Autor: Ion Teca
În urma unor considerații personale despre soarta culturii lugojene, sudate cu realități și date istorice și financiare certe, am generat, și mă bucură aspectul, o agitație observabilă, reprezentând, pe de-o parte, procentul de obiectivism perceput, la aspectele aduse în discuție, în funcție de dezamăgirea locuitorilor, iar pe de altă parte confortul pe care ți-l dă, doar, aprecierea verbală, în șoaptă și în penumbră.
Mă bucur, în primul rând, că, articolul a prins bine, iar în al doilea rând că nu am fost acuzat de subiectivism, neadevăruri sau jigniri. Faptul că pe diferite pagini unde a fost distribuit nu au fost comentarii malițioase, demonstrează că a atins un subiect fierbinte, care mocnea la nivelul social lugojean, iar momentul actual cu vremurile
O singură persoană a avut un punct de vedere pe pagina personală, unde aduce în discuție numele persoanei mele, dar care nu are, în sine, în expozeul dumneaei, decât o foarte mică legătură cu subiectul, deoarece eu nu l-am dezvoltat și pe care, cel puțin, nici tangențial, nu l-am abordat.
După o convorbire telefonică cu domnia sa, moment în care nu mi-a reproșat că aș fi spus neadevăruri, legate de aspectele financiare ale unui eveniment organizat de asociația pe care o patronează, sau de spațiile din fosta Școală de Artă, pe care le-a primit de la primărie, pentru a-și desfășura activitatea, singurul reproș a fost că … nu cunosc, de fapt, cine a fost Veterani, pe care eu l-am încadrat în categoria „mercenari”, ceea ce reiese și din comentariul dumneaei.
Ieri am avut o convorbire cu un profesor respectabil, la rându-i fiu de profesori, el însuși pasionat de istorie locală și mi-a plăcut aserțiumea domniei sale: „dacă era așa de important pentru istoria zonală și locală, cum de nu a auzit de acest „mare” și important personaj, la școală, de la profesorii lui?”
Nu are importanță dacă eu știu sau nu despre acest personaj, dar îmi place să lucrez cu materialul clientului, așa că voi reda, în câteva cuvinte, cine a fost acest Veterani, text preluat din articolul” Contele Veterani – adevăruri necunoscute-FOA”, de la adresa „https//foa-team-contele-veterani-adevaruri-necunoscute”, cea care s-a simțit vexată de opinia subsemnatului:
„Federico Veterani s-a născut la Urbino la 13 martie 1643.
La 17 mai 1694, împăratul Leopold I l-a înaintat la gradul de Feldmarschall. În septembrie 1695 a avut loc Bătălia de la Lugoj, în care Veterani i-a înfruntat pe otomani cu șapte regimente de cavalerie (circa 6500 de oameni) și cu 800 de infanteriști. Imperialii erau depășiți numeric de mai mult de zece ori, iar Veterani a fost rănit. Deși soldații săi au încercat să-l ia de pe câmpul de luptă, au fost ajunși din urmă de turci, iar Veterani a fost decapitat…
……………………….
Din Scrisorile contelui Veterani, trei volume
vol. 1° (1666-1684);
vol. 2° (1685-1689);
vol. 3° (1690-1695), aflăm:
„…… Aceste scurte note bazate pe scrisorile pe care Veterani le-a trimis rudelor sale din Urbino timp de treizeci de ani, vor permite urmărirea principalelor evenimente politico-militare la care a participat mareșalul și înțelegerea motivațiilor, dorințelor, sentimentelor unui italian în slujba habsburgilor ….”
Deci, „UN ITALIAN ÎN SLUJBA HABSBURGILOR” timp de 30 de ani.
Conform DEX, Mercenar = Ostaș angajat cu leafă într-o armată (străină).
Viața petrecută departe de casă, o descoperă cititorul din scrisorile acestuia adresate familiei din Italia, deci gândurile și sufletul au rămas la Urbimo, iar durerile și mizeria războiului le-a împărtășit cu cei dragi, ai lui, sperând ca, după o viață în slujba Imperiului, să se întoarcă să-și găsească liniștea, în locurile natale.
Nimeni nu-i contestă calitățile de militar, dar reprezintă un moment punctual și tangențial, de un an de zile, in istoria Lugojului, un an 1695, din etapa finală a dominației turcești în zonă, când turcii, încă, mai dețineau teritorii importante din Banat.
De aceea consider că nu reprezintă un reper important și un punct de cotitură în dezvoltarea socială a orașului și zonei, în promovarea unui „lobby”, la stăpănii lui, habsburgi, pentru recunoașterea și promovarea identității bănățene și românilor, ca POPULAȚIE MAJORITARĂ.
Singurele merite sunt acelea ale unui militar care își acceptă soarta, inclusiv moartea.
Am organizat foarte multe evenimente culturale și artistice, iar în 2018, o expoziție, cu ocazia centenarului, „Militari de frunte bănățeni”, împreună cu mare om al vremurilor noastre pe care îl prețuiesc și respect foarte mult!
Nu înțeleg de ce nu se promovează numele unui asemenea militar, de la Petru Duca, guvernator al Banatului începând cu 1805, după o carieră militară de excepție, care a fost trimis la Lusigny-sur-Barse, în 1813, pentru a negocia cu, însuși, Napoleon un armistițiu din partea Hansburgilor, până la Nicolae Cena, care a ajuns comandantul școlii militare din imperiu, a repurtat victorii, pentru imperiu, iar prin poziția, notorietatatea și respectul pe care îl radia, a contribuit la emanciparea bănățenilor.
Să nu uităm, de asemenea, de generalul lugojan, Lupu, în fond, români care prin calitățile lor au ajuns în cele mai înalte funcții și demnități imperiale, iar din pozițîile lor au contribuit la menținerea și propășirea națiunii române.
De ce nu ar fi „Festivalul Mihai Viteazu”, care a fost în Lugoj, poposind la Hanul Poștei.
S-ar putea, de asemenea, organiza un Festival al Bredicenilor, care se confundă cu două secole de istorie locală, de luptă pentru drepturile, libertățile și identitatea românească din Banat.
Sau, pur și simplu, „Festivalul Medieval”.
Eu am abordat numai subiectul unui festival finanțat de primăriè, cu care eu personal nu sunt, în întregime, de acord, din mai multe motive, câteva enumerate mai sus. Unul din motivele majore, ca de altfel și ale altor evenimente, este finanțarea acestuia, care consider că este prea mare, ținând cont că toate evenimentele care au ca adresabilitate copiii, trebuie să aibă la bază, voluntariatul, singura finanțare fiind, doar, pe aspectele administrative.
Expozeul doamnei deviază într-o zonă, vecină cu acuzele, încă puțin și mă acuza că aș fi în spatele radierii și desfințări Școlii de Arte.
Distinsa doamna în cauză, explică, precum într-un bilanț sau o dare de seamă, activitatea asociației, chiar dacă nu a fost obiectul din articolul meu, pentru a-și justifica, într-un fel, cuantumul primit pentru organizarea festivalului.
Nu mi-am permis să fac analize ale activității interne ale asociației, de altfel, desfășurată, de personal determinat. Nu mi-aș permite să fac aprecieri ale unei activități dintr-un domeniu cu care nu am contact cu acesta, iar în cazul de față, singurii evaluatori sunt părinții.
Întreb doar, atât:
1.De ce se favorizează, de către administraþia locală, o entitate privată, cedându-le spațiile Școlii de Arte, în defavoarea reabilitării acesteia?
2.De ce nu există posibilitatea unei alternative culturale concurențiale, bugetat-privat?
3.De ce copiii locuitorilor Lugojului nu merită gratuitatea la activități extracuriculare, în domenii cultural-artistice, predate de profesori încadrați cu carte de muncă și remunerați de Primărie sau de CJT?
4.De ce, în acest moment, s-a blocat oportunitatea copiilor defavorizați, dar talentați, la aceste programe gratuite, singura accesibilitate rămânând programele organizate de către FOA, dar, binențeles, pentru o sumă pe care o scot părinții, lunar, din bugetul familiei?
Să nu uităm de diplomele obținute, în urma finalizării cursurilor de la Școala de Arte, cu care absolvenții au putut să-și deschidă firme, în domeniile absolvite, pentru că erau acreditate de Ministerul Muncii și recunoscute de către Registru Comerțului.
Mai departe nu vreau, pur și simplu, să escaladez o polemică pe un canal caracteric…, aducând specificația că echidistanța față de politică, o cunoaștem toți, iar prezența în Parlamentul Europei nu are nici o legătură cu o doamnă europarlamentar din Timișoara, al cărei partid l-a reprezentat pe plan local, iar prezența la anumite întâlniri informale cu administrația, în condițiile în care oamenii de cultură nu au fost invitați, este pur întâmplătoare și întrebarea subtilă, din anumite birouri, adresată profesorului menționat, în momentul depunerii unui proiect, despre relația dumnealui cu FOA, binențeles, este doar, o interpretare.
Îi mulțumesc că își aduce aminte că am sprijinit câteva acțiuni organizate de asociație! Am sprijinit și voi sprijini evenimentele care au la bază, ca princopiu, voluntariatul, cu cheltuieli minime, și care promovează toate talentele de pe plan local, în domeniile cultural-artistice și nu numai.
Dintr-o serie de întrebări, mă opresc la câteva: Care a fost atitudinea când s-a sistat activitatea Școlii de Arte, în 2017? Dar în 2022, când a fost desființată? Iar mulți lugojeni se întreabă cum a dispărut istoricul școlii de pe fb???
De asemenea, care este punctul de vedere oficial, al asociației, despre reabilitarea și revenirea la o activitate normală a Școlii Populare de Artă și a instituțiilor de cultură, din oraș, în general?
Deocamdată, atât! Asta este!
Așa e în economia de piață, orice activitate privată are la bază profitul!
Dar să nu uităm că, în viață, dacă în urma oricărei activitați pe care o desfășurăm, așteptăm un avantaj sau o recompensă materială, nu facem decât să ne încadrăm, și noi, automat, tot în categoria „mercenari”.