Băsescu știa de căderea Fondului Național de Investiți,
însă Mircea Geoană nu știa de prietenia dintre Băsescu și Vântu.
„Dormi liniștit, FNI veghează pentru tine!”
Nu există hoție după 1990 în care să nu fie implicat și marinarul Traian Băsescu. Și când te gândești că acest HOȚ a fost șeful statului roman 10 ani îți vine să-l înjuri de origine. Comportamentul lui a fost aidoma cu a fanarioților. A ajuns la putere prin fraudă și s-a îmbogățit cât cuprinde. Acum la final de 10 ani de mârlănie prezidențială vă provoc să-mi arătați un singur necăjit, un singur copil bolnav ajutat de Băsescu sau o singură faptă bună. Oricât căutați nu o să reușiți să găsiți măcar un lucru bun. A ajutat infractori și s-a folosit de ei, fiind sprijinit de procurori, CSM, de serviciile secrete și alte instituții ale statului.
Fondul National de Investiții (FNI) a fost o firmă înființată în 1996 de SOV Invest.
A funcționat ca joc piramidal și în urma prăbușirii lui au rămas 318.000 de „investitori” păgubiți.
Lista profitorilor care au retras bani de la FNI în 10.04.2000, cu 45 de zile înainte de căderea Fondului: Traian Băsescu – 3,3 miliarde de lei; Radu Berceanu – 3,3 miliarde de lei; Constantin Dudu Ionescu – 3,3, miliarde de lei; Valeriu Stoica – 3,3, miliarde de lei; Ioan Avram Mureşan- 3,4 miliarde de lei; Remus Opriş – 3,8 miliarde de lei; Ulm Spineanu – 2,2 miliarde de lei; Dragoş Constantinescu – 2,8 miliarde de lei; Nicolae Noica – 4,2 miliarde de lei; Emil Boc – 1,5 miliarde de lei ş.a.m.d.
La început a fost SAFI-FMOA
Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri , administrat de SAFI, a luat naștere în 1993 și a atras nu mai puțin de 220.000 de investitori. În momentul colapsului, peste 70 de milioane de dolari au dispărut ca și cum n-ar fi existat vreodată. Totul a început cu un cupon pe care îl putea cumpăra oricine cu 50.000 de lei. În numai trei ani de zile aceleași cupoane valorau aproape 815.000 de lei.
Era de parcă banii depuși în acest fond se multiplicau miraculos, iar foarte mulți români au fost atrași de mirajul acestui “joc” deși în 1994 tocmai izbucnise scandalul Caritas – sub bagheta lui Ioan Stoica – joc bazat pe aceleași principiu și în urma căruia mii de oameni au regretat că s-au băgat.
În cele din urmă FMOA s-a prăbușit când piața fondurilor de investiții a fost reglementată prin lege și investitorii nu mai puteau beneficia de randamentele de până atunci.
FNI, creșterea și decăderea
S-a lansat în 19 octombrie 1995, iar prima cotație a unității de fond a fost de 10.000 de lei vechi. Pe același principiu, de joc piramidal, a reușit în doar cinci ani să-și crească valoarea unității de fond până la 99.700 lei. Înainte de prăbușire, FNI reușise ceva incredibil la vremea aceea: în 1999 multiplicase de 99,7 ori banii investitorilor.
Așa s-au adunat peste 300.000 de „investitori” lacomi, care au crezut în miracolul înmulțirii banilor de pe o zi pe alta și care uneori își vindeau lucruri, mașini sau case în speranța ca sumele depuse îi vor îmbogăți.
În anul 1996, Societatea Generală de Investiții (acționarul majoritar al FNI) controlată de Sorin Ovidiu Vîntu și Gheorghe Negură, a primit un credit de la Bancorex în valoare de 3.007.967 de dolari. Împrumutul a fost garantat cu cinci bilete la ordin avizate de FPP 2 Moldova (actualul SIF 2 Moldova) – instituția financiara fiind condusă atunci de Corneliu Iacobov și Ion Andrei zis Niki. În anul 2006 datoria de 3 milioane de dolari figura încă ca neachitată în scriptele AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului).
Cum au dispărut banii de la FNI
După analizele care s-au făcut asupra dosarului FMI, s-a ajuns la concluzia că mulți dintre banii declarați de Fond n-au existat niciodată. “Investitorii” se îmbogățeau de fapt doar pe hârtie. Dobânzile false care se declarau erau doar pentru a atrage cât mai mulți oameni dornici de avuție fără efort.
În altă ordine de idei, banii depuși de cei peste 300.000 de păgubiți s-au evaporat tocmai pentru că randamentele declarate erau false și o parte din sume au fost retrase “la timp” de cei care au apucat. În realitate, Fondul de Investiții nu investea nimic, ci doar plimba banii dintr-o parte în alta, de la cei care-i depuneau, la cei care-i retrageau.
Totul s-a prăbușit în momentul în care nu s-a mai putut acoperi acest sistem piramidal. De asemenea, banii de la FNI au fost scoși de acolo prin companii pe care Fondul le-a cumpărat la prețuri supraevaluate. Companiile valorau 10.000 de lei și erau cumpărate cu 100.000 de lei, de exemplu.
În cursul lunii Aprilie 2000, apar primele semnale negative legate de întârzierile survenite în cadrul retragerii unor sume mari de bani din FNI. Imposibilitatea efectuării unor plăți la sucursala FNI din Cluj declanșează primele semne de panică în rândul investitorilor. Poliția Economică și Procuratura se autosesizează și în data de 16 Mai 2000, Ioana Maria Vlas este chemată în mod oficial la sediul Poliției București pentru a da explicații cu privire la soarta banilor depuși la fondurile FNI și FNA. Imediat după declanșarea anchetelor Ioana Maria Vlas fuge în Israel, la Tel Aviv iar la scurt timp, Nicolae Popa directorul Gelsor pleacă și el în Indonesia la Jakarta.
La data prabușirii FNI, 24 mai 2000, existau aproximativ 318.000 de investitori dintre care aproape o treime plasîndu-și investițiile in ultimele 12 luni de existența a Fondului.
Sorin Ovidiu Vântu
Din dosarul FNI reiese că Sorin Ovidiu Vântu ar fi vândut mai multe astfel de companii Fondului Național de Investiții, atât personal cât și prin interpuși.
Când FNI s-a prăbușit, s-a descoperit că peste 90% din fonduri fuseseră cheltuite pe astfel de achiziții de firme ieftine, cumpărate la prețuri exorbitante.
Cu puțin înainte de prăbușire, în anul 2000, Sorin Ovidiu Vântu a retras din Fond mari sume de bani și i-a vândut compania care administra Fondul, Gelsor, Ioanei Maria Vlas, care a devenit ulterior raspunzătoare de prăbușirea FNI. După cinci ani de procese, Vântu a fost condamnat la trei ani cu suspendare, dar faptele au fost prescrise între timp.
Ioana Maria Vlas
Imediat după ce cumpără FNI, Ioana Maria Vlas semnează cu Camenco Petrovici, directorul CEC în 1996, un contract prin care CEC garanta fondurile investite în Fondul Național de Investiții contra unei contribuții lunare în valoare de 5 miliarde de lei (ROL). În aceste împrejurări favorizante, Fondul Național de Investiții a atras un număr mare de investitori prin dobînzile mari practicate la depozite, acestea depășind de 3 – 4 ori media dobînzilor bancare cît și prin contractul semnat de CEC (CEC) de garantare a depozitelor făcute la FNI. Prin contractul de garantare amintit, CEC se angaja ca în cazul falimentului Fondului Național de Investiții să despăgubească investitorii acestuia cu suma depusă inițial.
Vlas a fugit din țară în momentul falimentului și a fost dată în urmărire generală. S-a predat autorităților române în 2003. Pe 13 octombrie 2005 a fost condamnată la 20 de ani de închisoare în cazul FNI, dar a fost eliberată în aprilie 2008. Pe data de 4 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a condamnat-o pe Ioana Maria Vlas la 10 ani de închisoare în dosarul FNI, iar sentința este definitivă. Din aceștia 10, mai avea de executat doar 8 ani din sentința, deoarece s-au luat în calcul și cei peste 2 ani ișpășiti anterior. Pe data de 20 Octombrie 2010, Tribunalul Prahova a admis cererea de eliberarea condiționată a Ioanei Maria Vlas (atunci în vârstă de 66 de ani), după ce judecătorii au respins recursul procurorilor Parchetului Judecătoriei Ploiești care ceruseră menținerea stării de arest. După eliberarea din penitenciar Ioana Maria Vlas și-a recunoscut vina și implicare în prăbușirea Fondului Național de Investiții dar a susținut că principalul artizat a fost încă de la început Sorin Ovidiu Vîntu.
Nicolae Popa
Fost director al grupului Gelsor este considerat „omul-cheie” în scandalul FNI. Fuge din România în anul 2000 și este condamnat la 15 ani de închisoare de Curtea Supremă în iunie 2009, în dosarul FNI. Este arestat în 1 decembrie 2009 de către Interpol, la Jakarta. Nicolae Popa a fost extrădat și judecat. În 17 februarie 2014, pedeapsa de 15 ani de închisoare dată lui Popa a fost redusă de Judecătoria Giurgiu, care a aplicat principiul legii penale mai favorabile şi a stabilit ca acesta să execute, în final, 6 ani şi 8 luni de detenţie, din care făcuse, până la acel moment, 4 ani şi două luni.
DNA a identificat câțiva zeci de români şi societăţile comerciale care şi-au retras banii de la Fondul Naţional de Investiţii pe 10 aprilie 2000, cu 45 de zile înainte de prăbuşirea afacerii. Într-o singură zi s-au retras 500 de milioane lei vechi iar în alta peste un miliard de lei vechi. Listele apar în Ordonanţa prin care procurorul general al României în 2011, Laura (Luluța) Codruţa Kovesi, a informat soluţiile de netrimitere în judecată, a lui Sorin Ovidiu Vîntu, în dosarele FNI, Banca Agricolă, Banca Română de Scont şi Banca de Investiţii şi Dezvoltare.
Pe această listă se află și Traian Băsescu. Președintele este alături de alți șmecheri, care și–au retras banii în data de 10.04.2000, cu 45 de zile înainte de căderea Fondului.
Lista celor mai mari profitori care au retras bani de la FNI în aceeași zi:
* Traian Băsescu – 3,3 miliarde de lei;
* Radu Berceanu – 3,3 miliarde de lei;
* Constantin Dudu Ionescu – 3,3, miliarde de lei;
* Valeriu Stoica – 3,3, miliarde de lei;
* Ioan Avram Mureşan- 3,4 miliarde de lei;
* Remus Opriş – 3,8 miliarde de lei;
* Ulm Spineanu – 2,2 miliarde de lei;
* Dragoş Constantinescu – 2,8 miliarde de lei;
* Nicolae Noica – 4,2 miliarde de lei;
* Emil Boc – 1,5 miliarde de lei.
Sursa: ro.wikipedia.org, evz.ro, stirileprotv.ro