitelor care-i vin în post, pentru el postul este smerenie.

Pentru diavolii care din fire sunt mândrii, smerenia omului postitor şi înfrânat, este ca un foc sau jar de cărbuni pe capul lor şi ţipă de usturime.

Cel ce posteşte smerindu-şi trupul şi sufletul, se înalţă şi deschide calea către Dumnezeu. Ca să nu-l piardă, diavolii îl înconjoară, îi întind curse şi-i aruncă săgeţi cu momeli de trufie, crezând că smerenia celui care posteşte este de suprafaţă şi fără rădăcini.

Chiar cu lauda postului caută să-l coboare pe om din smerenie, considerată ispita pozitivă. Îi trimite lăudăroşi şi linguşitori dintre casnicii săi sau dintre prieteni care, să-l laude şi să-i aprecieze starea morală, făcându-l să semene cu „făţarnicii„.

Diavolului, îi este de ajuns numai o secundă de neatenţie din partea omului, timp în care, omul acceptând lauda celor din jur, i se fură chipul smereniei.

Dacă nu reuşeşte cu lauda  postului, încearcă cu ispita negativă, adică cu batjocorirea postului, trimiţând pe casnici şi prieteni să-l batjocorească şi să-l desconsidere ca oarecând pe Iov, poate.. poate…, va simţi durerea mândriei  sau mândria rănită şi va zice în inima sa: „ de ce postul meu, nu este apreciat de cei din jur, când eu  mă  străduiesc atât de mult?” Pentru cel ce cunoaşte vicleşugul diavolului şi este cu adevărat smerit şi cu smerenie încercată, va simţi în loc de durerea mândriei bucuria smereniei, bucurie exprimată în cuvintele din fericiri ale Mântuitorului: „Bucuraţi-vă … că plata voastră multă este în ceruri”(Mat. V, 12), ceea ce pentru diavoli vor fi mai mulţi cărbuni aprinşi care-i vor arde.

Cel smerit în inima sa, va zice: „au dreptate prietenii mei, numai Dumnezeu ştie dacă postesc cu vrednicie. Dacă ei  mă hulesc, atunci cu atât mai mult mă vor huli diavolii dacă postul meu nu-i adevărat şi plăcut lui Dumnezeu”.

Pentru omul încercat nu este greu să aprecieze că, datorită puterii postului îi vin atâtea ispite din partea vrăjmaşului, şi atunci se întăreşte şi mai mult în ţinerea postului.

Dacă ar fi să vorbim despre rolul postului în viaţa credinciosului, nu am reuşi să terminăm într-o săptămână.

 REPORTER:Am tot auzit prin popor vorbindu-se de „postul negru”, există aşa ceva şi ce ne puteţi spune despre el!?

MONS. ONUFRIE:   Aşa se spune în popor „postul negru” la postul ca ajunare, adică nu mănânci  toată ziua,bei doar apa sfintita. Faptul că, nu se mănâncă nimic timp de 24 de ore, la post i se spune „negru”. În cărţile liturgice, nu ai să găseşti această denumire a postului.

Preoţii au preluat din popor această denumire şi, o folosesc atunci când recomandă ca cineva să ajuneze. Consider că  nu este greşit, dacă folosim şi acest termen, este mai expresiv, reliefează mai accentuat sensul de ceva greu sau ceva aspru.

Cu privire la ajunare sau la postul negru, am câteva sfaturi pentru cei ce vor să ajuneze, o spun din experienţa mea şi anume:

În ziua în care ajunezi, sau ţii post negru ,nu mănânci nimic toată ziua.

In zilele de post,  nu trebuie să te cerţi cu nimeni,

orice s-ar întâmpla, oricât te-ar supăra cineva, orice ispite ai avea, nici cu cei din afară şi nici cu cei din casă. Îţi învingi orgoliile, îţi tai voia, îţi stăpâneşti firea, treci cu vederea orice umbră a răului sau a răutăţi cuiva, rabzi şi ierţi orice. Altfel,  ţi-a furat diavolul postul, degeaba mai posteşti.

Nu uita că, postul nu este numai abţinere de la mâncare şi băutură ci şi abţinere de la orice păcat şi răutate.

Nu trebuie să dormi în ziua postului, pentru ca nu cumva, diavolul să râdă că ai vrut să treacă mai uşor şi mai repede postul ca să nu simţi osteneala şi greutatea lui.

Nu te duci în vizite în ziua  când posteşti, pentru a nu fi servit cu ceva de mâncare şi să te descoperi că posteşti. Când posteşti, nu trebuie să spui la nimeni şi să nu ştie nimeni, adică „când posteşti închide-te în cămara ta, ca să u te arăţi oamenilor că posteşti”.

Mâncarea pe care ar fi trebuit s-o mănânci în acea zi împarte-o la săraci, n-o păstra pentru când ai să termini de postit pentru că ai renunţat la ea ţinând post. Diavolii pot să râdă şi să zică că ai făcut economie sau că ai recuperat ce trebuia să consumi. Postul întotdeauna trebuie însoţit de milostenie. Dacă eşti sărac, măcar o felie de pâine dă celui flămând.

REPORTER: Postul particular sau suplimentar cum se ţine?

MONS.ONUFRIE: „Post suplimentar”, numesc eu, postul particular care este ţinut pentru diferite trebuinţe pe lângă posturile rânduite de Biserică: cele 4 posturi de peste an şi zilele oprite în cursul unui an.

Dacă apare un necaz mare şi greu, un duşman înverşunat care ne prigoneşte, un proces greu, o pagubă sau o boală grea, pătimiri din cauza vrăjilor şi a descântecelor, pentru persoanele care au păcate grele şi după ce s-au marturisit la duhovnic, sau pentru diferite trebuinţe: reuşita la examene, ajutor în căsătorie, găsire unui loc de munca , spor şi ajutor în afaceri şi multe alte trebuinţe, se adaugă postul suplimentar sau particular.

Postul suplimentar se face tot ca ajunare, nemâncând  nimic toată ziua, în următoarele zile:

LUNI, se ajunează pentru: ajutor la căsătorie, reuşită la examene, găsirea unui loc de muncă, obţinerea de bunuri materiale, reuşita la proces. Întăreşti postul cu rugăciuni, citind rugăciunile de la sfirsitul acatistelor: „ Mântuitorului nostru Iisus Hristos” şi „ Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” cu credinţa că Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, fiind căpetenii de îngeri, vor trimite pe pământ pe îngeri să lucreze pentru azotul tău.

Elimină păcatul şi împacă-te cu Dumnezeu şi atunci Dumnezeu Te va asculta şi te va asculta.

MIERCURI, se ajunează pentru: a te izbăvi de năpastă, de învinuirile celor ce te năpăstuiesc pe nedrept, adică: eşti cinstit dar te face hoţ, eşti harnic dar,te face leneş, eşti curată dar te învinuieşte că eşti desfrânată, eşti nebăutor dar te face beţiv. Întăreşti postul citind rugăciunile de la sfisitul acatistelor: „Mântuitorului Iisus Hristos”  „Acoperământul Maicii Domnului”.

Te rogi la Maica Domnului să te acopere şi să te izbăvească de învinuiri nedrepte.

VINERI,se ajunează: pentru izbăvirea de vrăjmaşii ştiuţi şi neştiuţi, pentru alungarea duhurilor necurate şi dezlegarea vrăjilor şi a blestemelor. Întăreşti postul, citind rugăciunile de la sfirsitul acatistelor „Mântuitorului Iisus Hristos”.

 

 

 

Tagged:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *