În 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu și asumarea puterii provizorii de FSN, pentru spălarea la față a Armatei s-a dat dispoziție ca trupele de Securitate și unitățiile de Miliție să treacă în subordinea Ministerului Apărării Naționale. Un top al cartușelor trase în perioada 17 – 22 decembrie 1989 pune pe primul loc Armata, pe locul II Miliția și pe locul III Securitatea.
Teroriștii au apărut după fuga lui Ceaușescu pe fondul unei diversiuni radiolectronice.
Cine putea coordona o operațiune de diversiune în 1989?
Unitățile de Aviație și de Apărare Antiaeriană.
Cui se subordona în mod direct aceste unități?
Ministerului Apărări Naționale.
Cum demonstrăm cele afirmate?
În vara anului 1989 Forțele Aeriene și Apărării AA a Teritoriului au executat împreună o aplicație: „Verificarea capacităţii de reacţie a unităţilor subordonate în condiţiile unei operaţii de desant aerian executat de agresor cu elicoptere care zboară, pe cât posibil sub zona de acoperire a radarului, în zonele de operaţii Vest, Sud şi Sud-Est”.[59]
În decembrie 1989 această aplicație s-a repetat și a rezultat o diversiune radioelectronică, care a creat haos, fiind împușcați civili nevinovați.
De remarcat este faptul că Unitatea Apărării AA a Teritoriului avea în dotare încă din 1986 o aparatură pentru simularea unui atac aerian. Acest aparat era folosit la simulările din timpul aplicațiilor de luptă. Unitatea se subordona direct Marelui Stat Major și Ministerului Apărări Naționale.
“Conducerea Comandamentului Aviaţiei Militare & Apărării AA a Teritoriului îşi exercita actul de conducere din punctul de comandă principal (PCP) prin sistemul automatizat modern ALMAZ -2. Rolul lui ALMAZ -2 era unul de interfaţă necesară monitorizării componentelor sale aflate la unităţile şi marile unităţi de aviaţie şi de apărare AA a Teritoriului. Odată cu descoperirea unei ţinte aeriene de către o subunitate de radiolocaţie, ALMAZ-2 făcea ca informaţia să fie imediat afişată tuturor radarelor de descoperire şi dirijare ale aviaţiei şi rachetelor/artileriei AA.
Fiecare regiment de aviaţie vânătoare, unitate (subunitate), de rachete AA sau artilerie AA, unitate (subunitate) radar era înzestrată cu o componentă VOZDUH 1M, un computer integrator, a cărui memorie înmagazina toate ţintele aeriene introduse şi repartizate de către Comandamentul Aviaţiei şi Apărării AA a Teritoriului de la displayul comandantului acestei categorii de forţe armate. VOZDUH 1M, de la regimentele de aviaţie vânătoare extrapola traiectoria ţintelor repartizate, făcând calculele pentru de introducerea în luptă a fiecărui avion de vânătoare disponibil.”[60]
Războiul electronic a început pe 22 decembrie 1989 la ora 17:28. Pe radare au apărut 10 – 15 ținte aeriene în apropiere de frontiera României, în Ungaria, Bulgaria și Ucraina. După câteva minute țintele au dispărut brusc de pe ecrane.
La orele 19 s-a dat interdicție aeriană pentru aeronavele militare și civile pe întreg spațiul aerian al României. La câteva minute după ora 19 au reapărut ținte aeriene care au pătruns în spațiul românesc. Veneau dinspre o singură direcție, din Ungaria direct spre Timișoara.
“De la punctul de comandă principal al CAvM & ApAAT, s-a ordonat Diviziei 34 Apărare Antiaeriană de la Timişoara, să execute foc de baraj asupra ţintelor aeriene, intrate în zonele de foc ale regimentului 17 rachete AA de la Reşiţa şi a divizioanelor artileriei AA subordonate. Rezultatul primei salve a fost zero, ţintele continuându-şi nestingherite traiectul în adâncimea teritoriului românesc.”[61]
Grupul de ținte aeriene s-a separat în zona Hunedoara. Un grup s-a deplasat spre direcția Sebeș – Alba Iulia – Tg. Mureș – Bistrița și a fost atacat cu rachete lansate de Regimentul AA Hunedoara, dotat cu rachete performante Volhov, dar nu s-a doborât nimic. În apropiere de Alba Iulia, țintele aeriene au intrat în zona de foc a unui divizion de artilerie AA. A fost fără niciun rezultat, nu a fost atinsă nicio țintă. În apropiere de Târgu Mureş, ţintele au dispărut subit de pe radar cu puţin înainte de ora 22.
Celălalt grup a trecut peste Munții Retezat și în jurul orelor 21 se deplasa spre sud – est. În dreptul localității Petroșani și acest grup s-a împărțit în două, unul s-a deplasat spre Craiova, iar celălalt spre Cozia. Regimentul 51 rachete AA – KUB din Craiova a deschis focul asupra țintelor, iarăși fără niciun rezultat.
Au mai apărut brusc două noi grupuri de ținte, unul se deplasa spre Râmnicu Vâlcea, iar celălalt spre Pitești. Țintele aeriene au dispărut după miezul nopții și, deși unitățile militare au deschis focul, nu a fost doborâtă niciuna. Mai mult, nicio țintă nu a fost văzută de vreun militar sau ofițer.
În noaptea de 22/23 decembrie 1989, pe radare au apărut 1.300 de ţinte aeriene, cu caracteristici de zbor asemănătoare elicopterelor şi avioanelor de transport a desantului paraşutat.
În acea noapte s-au lansat 50 de rachete AA de diferite tipuri şi s-au tras câteva zeci de mii de proiectile de artilerie AA de diferite calibre. Și toate fără nicio țintă doborâtă.
Un alt fapt relevant este că niciunul din cei peste 60 de piloţi decolaţi de pe aeroporturile militare cu misiunea de interceptare a țintelor care survolează România, începând cu noaptea de 23 decembrie 1989, nu au descoperit ţintele pe ecranele radar de bord şi nici nu au raportat vreun contact vizual cu ţintele aeriene pe care ar fi trebuit să le doboare.
Note:
59 http://romanian.ruvr.ru
60 http://adevarul.ro
61 http://romanian.ruvr.ru
Fragment din cartea:
Nicolae Toma, Lugoj, 20 Decembrie 1989 – revoluție, adevăr, dezinformare, impostură, Editura Eubeea, Timișoara 2015