Se spune că viața este trecătoare dar sufletul este nemuritor.
Autor: Mihaela Huțanu
Aici în Miorcanii lui Ion Pillat, sufletul s-a stins. E radiografia unui sat cu uliți întregi rămase pustii, un cenușiu care te deprimă , case ruinate, invadate de buruieni. Când te gândești că odinioară Pillat se plimba cu caleașca, admirând peisajul de peste Prut… și casele erau pline de viață, cu gospodari mândri … și-acum zac părăsite, parcă te brăzdează ceva până în măduva oaselor. Câte un bătrân gârbovit, cu ochii obosoți de-atâtea ploi, privește îndelung peste poartă, sperând să treacă cineva pe drum să poată schimba o vorbă… O lume în care numărul înmormântărilor îl întrece cu mult pe cel al nașterilor, o lume în care luminile s-au stins pentru totdeauna, o lume cu care multora le este rușine… În rest nu îi încearcă nicio stare, deși acolo le sunt rădăcinile… Pe mine m-au încercat tot felul de stări, am simțit atâta tristețe și dezamăgire, încât, nu am putut să mă bucur de restul locurilor cu case frumoase ce mi s-au ivit în cale. Un ieri fără vedere… Un Miorcani în care broaștele nu mai orăcăie, au rămas o ,, Legendă”.
Foto: Mihaela Huțanu