Autor: † Dr. Onufrie Pop Arhiepiscop de Bergamo şi Mitropolit Primat
Al Mitropoliei Autonome Creşțin Ortodoxe de Bergamo şi Europa
„Dacă copiii noștri ajung să joace pe roluri – că ei sunt cei răi – ei nu au cum să înțeleagă gravitatea acestei „sărbători” numite Halloween.
Problematizarea este la noi, la adulți: „Ce fac eu cu propriul meu copil?”
Vedeți? Satana se teme de două lucruri: de Cruce și de disprețul nostru.
Deci, asta-i atitudinea pe care trebuie să o am în fața celui viclean:
Nu vreau să am de a face cu el.
Nu mă interesează!
Preocupările lui nu-s și preocupările mele.
Noi trebuie să fim „noi înșine”. Poate să vină orice val ar veni; în clipa în care eu sunt plin de preocuparea care trebuie, sigur că eu nu am temeri în legătură cu lucrurile astea care vin oricum din exteriorul nostru.
Dar toată problematizarea se petrece înlăuntrul meu – eu cu conștiința mea ca adult și ca părinte de copil:
„Unde sunt?”
„Unde mă situez?”
„Ce vreau eu să fac?”
În clipa în care toate acestea sunt așa, există un trend social exprimat din oamenii cu conștiință. Problema la noi în țară e că lucruri pe care nu ar trebui să le bănuim că ar trebui să se întâmple la nivel social – ele se întâmplă, pentru că sunt forțe, organisme și structuri care le propun.
Deci, asta ne îngrijorează: văzând, de fapt, că noi respingem anumite lucruri, ne trezim cu ele intrate nici măcar pe ușa din dos… ci cumva intrate cu putere din nou în atenția nostră…
Faptul că mă pun în pielea unui personaj, faptul că mă amuz și mă distrez cu o realitate care este urâtă… de fapt, tot ce este magie este urâtul prin excelență pe care Dumnezeu o scuipă din fața Lui.
Ați văzut că noi suntem învățați să scuipăm spre apus, lepădându-ne de Satana, arătând că comuniunea mea cu Satana este zero. Eu trebuie să fiu precaut cu lucrurile acestea…
Nu putem asupri copiii noștri cu tipul acesta de manifestare, pentru că noi înșine am fost ocrotiți la vremea noastră să nu-l luăm în plină figură, neavând discernământul necesar, lucruri care în spate sunt mai urâte decât sunt în față…
Dacă noi am primit mângâiere din partea părinților, cred că datorăm și noi copiilor noștri onestitate și un tratament asemănător, adică de ocrotire.
Copilul trebuie canalizat spre lucruri bune…”