Dorință de moș Grindeanu

Spread the love

Autor: Paul ICHIM

Am trecut de curând pe lângă podul de la Brăila. Pe malul brăilean lucrau încă la accesul pe pod, dar nu m-am prins, cum rezolvă problema la rostul de dilatare și cât le ia.

Pe malul tulcean lucrează la greu, la accesul în legătură spre Măcin, la sensul giratoriu și la un ultim pod mai mic de traversare peste un canal de irigație. Dacă peste tot se lucrează că acolo, cred că termenul de decembrie anul curent, s-ar putea respectă. Surpriză a fost însă în Măcin.

Oamenii de acolo din administrație sunt totali.

Au așteptat jumătatea lui noiembrie, când de săptămâna viitoare se anunță temperaturi negative nocturne, să se apuce să scurme asfaltul.

Să nu spun hop, nu știu cât îi ține, dacă n-o să fie la urmă doar o peticeală de toată jenă. Oricum drumul județean ce duce spre Cerna și Horia, nu știu mai departe, este un „puzzle” de petice de asfalt, pe care amortizoarele mașinilor țipă de durere.

Nu înțeleg de loc cum drumul de la Cerna la Hârșova poate fi coală de hârtie, iar în partea cea mai tranzitata este dezastru, n-o fi aceeași administrație județeană?

Băi fraților, hai că vine curând iarna, acum e de asfaltat, cât să sară la primul îngheț și să aveți motiv să mai cheltuiți și la anul banul public, doar trebuie resurse, se apropie alegerile.

  1. Era să uit. Acum toată lumea se gândește la ce cadou să primească de la diverși moși de Crăciun. Eu îmi doresc ca moș Grindeanu, ăla comentat zilele astea, măcar la podul asta să se țină de cuvânt, să putem trece Dunărea anul curent, măcar cu mașinile mici, să nu-i mai văd pe cei de la bac, să nu-mi pierd timpul, banii și nervii pe acolo.
Tagged:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *