Autor: DR. ONUFRIE (OCTAVIAN) POP,
ARHIEPISCOP SI MITROPOLIT DE BERGAMO SI EUROPA (ITALIA)
Suntem foarte familiarizați în ziua de azi cu sintagme precum societate secularizată, consumerism etc. Toate vorbesc despre atitudinea actuală a societății în general și a omului, în particular. De fapt, de societate nici nu ar trebui să ne pese, ci de om, căci Hristos a venit să mântuiască oameni, nu societăți, de aceea El nu a oferit doctrine, ci viață veșnică. Vorbind așadar de om, vedem în el astăzi – adică în noi – o tendința din ce în ce mai puternica de a evita munca. Agricultura – urmând modelul vestic – se supratehnologizeaza, fabricile se robotizează și omul începe să nu-și mai găsească locul în nicio zona de producție masivă. În loc că el să producă, omul însuși devine produs. Dar acest lucru nu este fără voia lui, iar semnele acestui fapt se văd la tot pasul, în modul în care el se manifestă în celelalte aspecte ale vieții. Preferă să meargă cu mașina, chiar daca are de mers doar câțiva kilometri. I se pare ieșit din comun să facă altfel. Îi place să evadeze în natură. Dar nu se poate dezminți: preferă natura cea mai apropiată, accesibila din mașină. Dorește să mănânce roșii gustoase, blestămând alimentația artificială care i se oferă; cu toate acestea, nu este dispus să facă un efort pentru a le găsi (nu mai vorbim a le produce); le cumpără întotdeauna de la supermarketul de lângă el. Chiar și iarna. Pentru astfel de oameni, Uniunea Europeana – și toate celelalte suprastructuri – sunt „nevoite” să inventeze criterii de selecție care să favorizeze forma, mărimea și aspectul, în detrimentul calității adevărate, și până la urma a vieții. Aceasta pentru că omului zilelor noastre îi place să creadă despre sine că „trăiește bine”, confundând de fapt „binele” cu comoditatea. Aceasta apetență pentru lipsa de efort este motivul pentru care societatea ne transformă într-o gloată de oameni lâncezi, cu mintea greoaie și ușor de manevrat. Viitorul pe care ni-l pregătim – noua și poate mai ales copiilor noștri – este acela al unor ființe cu aparența de oameni, dar în fapt aducând mai mult a animale dresate. Și acest viitor – pe care îl trăim și acum parțial – este biruința lenei. Dar daca suntem creștini, nu putem lasa acest lucru să ni se întâmple. Căci noi știm că „puțin aluat dospește țoață frământătură„. De asemenea știm că biruința patimii vine prin dobândirea virtuții opuse. Daca suntem creștini, vom avea deci o atitudine inversa, vom căuta întotdeauna drumul mai greu. Când lucrurile ne vor părea ușoare, ne vom pune semne de întrebare, binestiind că toate lucrurile – și mai ales comoditatea – au un preț, iar acest preț este foarte probabil să fie sufletul nostru.
Sursa foto: evz.ro