Autor: Prof. Violeta Bobocea
Motto: „Educația este pur și simplu sufletul societății, trecând de la o generație la alta.”(G.K.Chesterton)
Despre educație s-a vorbit întotdeauna, despre sistemul de învățământ, dar nimeni nu a acționat perseverent niciodată, doar vorbe goale am auzit mereu, pentru că ne este ușor să spunem că nu sunt fonduri.
Pentru noi niciodată nu se găsesc resurse, fonduri, de aceea educația a fost modestă, ca o Cenușăreasă timidă, care, din păcate, și-a pierdut statutul treptat.
În sistemul de învățământ, de-a lungul timpului, au avut loc destul de multe schimbări, dar, cel mai intens experiment prin care puteam trece ca societate este sistemul on-line.
Cei care au avut de suferit cel mai mult au fost elevii din clasele primare.
În cazul elevilor din clasele primare, învățarea digitală poate fi realizată la început doar prin elemente vizuale, nu prin elemente scrise.
Elevii din clasele primare necesită sprijin din partea părinților, supraveghere, pentru a utiliza resursele on-line, ceea ce reprezintă o altă sursă de dificultăți.
Trebuie să recunoaștem că în România sunt multe familii cu venituri reduse, de aceea școala e în derivă.
Se impune folosirea echipamentelor necesare: laptop, tabletă grafică, telefon, iar în instituțiile de învățământ, dotările cu echipamente nu sunt la standarde înalte.
Sunt mulți copii care nu-și permit astfel de echipamente necesare, pentru a-și desfășura activitatea în mod corespunzător, dar nu sunt ajutați.
Ne împiedicăm mereu doar de promisiuni și nu ne rămâne decât să așteptăm, dar, toate așteptările au fost zadarnice, sau când au minimul de echipament necesar, nu au semnal.
Cei avizați nu au realizat nimic pentru acești copii defavorizați, doar au pasat responsabilitatea de la unii la alții.
În România, 32,5% din populație se află în risc de sărăcie, dar, se pare că nu interesează pe nimeni acest aspect și mergem mai departe, considerând că totul merge ca pe roate.
Copiii nu au șanse egale de educație- sunt copii aflați în risc de sărăcie și excluziune socială, care nu beneficiază de niciun fel de protecție.
Aceasta este o problemă destul de serioasă la nivel sistemic, în a înțelege și aplica perseverent, consecvent valorile universale, precum drepturile omului sau ale copilului sau, pur și simplu, dreptul universal la educație al fiecăruia dintre noi.
Trebuie să facem tot posibilul să salvăm educația copiilor noștri!
La baza dezvoltării unui popor și a evoluției acestuia din punct de vedere economic și social stă educația, investiția în copii și tineri.
Să facem tot ce ne stă în putință pentru a avea o școală mai eficientă, mai atractivă.
Educația trebuie să fie o prioritate pentru noi toți!
În Japonia, doar profesorii nu se închină în fața împăratului, pentru că japonezii consideră că fără dascăli n-ar exista împărați.
Dacălul trudește viața întreagă la secera ascuțită a lunii, semănând pulberi de aur peste semințele ce stau să încolțească.
Putem afirma cu certitudine că nimic nu se poate realiza în această societate fără învățământ, fără educație!