Și acoliții lui Băsescu, Elena Udrea și Daniel Morar, (fostul procuror șef la DNA, acum judecător la Curtea Constituțională) îşi ţin ascunși și ei banii în Paradisul Fiscal din Insulele Seychelles
Potrivit “Jurnalului Național” senatorul PNL Sorin Roșca Stănescu a adus grave acuze președintelui Traian Băsescu în plenul Senatului.
Roşca Stănescu a dezvăluit atât numele corporaţiilor de la care ar proveni banii din aceste depozite ale preşedintelui, dar şi unul dintre traseele banilor. Mai mult, Sorin Roşca Stănescu arată că fostul şef al DNA, actualul judecător CCR Daniel Morar, are depozite de bani în aceeaşi bancă cu Elena Udrea şi preşedintele Traian Băsescu, la fel ca şi alţi “corifei” ai DNA.
Este însă pentru prima dată când în interiorul Parlamentului, printr-o declaraţie politică, de la tribuna Senatului sunt aduse acuzaţii grave la adresa lui Traian Băsescu şi a unor apropiaţi colaboratori, cât şi despre operaţiuni financiare şi acte de corupţie în care sunt implicate corporaţii cu interese în România. Până acum instituţiile şi persoanele vizate de Roşca Stănescu nu au făcut declaraţii. În mod normal, Direcţia Naţională Anticorupţie ar urma să se autosesizeze.
Iată declaraţia politică a lui Sorin Roşca Stănescu:
“Celui care ieri m-a dat în judecată pentru că am spus, în calitate de senator PNL, câteva adevăruri scandaloase vizând legăturile frauduloase pe care le are cu Gold Corporation în afacerea Roşia Montană, îi atrag astăzi atenţia asupra propriilor sale conturi. Din străinătate. Depozite de bani . În sucursale bancare situate în Seychelles.
Banii din aceste depozite provin de la o serie de corporaţii. Cum ar fi: Asia Invest, Newmont Mining Corporation, Grupul Tester, Westport Communcations, Upetrom Trading, Astalvi, Technostrate şi, fără doar şi poate, RCS-RDS.
Când mă refer la depozitele bancare deţinute de Traian Băsescu, mă gândesc nu numai la milioanele de euro din Mauritius Commercial Bank, dar şi la depozitele deţinute de Elena Udrea în aceeaşi sucursală şi chiar de Marius Daniel Morar. Ca să nu mai vorbesc şi de alţi câţiva corifei ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Una din plăţile importante făcute anul trecut, în valoare de zeci de milioane de dolari – echivalent euro – au provenit de la Newmont Mining Group, iar beneficiar a fost domnul Traian Băsescu.
Pentru ca domnul Traian Băsescu să înţeleagă nu numai că îi aduc acuzaţii de complicitate la acte şi fapte de o gravitate excepţională legate de afacerea Roşia Montană, ca el să priceapă nu numai că-l acuz de faptul că, în calitate de principal beneficiar al activităţii comunităţilor serviciilor secrete desfăşurate cu mari eforturi şi pe bani publici, a ştiut, a tolerat şi a protejat toate faptele ilegale care, până în prezent, au fost devoalate Comisiei Roşia Montană, dar că el însuşi se află în spatele unora dintre operaţiunile ilegale, îi voi oferi mai jos câteva exemple asupra modului în care a operat. Iată, în cele ce urmează, cu titlu de exemplu, unul dintre traseele acestor fonduri: banii lichizi ai firmelor din România, reprezentând în ultima instanţă evaziune fiscală, ajung în nord-estul Italiei, în localităţile Madonna del Capiglio, Malle sau Dimaro, de obicei, prin intermediul unui autoturism Audi negru, cu număr de înmatriculare BC – 69 – FGC. Aici, o persoană, fost membru al unui serviciu secret, preia transportul de bani şi îl transmite unui reprezentant Eurotrend Investment SA, societate elveţiană. Din Elveţia, banii ajung în băncile din Seychelles. Aproape fiecare firmă care a livrat bani în beneficiul lui Traian Băsescu ori al acoliţilor acestuia are trasee asemănătoare şi doar intermediarii sunt diferiţi.
Dacă preşedintele Traian Băsescu tot a decis că este bine să mă dea în judecată, mă voi strădui şi în viitor, aşa cum fac şi astăzi, să-i ofer motive cât mai consistente. Sunt tare curios să văd ce se va întâmpla în justiţie atunci când vor fi făcute publice probele. Cu subiect şi predicat. Şi, după caz, cu fotografii, înregistrări audio şi copii după documente oficiale”.
Sursa:
Insulele Seychelles
Seychelles sau Seișele, oficial Republica Seychelles, este o țară insulară formată din 115 de insule din Oceanul Indian, la 1,600 km est de Africa, în nordul insulei Madagascar. Alte regiuni și țări vecine sunt: Zanzibar la vest, Maurițius și Réunion la sud, Comore și Mayotte în sud-vest, iar Maldive la nord-est. Seychelles are cea mai mică populație dintre toate statele Africii.
Capitala se află în orașul Victoria. Limbile oficiale sunt: creola, engleza și franceza. Sistemul politic: republică prezidențială. Republica și-a câștigat independența la 29 iunie 1976. Suprafața totală a celor 115 insule este de 455 km pătrați și este populată de 84.000 de locuitori, cu o densitate de 184,6 locuitpri pe kilometru pătrat. Moneda este Rupie seychelleză. Domeniul internet: .sc. Prefix telephonic: +248. Venitul declarat pe locuitor a fost în 2005 de 8.373 dolari.
Istorie
Insulele au fost vizitate fregvent de arabi, descoperite de portughezi, pe ale căror hărți sunt și marcate din 1502 (Vasco da Gama – 1502, Pedro Mascarenhas – 1505). O expediție britanică le-a explorat în 1609. Insulele Seychelles au fost nelocuite până la descoperirea lor de către portughezi, fiind colonizate de francezi la jumătatea secolului al XVIII-lea și anexate Franței în 1756. Numele insulelor a fost dat după cel al contelui Moreau de Séchelles (insula Mahé după guvernatorul francez Mahé de la Bourdonnais). Pe plantații sunt aduși sclavi negri din Africa. Ocupate în 1810 și anexate între 1814 și 1903 prin Tratatul de la Paris de Marea Britanie, insulele Seychelles sunt unite administrativ cu Mauritius. De la 31 august 1903, constituie o colonie separată a Coroanei britanice. La 1 octombrie 1975 Seychelles obțin autonomia internă, iar în urma Conferinței constituționale de la Londra (19 – 22 ianuarie 1976), își proclamă la 28 iunie 1976 independența ca republică în cadrul Commonwealth-ului. Devine membru ONU din 21 septembrie 1976.
După independență, Marea Britanie retrocedează insulele Aldabra, Farquhar și Desroches (atașate din 1965 Teritoriului Britanic din Oceanul Indian), iar în 1978 încep negocierile cu Franța în legătură cu insula Tromelin (pe care autoritățile franceze au ocupat-o în 1954 cu acordul Marii Britanii). La 5 iunie 1977 președintele James Mancham este demis în timp ce se afla la Conferința Commonwealth-ului de la Londra și France Albert René (prim-ministru de la 28 iunie 1976) se proclamă președinte (reales în repetate rânduri, ultima dată în 2001). Constituția din 1993 prevede revenirea la un sistem pluralist (abolit prin cea din 1979).
Procesul de democratizare amorsat în 1991, continuă, economia de piață este încurajată, autoritățile se opun însă dezvoltării necontrolate a turismului (care reprezintă principalul izvor de devize străine), pentru a nu periclita ecosistemele din insule.
Politică
Seychelles este republică prezidențială, conform constituției aprobate prin referendum la 18 iunie 1993. Este membră în Commonwealth. Puterea legislativă este exercitată de un parlament unicameral. Adunarea Națională este formată din 33 membri, dintre care 22 sunt aleși prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani, iar 11 locuri sunt alocate partidelor pe baza proporționalității. Puterea executivă este exercitată de președinte, care numește și conduce Consiliul de Miniștri. Șeful statului, președintele, este ales prin vot direct, pentru cel mult trei mandate consecutive de 5 ani.
Referendumul din 1993 a pus capăt interzicerii partidelor politice (altele decât Frontul Progresist) decretate în 1978.
Alegerile legislative din decembrie 2002, sunt câștigate de partidul președintelui țării, Frontul Progresist al Poporului (25 de mandate din cele 25 repartizate direct în urma sufragiului). La 14 aprilie 2004, președintele France-Albert René se retrage, funcția supremă în stat fiind reluată de vicepreședintele James Michel.
Geografie
Arhipelagul este situat la circa 1000 km NE de insula Madagascar și la 1700 km de continentul african și este alcătuit din 42 insule granitice și 73 insule coraligene dezvoltate pe un lanț muntos submarin.
Mai mari sunt insulele granitice Mahé (153 km², altitudine maximă Morne Seychellois, 905 m), Praslin (40 km²), Silhouette (20 km²) și La Digue (15 km²). Insulele coraligene sunt grupate la rândul lor în insulele Amirante, Farquhar, Desroches, Fregatte și Aldabra (atol înscris în 1982 în Patrimoniul Mondial Natural si Cultural UNESCO. Aici traiesc 150.000 de testoase si aproximativ 2 milioane de pasari, unul dintre marile sanctuare ale pasarilor din lume) și multe altele mai mici. Majoritatea sunt joase, practic nepopulate, constituind locul de depunere a ouălor pentru țestoasa gigantică (1,5 m înălțime, 300 de kilograme).
Clima este tropicală umedă. Temperatura medie multianuală este de 27 grade C.
Temperatura medie multianuală a apei de mare este de 29 grade C.
Economia este susținută de agricultură: culturi de cocotieri, bananieri, ceai și creșterea porcinelor, pescuitul: prelucrarea tonului, exportulde guano și turismul: circa 120.000 de turiști anual.
Paradis fiscal
Paradis fiscal este un termen generic care definește un stat, o țară sau un teritoriu care practică impozite de nivel redus sau chiar zero, oferind în același timp o legislație stabilă, condiții economice bune și o rată scăzută a corupției, inclusiv pentru sursele de venituri străine, respectiv, o țară care încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a anumitor activități economice specifice.
Conceptul modern de paradis fiscal a apărut în 1926, când micul stat Liechtenstein a adoptat o lege de autorizare pentru a atrage capital străin.
Paradisurile fiscale sunt folosite, mai ales, pentru inginerii financiare cum ar fi neplata TVA sau efectuarea de importuri fictive. Estimări recente apreciază că, din cauza crizei, 70% din tranzacțiile pe plan mondial se fac prin intermediul sistemului offshore.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a constat că în lume există treizeci și cinci de paradisuri fiscale. Cele mai cunoscute „paradisuri fiscale” erau Andorra, Insulele Virgine Britanice, Seychelles, Insulele Cayman, Luxemburg, Cipru sau Malta. În toate aceste state, legislația permite înființarea așa numitelor firme „offshore”. Acestea profită de diferențele de legislație fiscală dintre două sau mai multe țări sunt utilizate pentru spălarea banilor obținuți ilegal sau, cel puțin, pentru evaziune fiscală.
Cel mai mare paradis fiscal al comunității europene este Marele Ducat de Luxemburg, unde funcționează 141 de bănci din 26 de țări, aducându-i reputația de oază fiscală sigură.
În urma presiunilor internaționale, unele dintre aceste state au fost obligate să-și modifice legislația.
Deoarece definiția unui paradis fiscal este foarte laxă, România, cu cota unică de impozitare a veniturilor de 16%, ar putea fi considerată un paradis fiscal pentru Germania, unde nivelul maxim de impozitare ajunge la 42%.
Cât te costă să ţii banii într-un paradis fiscal
Offshorurile deschise în paradisuri fiscale sunt soluţiile pe care companiile din România le folosesc pentru a scăpa de impozitarea profiturilor
Astfel, banii câştigaţi în România ajung în conturile unor firme deschise în ţări care nu impozitează aceste sume, precum Andora, Insulele Virgine Britanice, Panama, Liechtenstein, Insulele Cayman, Insulele Seychelles, Luxemburg, Cipru sau Malta.
Transferul profiturilor firmelor din România într-un offshore se face prin contracte de prestări servicii, de management, de împrumut sau de drepturi de autor.
Nu există estimări referitoare la sumele pe care le pierde statul din neimpozitarea profiturilor „expatriate”. Oricine îşi poate deschide un offshore, dacă deţine banii necesari pentru înfiinţare.
Insulele Seychelles reprezintă unul dintre centrele offshore cele mai progresive din lume.
Confidenţialitate
Numele acţionarilor şi ale directorilor sunt înregistrate public.
Actiuni şi capital social
Capitalul social standard este de circa 3.700 de euro.
Impozitare
Companiile offshore din Seychelles sunt exceptate de la plata impozitului pe profit. Firmele pot desfăşura orice activităţi legale cu excepţia celor bancare, de asigurări sau servicii de trust. Pentru aceste servicii este necesară obţinerea unor licenţe speciale.
Costuri de înfiinţare – circa 1.100 de euro;
Taxa anuală- 600 de euro.
Concluzii
Vă întrebați de ce Traian Băsescu și-a dosit banii în insulele Seychelles? Unii vor zice că sunt banii lui și face ce vrea cu ei, însă alții vor spune că Băsescu e șeful statului și trebuie să dea exemplu. Și dă exemplu cu vârf și îndesat la hoție și la fraudă fiscală. Oare nu se gândește că-i va veni și lui rândul să se târâie pe treptele tribunalelor? Probabil că nu se gândește și crede că va rămâne veșnic la Cotroceni, sau va face ca Putin, un mandat președinte și alt mandat premier.
Ne-a luat dracu dacă de ăsta nu ne mai scăpăm!
Sursa: jurnalul.ro, ro.wikipedia.org, gandul.info