Drapelul – Primul ziar după 40 de ani – I

O istorie a presei lugojene

Redacția ziarului Drapelul 24 decembrie 1989

Revoluția din Decembrie 1989 din Lugoj a readus o mare dorință a lugojenilor, în special pentru cei trecuți de 50 de ani. Din 1948, de la naționalizarea tipografiilor și ziarelor din Lugoj, municipiul de pe Timiș nu a mai avut un ziar. Interdicția a fost impusă de regimul comunist.
Printre principalele revendicări din 22 decembrie 1989, ora 10,00, formulate în Piața Victoriei din Lugoj, în fața a peste 20.000 de lugojeni, a fost editarea unui ziar al lugojenilor. De menționat este faptul că această adunare populară era înainte de fuga lui Ceaușescu. Cetățenii orașului adunați în fața fostului sediu PCR își alegeau democratic, prin vot deschis, conducerea provizorie a orașului. Atunci, în fața cetățenilor, s-a promis editarea unui ziar.
În prima ședință de lucru a Comitetului Provizoriu, s-a discutat mai mult despre noul ziar. Nu s-a hotărât încă ce nume va purta ziarul, dar s-a amintit faptul că de 40 de ani Lugojul nu mai avea un ziar.
În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, din cauza geamurilor sparte din fostul sediu PCR, membii Comitetului Provizoriu au tremurat de frig, fapt pentru care în dimineața zilei de 23 decembrie 1989 conducerea provizorie a orașului s-a mutat la Casa de Cultură a Sindicatelor.
În dimineața zilei următoare, 24 decembrie 1989, pe masa Comitetului Provizoriu a fost pus primul număr al ziarului Drapelul. Sub frontiscipiul ziarului era specificat că publicația era editată de noua putere locală. Luați prin surprindere, dar și dezamăgiți că nu au fost consultați, membrii Comitetului Provizoriu au luat poziție, nu împotriva publicației ci împotriva celor doi editori, Constantin Jichița – redactor șef la subredacția ziarului „Drapelul Roșu” și Ioan Iovan – directorul Muzeului de Istorie și Etnografie, foști activiști PCR, de renume în municipiu. În prima ședință din aceeași zi, Comitetul Provizoriu, redenumit CFSN, a numit redactor șef pe Nicolae Toma, membrul comitetului și printr-o decizie i s-a conferit dreptul să ocupe sediul subredacției „Drapelul Roșu” din Lugoj, strada Nicolae Bălcescu nr. 6.

Ziarul Drapelul (24 decembrie 1989 – 17 decembrie 1997)

Primul număr al ziarului „Drapelul” a fost tipărit în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 și începând cu ora 8,00 a fost difuzat gratuit. După o jumatătate de oră cele 5.000 de exemplare au fost distribuite în totalitate. Din aceeși zi în toate întreprinderile și instituțiile din Lugoj s-au adunat sume de bani pentru ziarul renăscut în zilele Revoluției din Decembrie 1989. Toate delegațiile străine, care au vizitat Lugojul între 25 decembrie 1989 și 15 ianuarie 1990, au salutat cu bucurie apariția ziarului „Drapelul” și s-au angajat să-l sprijine cu hârtie și chiar cu utilaje de tipărit.
De la numărul 1 la numărul 6 ziarul „Drapelul” a apărut în format tabloid cu două pagini. În limbaj tipografic o foaie de hârtie format A3, tipărită față – verso. Primul număr a fost editat și coordonat de Constantin Jichița și Ioan Iovan. Constantin Jichița era jurnalist la ziarul județean „Drapelul Roșu” și răspundea direct de subredacția de la Lugoj, care funcționa pe strada Nicolae Bălcescu nr.6. Ioan Iovan era directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Lugoj și împreună au stabilit denumirea ziarului.

Nu vreau să trec cu vederea contribuția graficianului lugojean Eugen Keri, care ne-a dat primele lecții de estetică în realizarea ziarului. Câteva luni ziarul a avut un cap conceput de acest artist lugojean, iar după ziarul a fost înregistrat la OSIM s-a întors la capul ziarului din seria editată de Valeriu B raniște – 1902 – 1920.

De ce „Drapelul”? Între 1901 – 1920 renumitul om politic și jurnalist Valeriu Braniște a editat la Lugoj un organ național politic, care purta numele de „Drapelul”. În 1944 – 1945 compozitorul Filaret Barbu tipărește o nouă serie a ziarului Drapelul. În 1950, desființându-se județele și noua reformă administrativă a împărțit țara în regiuni, la Timișoara a început să fie editat ziarul „Drapelul Roșu”.
Ziarul „Drapelul roșu” a fost cotidian până în 1974, tipărit în format mare, A1 și publica marile realizări ale PartiduluI Comunist Român și ale „Celui mai iubit fiu al poporului”. După 1974, ziarul a fost tipărit în format tabloid și începând cu 1980 a avut apariții săptămânale.

Drapelul, Seria a IV-a. Pentru a se demonstra o continuitate a numelui de „Drapelul”, primele numere ale ziarului a avut specificația Seria a IV-a. Începând cu numărul 2, ziarul a avut un redactor șef numit de CFSN Lugoj în persoana prozatorului Nicolae Toma. Primul lucru care l-a făcut după numirea în această funcție și după preluarea fostului sediu al subredacției „Drapelul Roșu” a fost alegerea unei echipe de redactori. În funcțiile de redactori șefi adjuncți au fost numiți poeții Claudiu Buciu Bazalt și Paul Doru Chinezu. În redacție a fost cooptat și fotograful Floriean Simion și A. Sârbu, care se ocupa cu contabilitatea ziarului.

De la două pagini la patru pagini. De la numărul 6 ziarul a început să apară în format tabloid cu patru pagini. În ședința din 15 ianaurie 1990 CFSN Lugoj a luat mai multe hotărâri, din care cea mai importantă viza libertatea presei, radiolului și televiziunii. În acest context, Nicolae Toma își dă demisia din funcția de membru CFSN și noua serie a ziarului, a V-a, devine „ziar social politic independent”.
Din primele zile ale existenței sale, ziarul s-a declarat anticomunist, însă promova pluripartitismul și prezenta mai multe articole de educație politică scrise de juristul Iosif Vereb. După lărgirea numărului membrilor CFSN Lugoj de la 14 la 27, între ziar și noul CFSN ales în 15 ianuarie 1990 a început practic un război și a culminat cu intenția de desființare a ziarului. În acest cel de-al doilea CFSN, majoritatea membrilor erau din eșalonul II PCR, frustrații sau foști informatori și colaboratori ai Securității.

Ziarul devine inițiativă particulară. În februarie 1990 Ion Iliescu emite Decretul 54, care permitea înființarea de Întreprinderi Mici și în baza acestui decret se înființează Întreprinderea Mică „Drapelul”, cu activitatea de editare și tipărire de ziare, reviste, cărți și difuzarea acestora. În momentul în care CFSN Lugoj s-a întrunit la începutul lunii martie 1990 să voteze desființarea ziarului „Drapelul”, redacția a prezentat actul după care funcționa în acel moment ziarul. Prăpastia din ziarul „Drapelul” și CFSN s-a mărit și a adus la o sabotare completă a ziarului de către cei care conduceau orașul. FSN Lugoj, ca și filială de partid național, a încercat să preia sediul ziarului „Drapelul”, dar nu a reușit, deoarece ziarul era susținut în special de muncitorii din Lugoj.
Era încă vie intenția armatei și a unei găști de intelectuali de a prelua ziarul în 15 ianuarie 1990. Un grup de militari conduși de maiorul Mircea Mândru au ocupat sediul ziarului și pentru o zi a fost redactor șef maiorul Lucrețiu Epure, șeful Casei Armatei din Lugoj. Muncitorii de pe Platforma Industrială au restabilit vechea conducere și au susținut necondiționat ziarul „Drapelul”.
Începând cu 15 martie 1990 ziarul a fost editat de Întreprinderea Mică „Drapelul”. Nicolae Toma devine directorul publicației, iar funcția de redactor șef îi revine poetului timișorean Ion Scorobete. Poetul Nicolae Silade devine noul redactor, fiind recunoscut prin acribia și cunoștințele avansate de gramatică. El a dat un nou puls ziarului „Drapelul”. Pe frontiscipiul ziarului Drapelul se menționează ce-a de a VI-a serie.

Conflict deschis: ziarul „Drapelul” – CFSN Lugoj. Din cauza acestui conflict generat de CFSN Lugoj, prin câteva persoane, toate bunurile trimise din străinătate pentru ziarul „Drapelul” au fost sustrase și trimise spre o altă destinație. O mașină de tipărit, format A2, de tip Hamada, venită special pentru ziarul „Drapelul” a fost oferită cadou Casei de Cultură a Municipiului Lugoj, care nu avea niciun drept să tipărească publicații. Și lucrurile nu s-au oprit aici. Un tir de 20 de tone de hârtie, venit pentru ziarul „Drapelul” din Franța, a fost deturnat și o parte a fost folosită, de publicația editată de intelectualii din Lugoj, numită „Arcade”.

Ziarul sprijinea pe față partidele istorice. Ziarul „Drapelul” publica scrisorile cetățenilor, informații de interes local și intențiile oamenilor politici ai momentului. Sprijinea pe față a partidele politice PNȚ-CD Lugoj și PNL Lugoj. În timpul campaniei electorale a primelor alegeri parlamentare din 20 mai 1990, sediul redacției a fost un comandament al forțelor de dreapta din Lugoj.
În sediul ziarului s-a pus bazele înființării Asociației „16 – 21 Decembrie” Lugoj, care în paralel cu Piața Universității a declarat Platforma din fața Casei de Cultură a Sindicatelor – „Zonă liberă de comunism”. Această zonă nu a fost liberă decât câteva zile. Într-un exces de zel, iarăși maiorul Mircea Mândru a încălcat ordinele militare și cu un grup de soldați a amenințat pe Marian Nica să desființeze zona, liderul asociației, care era inițiatorul acțiunii.

Ziarul a sprijinit unirea sindicatelor. Sindicatele Libere „Timișul” din Lugoj au fost înființate în sediul ziarului „Drapelul” și câteva luni a funcționat acolo, după care federația s-a mutat la Casa de Cultură a Sindicatelor unde funcționează și astăzi. Cum s-a ajuns la unirea sindicaliștilor? Prin mai 1990 în ziarul „Drapelul” a apărut un articol critic la adresa liderilor de sindicat din Lugoj, în care erau acuzați că nu fac nimic în folosul muncitorilor și că munca lor de conducere se rezumă la gestionarea listelor cu televizoare color, frigidere și butelii de aragaz. Toți liderii de sindicate din Lugoj au venit în grup la ziar să ceară socoteală pentru aceste afirmații, iar directorul ziaruluI Nicolae Toma le-a spus că articolul a fost scris pentru a-i aduna. Și astfel s-a făcut prima unire a sindicatelor din Lugoj.

Ziarul a fost tipărit la Lugoj, Timișoara și Deva. De la primul număr și până la ultimul număr din decembrie 1989 și până în decembrie 1990, ziarul „Drapelul” a fost tipărit la Tipografia Lugoj, o secție care aparținea de Tipografia Helicon Timișoara. Culegerea se făcea pe un linotip, care folosea litere de plumb, iar paginarea era tipică tiparului înalt, pentru o mașină de tipărit plană.
Din ianuarie 1991 și până în februarie 1992 ziarul s-a tipărit în 8 pagini, format tabloid, pe rotativa de ziare de la Tipografia „Helicon” Timișoara. Câteva luni din anul 1992 ziarul s-a tipărit și la Tipografia din Deva.

Societatea Comercială Drapelul SRL. Din noiembrie 1991, Întreprinderea Mică „Drapelul” s-a închis și în locul ei a început funcționarea unei Societăți Comerciale „Drapelul” SRL, una din primele societăți comerciale din Lugoj înscrisă la Registrul Comerțului. Pricipalii asociați erau Nicolae Toma și Ilie Georg Sandu, cetățean român transfug în Germania înainte de 1989. Cei doi s-au reunit pentru a continua editarea ziarului „Drapelul”. În martie 1992 ziarul „Drapelul”, prin achiziția unui computer, a început să fie editat computerizat.

Tipografie la sediul ziarului. În toamna anului 1992 la sediul ziarului „Drapelul” s-au montat două mașini plane de tipărit Hamada, luate în custodie, una de la Casa de Cultură a Municipiului Lugoj și a doua de la Biserica Baptistă „Harul” din Lugoj. Pe lângă ziarul „Drapelul”, în următorii doi ani, s-au tipărit mai multe suplimente și cărți ale Editurii Eurobit din Timișoara. S-au mai tipărit agende, calendare și pliante color pentru „Mondial” și alte întreprinderi din oraș. Dezvoltarea capacității tipografiei a extins aria de lucrări, de la formulare fiscale la etichete color pentru Fabrica de Dulciuri „Victoria” din Sibiu și Fabrica de Bere din Drobeta Turnu Severin. Aceste activități economice au permis ca ziarul „Drapelul” să fie o publicație independentă și să nu mai depindă de reclamele publicitare. În această perioadă s-au editat mai multe suplimente: umor – „Drapelul roșu”, „Șotron”, „Vine, vine, Moș Crăciun” și „Parlamentul curvelor”; educație erotică – „Erotica” și literar – „Clipa”.

Fundația „Vladimir Krasnosselski”. În 1993 și 1994 ziarul Drapelul a apărut de două ori pe săptămână, marțea și vinerea. Din cauza unor campanii de presă duse împotriva judecătorilor și procurorilor corupți din Lugoj, în subteran se declanșează o acțiune de compromitere a directorului ziarului și stoparea contractelor comerciale pentru tipografie. Pentru a contracara atacurile economice Nicolae Toma înființează la Lugoj Fundația „Vladimir Krasnosselski”. Membrii fondatori erau din București și nu au sprijinit cum au promis independența ziarului. Practic, toți politicienii din Lugoj s-au unit împotriva ziarului, aliindu-se cu șefii Poliției și Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.
Și consilierii locali au contribuit la lupta dusă împotriva ziarului, culminând cu retrocedarea sediului ziarului în 1997 către fostul proprietar Iulius Derșidan, cu încălcarea procedurilor legale. La fuga sa din țară celebrul fotograf din Lugoj avea eticheta de agent KGB și culmea, deși era transfug, a fost despăgubit pentru casa de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 6. În plus, a beneficiat de o lege valabilă în Germania până în 1992, prin care a primit despăgubiri de peste 600.000 de mărci vest germane, pentru imobilele confiscate de statul român.

Asemeni ziarului lui Braniște, ziarul apărut în decembrie 1989 și-a sistat apariția. Ultimul număr al ziarului „Drapelul” apărut în 17 decembrie 1997, iar doua zi, directorul ziarului, Nicolae Toma, a fost arestat și depus la Penitenciarul „Popa Șapcă” din Timișoara. Un dosar contrafăcut a fost judecat cu ușile închise la Timișoara, fără a fi citat, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil. În februarie 1998 este eliberat și procesul ajunge să fie judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție. Decizia judecătorilor este definitivă și irevocabilă: nu există faptă. Ulterior fostul director a dat statul în judecată, deși a primit despăgubiri pentru eroarea judiciară, nu a mai editat niciodată ziarul „Drapelul”. În schimb a rămas în peisajul jurnalistic din Lugoj, fiind redactor la ziarul Actualitatea aproape 10 ani, între 2002 și 2012.
Recordurile ziarului. Ziarul „Drapelul” a rămas în memoria lugojenilor ca un ziar absolut independent, unde s-au publicat articole de mare curaj. S-a dus o adevărată campanie de presă cu dezvăluirile atrocităților făcute de fostul comandant al Securității din Lugoj, maiorul Petru Dragotă.
În plus ziarul „Drapelul” a stabilit câteva recorduri, unele dintre ele neegalate până astăzi:
– Primul ziar din Lugoj, după absența unei publicații timp de 40 de ani;
– Primul ziar din Lugoj în care apar după 40 de ani primele colinde de Crăciun;
– Primul ziar care a ajuns la tirajul de 13.000 exemplare în februarie 1992.
– Primul ziar din Lugoj redactat pe computer, în 1992;
– Primul ziar din Lugoj tipărit după 1990 în tipografie proprie;
– Primul ziar și unicul care a apărut de două ori pe săptămână;
– Erotica, primul supliment al unei publicații din Lugoj tipărit în 30.000 exemplare în 1993;
– Primul ziar full color apărut în 1995;

Fragment din cartea: Lugoj, 20 Decembrie1989 – revoluție, adevăr, dezinformare, impostură, Editura Eubea, Timișoara – 2015.

Nicolae Toma – redactor șef

Paul Doru Chinezu – redactor șef adjunct

Claudiu buciu Bazalt – redactor șef adjunct

Nicolae Silade – secretar general de redacție

Nela Sârbu – serviciul financiar

Fotografii de Floriean Simion

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *