Autor: MONS. CONF. UNIV. DR. OCTAVIAN POP
Deniile se săvârșesc începând cu seara Floriilor, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” și înseamnă priveghere sau slujba nocturnă. În Transilvania, întâlnim cuvântul „straste” pentru denii. Acest termen are semnificația de „patimă”. Expresia „a merge în strasti” însemnă „a merge la denii”.
Deniile se savârsesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc și anume: în săptămâna a cincea și a șaptea din Postul Sfintelor Paști. S-a păstrat denumirea de Denie pentru Utreniile din Săptămâna Patimilor, pentru că ele se savârsesc seară, potrivit troparului: „Iată, Mirele vine în miezul nopții … „.
Chiar dacă Denia este o Priveghere, ea diferă de ceea ce Tipicul indică prin Priveghere. Denia este doar Utrenia simplă a zilelor de rând, în vreme ce Privegherea presupunea Utrenia unită cu Vecernia și Litia. Dar și ca Utrenie simplă, Denia nu se aseamănă cu Utrenia din zilele de rând, pentru că ea cuprinde cântări și rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paști (troparul „Iată, Mirele vine…”, luminanda „Cămară Ta, Mantuitorule”, troparul „Când slăviți ucenici…”).
Specificul Săptămânii Patimilor – slujbe și rânduieli
Luni, marți și miercuri se oficiază Liturghia darurilor mai înainte sfințite. În Joia Mare se oficiază Liturghia SfântuluiVasile Cel Mare unită cu Vecernia. Joia Patimilor este ziua în care, pe lângă Sfântul Agneț, care se folosește la Sfânta Liturghie, se mai scoate încă un agneț, care se sfințește odată cu celălalt, fără să se rostească de două ori rugăciunile epiclezei și fără să se binecuvânteze fiecare separat. Sunt așezate pe același disc și împreună sunt aduse pe Sfânta Masă la Vohodul mare. Al doilea Agneț este păstrat până în Marțea Luminată
când este uscat și sfărâmat după o rânduiala specială. După ce a fost sfărâmat, este pus într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Din acest Agneț, preotul împărtășește în cursul întregului an, pe cei care din motive bine întemeiate nu pot ajunge la biserica. Tot din acest Agneț sunt împărtășiți și pruncii nou botezați.
În unele mănăstiri, în Joia Patimilor are loc ritualul spălării picioarelor, care amintește de gestul de smerenie făcut de Hristos înainte de Cină cea de Taină – spală picioarele ucenicilor. În mănăstiri, starețul este cel care spală picioarele monahilor.
Vinerea Mare este o zi aliturgică, nu se savârseste Sfânta Liturghie. În dimineață acestei zile, se scoate Epitaful din Sfântul Altar și se așază pe o masă în mijlocul bisericii. Această Masă are în față Sfânta Cruce scoasă din Joia Mare. Seara se oficiază slujba Prohodului Domnului, în timpul căreia se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf (o pânză care reprezintă scenă punerii în mormânt a Mântuitorului).
După această procesiune, preoții vor așeza Epitaful pe Sfânta Masă din Altar, unde va rămâne până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului.
Semnificația Deniilor din Săptămâna Patimilor
Luni, în Săptămâna Sfintelor Patimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de frații săi în Egipt. El este o preinchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda.
Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. E o pildă dată omului, din care trebuie să rețînă, că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate. Deci, la judecată de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Marți se face pomenirea celor zece fecioare. Din pildă reținem că cinci fecioare au avut doar candelă fără ulei, iar celelalte cinci au avut și candelă și ulei. Candelă fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalți. Candelă cu ulei reprezintă evlavia însoțită de milostenie.
În Miercurea Săptămânii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăînței și îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos fariserilor, pe treizeci de arginți.
Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viață Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și începutul patimilor prin vinderea Domnului.
Specific deniei de joi seara sunt citirea celor 12 Evanghelii și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Există obiceiul că atunci când preotul citește din Sfintele Evanghelii, credincioșii să aprindă lumânări și să se așeze în genunchi.
În Vinerea Mare se face pomenirea sfintelor, înfricoșătoarelor și mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului și mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul.
În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridică din stricăciune pe cei din veac adormiți.
Sâmbătă seară, începe slujba Învierii. Ajunși în ziua Sfintei Învieri,
Biserica ne cere:
„În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm, și să le zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.