Prima postare de pe blogul lui Adrian Năstase, scrisă dincolo de gratiile Penitenciarului Jilava.
„Cred că așa ar trebui să încep postarea de astăzi, indreptată, în primul rând, către cei care mi-au fost alături în această perioadă grea și care se așteaptă, poate mai mult decât alții, să vadă un semn de la mine și altfel decât pe acest blog.
Ultimele luni au fost poate cele mai grele din viața mea, nu doar din cauza privațiunilor la care am fost supus, cât mai ales din cauza senzației pe care am avut-o, pe care o am de fapt de mai mulți ani, că gândirea liberă a devenit un lux.
Dragi prieteni, sper că mă veți înțelege că, după aceste luni de care vă vorbeam, îmi doresc ca în perioada imediat următoare să stau alături de familie, de cei dragi, a căror lipsă a fost una dintre cele mai dureroase încercări prin care am trecut. Nu înțelesesem până acum în mod deplin cât de sfâșietor poate fi să nu îți poți îmbrățișa copiii sau soția de fiecare dată când dorești să faci acest lucru și să numeri fiecare secundă până o vei putea face.
Va mulțumesc pentru sprijinul neprețuit pe care mi l-ați acordat în această perioadă, dar și în anii care au precedat evenimentele de anul trecut și vă asigur că nu voi renunța să lupt pentru valorile în care cred.”
Această postare pe blog are foarte multe comentarii de bun simț, urări de bine și pline de speranță. Am ales un comentariu posta de Marcus, care îl consider foarte interesant.
“Domnule Năstase: sună a clișeu, dar în cazul dvs. se potrivește ca o mănușă: ” ce nu te omoară, te întărește”. Bine ati venit, din toată inima! Sunteți iubit…
Eliberarea D-lui Năstase = Mort În Casă Cu Doliu La Poarta De Cotroceni
Sincer să fiu dacă față de băsescu nu aș avea un sentiment de dezgust total rezolvabil doar printr-o partidă de vomă purificatoare, mai că m-ar încerca un oarece fior de milă creștinească în legătură cu chiriașu’ de la Cotroceni.
Sărăcuț di iel, ca prezidel, absolut tot ce-a atins sau a suflat înspre, fie din domeniu economic, politic, social sau de ordin moral praf și pulbere s-a ales, singura lui realizare la nivel de delațiune europeană putând fi bifată la japcă, că numai act de justiție nu se poate numi respectiva ispravă cu care, în ciuda tuturor evidențelor ce înscriau dosarul la capitolul răzbunare politică personală, l-a vârât după gratii pe d-l Adrian Năstase.
Dar sa vezi Minune Dumnezeiască ! Numai bine ce Băsescu ridică Slava Domnului că i-a reușit smenul cu un fost prim ministru după gratii însoțit de alți doi miniștri ai opoziției că iacă, hop!, cu sentința de eliberare condiționată a victimei politice Adrian Năstase.
Și spun victimă politică deoarece doar un imbecil, croit după chipul și asemănarea bocitoarelor cotrocenist-tocmite de labeunuteve în frunte cu femeia Pora și tov.colonel Turcescu, care ieri își smulgeau părul din cap înlocuindu-l cu cenușa turnaă din belșug și bocete mioritice adecvate pe motiv de eliberarea Marelui Corupt, ar mai putea crede acum, după ce a văzut încrâncenarea de râsul curcilor cu care slugile gestapoviste ale chiombului, eufemistic denumite procurori, au încercat să împiedice cu orice preț o decizie justă și pe undeva reparatorie, că întemnițarea sa a avut cât de cât de-a face cu un act normal de justiție și că nu a fost cap-coadă răzbunarea sfertodoctului Băsescu pe intelectualul Năstase.
Sau cu alte cuvinte: ce-a vrut Băsescu și cu ce s-a ales în final!
Cum o să mai contribuie de acum încolo chiombu la producția de cărămizi a țării cu care să se bată în pieptu-i de aramă în fața Sultanatului briuselez, atâta timp cât obiectul “marii corupții” din România a fost eliberat cu surle și trâmbițe călare pe un imens val de simpatie a boborenilor față de victima politico-băsistă, Adrian Năstase?
Cum sa nu plângă femeia Pora și tov. colonel Turcescu, isonați de Micul Gânditor din Găgești la așa o decizie a justiției române și cum să nu bată cu pumnu’ în masă la Parlamentul European femeia comisar NKDV, Macovei, pe motiv că judecătorii, în ciuda rahatului de care s-au umplut procurorii băsescului, de data asta au respectat litera legii?
Analizând toate cele de mai sus, fără a intra în detalii, putem concluziona că doliul de la poarta Cotrocenilor este corect arborat și că ne place, nu ne place, în aceste momente de grea încercare la care este supus pașa de România, poporul trebuie să-și arate compasiunea creștinească și să-i prezinte sincere condoleanțe!
Bonus pentru onor cititor:
Mulți ani îți doresc, Traiane, cu brățări la-ncheieturi
Pan-o rugini inox-ul și-ți vă face bătături.
Să privești printre zăbrele, jinduind după pachet,
Să-ți pui curu’ la bătaie, concurent “Mister Borfet”.
Să ai parte de plimbare doar o oră, însoțit,
De zdrahonii cu pulane, iute puși pe otânjit.
Să ai pat legat cu lanțuri de perete peste zi
Doar cu vorbitor la lună, să ai parte de copii.
Chifteluțe, din elastic, să-ți parvină peste zid
Zeamă lungă si-arpacașu’, aliment să ai în blid.
Iar de vrei corespondență, să aștepți din Târgușor,
Răvășel semnat Lenuța, să-ți aline al tău dor.
Și îți mai doresc, Traiane, nopți cu tine ca saltea
Tăbăcindu-te gealații, încântați de muhaia.
Mă mai rog de sănătate, făr-alcool, în abstinență
Zile-n ger sau în dogoare, pe platou să faci prezență.
Căci la răul ce făcut-ai cât o țară-ai birjărit
Loc mai bun pentru odihnă, altul nu-i mai nimerit.
Asta de n-o vrea frac-tu’ Mircea, ofertant de loc de veci,
Să te găzduiască-n tihnă, între patru dale reci.
Sursa: nastase.wordpress.com/