Nava „Libertatea”, tezaurul pierdut al Galaţiului
Autor: Paul ICHIM
Cred că două evenimente petrecute-n ultimii 30 de ani, ne caracterizează ca cetățeni ai acestui oraș și județ.
Primul îl reprezintă vânzarea vasului Libertatea. E adevărat că fusese neglijat de pe vremea comuniștilor, că apoi capitaliștii zonei să gândească doar pe partitura, totul la fier vechi pentru niște firfirei de toată jenă.
Al doilea eveniment îl reprezintă pânzarul moldovenesc. A fost un proiect interesant, costisitor, un exercițiu de performanță pentru cei ce l-au făcut, cu gândul de a deveni un obiect de muzeu, un fel de macheta la scară 1/1.
Ulterior ați aflat, a fost abandonat și distrus prin danele șantierului naval.
Cei de prin Europa nu știu cum să-și conserve navele și să le pună în valoare, își întocmesc o poveste și fac un traseu turistic, iar noi avem o vocație autodistructivă.
Normal că nu putem avea conducători diferiți, față de majoritatea zonelor din țară, dar parcă am dori să ne alăturăm celor puțini ce au reușit să iasă din rutină asta meschină, oligofrenă.
Spunea cineva, despre impresia avută trecând prin Oradea zilelor noastre. La ea se adaugă și alte orașe ce au evoluat vizibil în bine.
Știu că pentru cei de la București, mult timp, zona estică a României aproape nu există, este la diverse.
Cred că de aici trebuie să vină un alt mesaj, mai ales că acum în zona asta există interes strategic național și nu numai.
Totul este să și găsim oamenii care conduc cu responsabilitate și legați afectiv de locurile astea.