Autor: † Dr. Onufrie Pop Arhiepiscop de Bergamo şi Mitropolit Primat
Al Mitropoliei Autonome Creşțin Ortodoxe de Bergamo şi Europa
Deschiderea Evangheliei, practica știută mai ales sub numele de „deschiderea cărții„, este o metoda înșelătoare de a afla viitorul. Aflarea viitorului nu a fost însă niciodată o preocupare a creștinilor, ci întotdeauna aceasta a fost asociată cu vrăjitoria și cu păgânismul, drept pentru care folosirea obiectelor sfinte (icoane, cruci, Evanghelie, cărți liturgice) pentru ghicirea viitorului este o lucrare drăcească și o cădere din dreapta credință a Bisericii lui Hristos.
La slujbele Bisericii, mai înainte de a se citi din Sfânta Evanghelie, creștinii cer de la Dumnezeu o învrednicire speciala: „Pentru că să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugam.”
Cuvântul lui Dumnezeu, cuprins în Sfânta Evanghelia, este „vestea cea bună” a mântuirii, adusa lumii de Mântuitorul Iisus Hristos. Atâta timp cât Evanghelia este văzută că un izvor de credință, de nădejde și de bucurie, ce legătură are deci aceasta cu cei care doresc să–și cunoască viitorul?
Aflarea viitorului nu are nimic în comun cu rânduială liturgica a Bisericii Ortodoxe, iar dorință de aflare a viitorului este un păcat izvorât din necredință, împotrivă purtării de grija a lui Dumnezeu. Cine și cum „deschide” Evanghelia ? Cei care „deschid” Evanghelia nu fac de fapt decât „să închidă” și mai bine ușile raiului, atât lor, cât și celor care vin la ei pentru aceasta vrăjitorie. Cel care spune că „ghicește” în Sfânta Evanghelie nu este decât un înșelător. Profilul celui care „deschide cartea” și „închide raiul” este următorul: dornic de căștig, profitor de necazurile oamenilor, lipsit de credință și fară frica de Dumnezeu.
Deschiderea cărții este asociată, de cele mai multe ori, cu Taina Sfanțului Maslu. În rânduială acestei Taine, după ultima rugăciune și ungere, se prescrie că preotul să ia Sfânta Evanghelie, să o dea bolnavului, spre a o sărută, și să o deșchidă deasupra capului celui bolnav. Apoi, preotul se roagă pentru bolnav, rostind ultima rugăciune. Evanghelia închipuie Cuvântul lui Dumnezeu, iar deschidere liturgica a acesteia și așezarea ei deasupra capului celui bolnav semnifica punerea mâinii lui Dumnezeu peste cel bolnav, după cum și citește preotul, în rugăciunea rostita în acest moment: „Nu pun mana mea cea păcătoasă peste capul celui ce a venit la tine cu credință, ci pun mana Ta cea puternica și tare, ce se afla în aceasta Sfantă Evanghelie.”
Asemenea „deschideri de cărți” au început să fie făcute însă și cu alte cărți (cu Psaltirea, cu Pidalionul), în afara oricărei slujbe, cu scopul singur de a înșelă cu privire la viitor. Nimeni nu are însă dreptul și puterea de a se numi pe sine ghicitor, prooroc sau prevestitor al lucrurilor viitoare. Sub orice forma ar fi întâlnită aceasta – „deschiderea cărții” spre a afla viitorul -, ea vă rămâne o inovație liturgică deosebit de grava. Fapta de a „deschide” Evanghelia este doar un pretext, căci „ghicitorul”, fară a interpreta în mod real textul evanghelic, spune celui în cauza ce îi trece prin cap, adesea inspirat de diavol, spre a produce mare înșelare.
Astfel, omul care vine spre a afla sursa necazurilor sale sau pentru a afla ceva legat de viitor, pleacă adesea cu ideea că este dușmănit de unii apropiați de-ai sai, că este sub blestem, că i s-au făcut farmece și „legături„, etc. Atitudinea creștină fata de o practica necrestina Practica de a „deschide cartea” este o practica pe care nu o găsim în nici o carte de cult și care este contrara regulilor stabilite de Biserica pentru săvârșirea cultului.
Această practica înșelătoare compromite dreapta credință, identificând-o pe aceasta cu superstiția, pentru că i se cere preotului să facă pronosticuri și să ofere răspuns solicitărilor. De asemenea, aceasta este condamnata de toți marii duhovnici ai Bisericii Ortodoxe, nici unul nepracticand aceasta „vrăjitorie cu cele sfinte”. Trebuie să știm că nu exista nevoie sau necaz omenesc pentru care Biserica Ortodoxa să nu aibă rugăciuni, pe care credinciosul să le poate solicita preotului din parohia să.
Pe lângă rugăciunea preotului și pomenirea la Sfânta Liturghie, cel cuprins de necazuri poate birui toate luptele diavolești, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin post și rugăciune îndelungată. Cât despre Evanghelie, mai de folos este să o deșchidă fiecare creștin, acasă la el, și să citească din aceasta, după putere, spre luminarea mintii și întărirea credinței. „De ești întristat, vei afla în Biblie mângâiere; de ești supărat, vei afla bucurie; de ești mânios, împăcare; de ești poftitor, înfrânare; de ești nesăbuit, înțelepciune; de ești rău, bunătate; de ești un ucigaș, mila și îndreptare; de iți urăști aproapele, dragoste. Într–însă iți vei afla leac pentru toate patimile și slăbiciunile, și hrana pentru toate virtuțile și împlinirile.
De ești bun, Biblia te vă învață cum să ajungi mai bun; de ești milostiv, te vă învață blândețea cea îngerească; de ești inteligent, te vă învață înțelepciunea” (Sfântul Iustin Popovici). Rugăciune pentru citirea cu folos a Sfintei Scripturi Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neinserata a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune intru noi și frica de fericitele Tale porunci, că poftele trupești cu totul calcandu-le, viață duhovniceasca să petrecem, toate cele ce sunt spre placerea Ta cugetandu-le și facandu-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Tie slava înălțam: Tatălui și Fiului și Sfanțului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.