Autor: Maria Radu Novac
Maria Radu Novac: – Sofia Cadar, te rog să te prezinți pentru cititorii publicației noastre. Te-ai născut și ai crescut în Petrovasâla, localitate de graniță a fostului Imperiu Austro – Ungar. Vorbește-ne despre satul tău,despre oameni și familia ta.
Sofia Cadar: – Petrovasâla este satul meu de suflet, unde am trait cele mai frumoase clipe ale copilăriei. Oamenii sunt amabili şi prietenoşi.
Numele de fată mi-a fost Chişărău, ăsta fiind un nume frecvent şi în România. Familia era numeroasă, dar din păcate am pierdut ambii părinți de mult. Îmi amintesc de clipele frumoase petrecute împreună. Acum cu drag copiii mei merg la Petrovasâla.
M. R. N.: – Cum a fost pentru tine plecarea în noua ta familie, la Satu Nou?
Sofia Cadar: – La Satu Nou de la început era mai greu să mă acomodez. Nu am cunoscut lumea. Deşi localitățile sunt una lânga alta, oameni sunt diferiți şi obiceiurile la fel, diferite.
M. R. N.: – Îți crești cei patru copii în spiritul dragostei față de neamul tău românesc?
Sofia Cadar: – Dumnezeu mi-a dat cea mai mare bucurie în viaţă, copiii mei. Celor trei fetițe şi băiețelului mă străduiesc să le ofer cât mai multă educaţie diversă în afara şcoli, citim, mergem la piese de teatru, încerc să le insuflu cât mai multă dragoste faţă de neamul românesc ṣi de cultura românească prin participarea la diferite festivaluri, concursuri … Le vorbesc mult despre obiceiurile noastre frumoase româneşti, care sunt o adevărata comoară. Mihaela şi Adriana merg în clasele la secția în limba română, iar Cristiana e la secția în limba sârbă, dar frecventează cursul de limba română cu elemente de cultură națională. Serbia e ţara în care trăim iar România e Patria sufletului – în aşa fel gândim toţi ca familie.
M. R. N.: – O lecție de istorie a fost vizita voastră pe Clisura Dunării,la statuia lui Decebal, strămoșul comun.
Sofia Cadar: – Da, întradevăr a fost o lecție de istorie vizita la statuia lui Decebal. Fetița cea mai mică cu drag îşi aminteşte această vizită şi aşteaptă cu nerăbdare să meargă din nou. Înainte de pandemie am făcut multe vizite în România împreună cu familia. Am vizitat Timişoara, Lugojul, Coşteiul, Craiova, Filiaşiul … am fost la Mănăstirea Prislop, unde am simțit o linişte sufletească de nedescris. Deşi copiii erau mici, îşi aduc aminte. Acum cum s-a terminat pandemia și sper că pe parcurs să putem vizita Transilvania. Fetele şi-au exprimat această dorinţă. Ar vrea să viziteze Castelul Peleş şi Pelişor, citindu-le despre Regina Maria am stârnit un interes aparte la ele. La fel şi Castelul Bran e pe lista dorinţelor.
M. R. N.: – Recent ai primit cetățenia română. Ai avut emoții?
Sofia Cadar: – Da, de curând am primit cetăţenia română. Am avut emoţii mari. În sfârşit şi oficial sunt româncă. E un sentiment deosebit de frumos.
M. R. N.: – Ți- ai făcut studiile în România. Vorbește- ne despre această perioadă.
Sofia Cadar: – Perioada studenţiei a fost pe cât de frumoasă atât şi de grea. Nu prea am avut suport moral și nici financiar.
M. R. N.: – Fetele tale vin in România. Ce povestesc la întoarcerea acasă?
Sofia Cadar: – Fetele cele mari, Mihaela şi Cristiana au fost anul trecut în tabăra de vară la Sângeorz-Băi, organizată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Au venit acasă încântate de peisaje, de locuri, de oameni, de cunoştinţele pe care şi le-au făcut acolo cu copiii români din alte ţări, de locurile vizitate, precum Casa memorial „George Coşbuc”, Muzeul memorial „Liviu Rebreanu” şi Casa portului popular „Virginia Linul”. Sperăm că şi anul acesta să aibe ocazia să meargă în tabară, poate într-un alt loc. Au mai fost anii trecuți la Liceul de Arte din Timişoara participând cu folclorul la un festival.
M. R. N.: – Fetele cele mari au trimis lucrări la concursul de creație literară inițiat cu ocazia Dragobetelui, sărbătoarea iubirii și a Femeii – eterna poveste, concurs frontalier cu juriu internațional. Ce a însemnat pentru copii premierea de către partea română a copiilor talentați cu ocazia Sărbătorii limbii române?
Sofia Cadar:- Participarea la concurs în România şi premierea de către partea română a fost un lucru deosebit. Țin să menţionez că pentru prima dată dumneavoastră, d-na Radu Maria ați făcut posibil acest lucru. Fără inițierea din partea voastră ca să promovați şi evidențiaţi şi talentele copiilor din Serbia, nu ar fi fost nimic posibil. Prin intermediul vostru copiii au avut ocazia să participe pentru prima dată la un concurs transfrontalier şi să simtă emoţii aparte la premiere.
M. R. N.: – Cum s-a văzut în comunitatea română premierea copiilor talentați la concursul de desene la Sân – Mihai?
Sofia Cadar: – Îmi pare rău că nu se implică mai mult comunităţile românilor în aceste acţiuni fenomenale organizate de către partea română pentru că ştiu că în primul rând, voi românii și în special doamna Radu Maria, puneţi suflet şi energie să apropiați copiii de origini. Satu Nou are o cumunitate mare de români, din păcate la concursuri au participat doar Mihaela, Cristiana si Adriana Cadar.
M. R. N.: – Mihaela a fost la Timișoara cu sportul?
Sofia Cadar: – Mihaela a fost la Timişoara cu echipa de volei. Clubul din Satu Nou OK BNS are o cooperare prietenească -înfrățire cu CSS BEGA din Timişoara din anul 2019 şi ei în fiecare an participă la Satu Nou la turneul amical international de ruga satului, Rusalii. La fel şi clubul OK BNS participă la Timişoara. Clubul se va strădui ca pe parcurs să mai formeze vreun partneriat în România.
M. R. N.: – Ce crezi tu ca părinte că trebuie să facem noi cei din țară pentru copiii voștri?
Sofia Cadar: – Bunăvoinţă există şi oameni precum dumneavoastră, doamna Maria, care pun efort şi suflet în proiecte pentru susţinerea copiilor români din afara graniţelor, dar am impresia că trebuie susţinuţi şi de partea de aici din Serbia. Părerea mea este că ar trebui cu toţii să ne implicăm mai mult şi cadrele didactice şi noi ca părinţi pentru că este deosebit să participi şi să obţini o menţiune, diplomă, etc. din „Ţara mamă”. Ceea ce ne leagă este un sentiment puternic de dragoste și respect care nu se poate măsura în cuvinte…