Autor: Maria Rogobete, membru UZPR
O zi frumoasă de primăvară a cucerit orașul Lugoj, în toată splendoarea sa cotidiană. E un semn imnic de renaștere în toate domeniile vieții, social-cultural-artistic, dovadă că cetatea culturală lugojană nu se dezminte și oameni cu sufletul împătimit de poezie, se îndreaptă spre Casa de Cultură a Municipiului, pentru o reîntâlnire de suflet și iubire cu poezia îngerului blond Nichita Stănescu, readus în actualitate și în conștiința iubitorilor de literatură românească de către poetul și jurnalistului Dumitru Buțoi din Timișoara prin recentul volum ,,Nichita și îngerul de rouă” apărut la prestigioasa editură a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România -UZP-, tehnoredactarea și coperta aparțin colegului de breaslă Nicolae Toma. Așadar un volum binevenit în această primăvară cu parfum de poezie prin care autorul aduce un omagiu lui Nichita Stănescu la 42 de ani de la plecarea printre îngeri.
Chiar este adevărat ce spune poetul Dumitru Buțoi, din inimă au ieșit cuvintele din această carte, minunatele poeme ce mi-au dat un refresh ființei mele. De ce transmit asta?
Analizând versurile din carte pot spune că trăim o revoluție a sentimentelor ce ne formează în timp și acestea au un nume fiecare: profunzime, gust, substanță, viziune, modernism, dar având un înveliș numit iubire. Un peisaj liric plin de unitate, artificii care nu se mai opresc, o melancolie firavă și chiar persistentă în multe versuri și parcă peste toate, ca o umbrelă colorată, domnește sinceritatea.
Poetul este sincer și prietenos în toate poemele, am avut impresia la un moment dat că poetul Nichita Stănescu citește în rând cu mine, interesantă clipă, pentru că poeziile scrise în pagini vor parcă să evadeze și să se plimbe pe străzile orașului Ploiești arătând trecătorilor acest ,,remember sentimental, această secvență de iubire din eternitatea unui vis frumos cu Nichita, ca un Arc de Triumf peste un timp inoxidabil”, așa cum spune poetul Dumitru Buțoi în ,,Cuvintele Inimii”.
Poezia este muzica inimii, în aceste poezii nu doar am trăit prezența Îngerului de Rouă trimis de Dumnezeu pentru a aduce cerul mai aproape, ci am dansat pe muzică strofele înfiorată cu trupu-mi ce devenise o limbă de clopot, suspendată între cer și pământ ce bate, plânge și cântă pe zare, la fiecare adiere de vânt, așa cum spune prietenul nostru, scriitorul și jurnalistul Dumitru Buțoi în poezia ,,Caii sălbatici cu trupul de rouă”.Impresionant, ca un sol de bucurie pentru noi toți acest motto: ,,Nu par a fi ce sunt// Nu sunt ce par a fi/ E -un cântec tot ce sunt/ Și pentru voi / poetul se naște și moare în fiecare zi!”
În continuare redau în sinteză referințele prezentate de colegii Cristian Ghinea, membru al UZPR și al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Timișoara și Nicolae Toma, membru UZPR
Dumitru Buțoi este poet și jurnalist. Din această dualitate a izvorât și publicarea prezentei cărți, care este nu numai un act de cultură, ci și un gest civic. A scrie azi despre Eminescu și Nichita, este mai mult decât un act de cultură, este un gest civic. Autorul se destăinuia la un moment dat că Bogza, Eminescu, Blaga și Nichita sunt Everestul lui de cuvinte. Avem și aici dovada. Nichita, ”steaua nesupusă”, este excepția noastră fericită. Nichita salvează ideea de intelectualitate română compromisă de-a lungul atâtor regimuri poltice schimbătoare. N-o să dau nume, sunt atâtea și în prezent!
Laureat al prestigiosului Premiu Herder în 1975 el n-a rămas pe plaiuri străine, după decernare, deși mulți în locul lui s-ar fi simțit tentați să o facă. În schimb, Nichita s-a rugat și se roagă și acum, prin versurile sale, pentru patria noastră de cuvinte, România. În anii de până acum, trei oameni mi l-au povestit pe Nichita: prietenul meu tata, care l-a cunoscut personal, scriitorul sârb Adam puslojic, cu care am făcut un inteviu pe această temă la Făget, într-o dulce toamnă-vară și Dumitru Buțoi, cel de față.
Farmecul liricii sale îl face roua, atât de efemeră și vulnerabilă, acel imponderabil care ne face umani în acea lume cu AI, CNP, PIN, POS și cont bancar, descrisă în ”Contemporan cu Dumnezeu”, poemul care personal mi-a plăcut cel mai mult. De la ”cearșaful de rouă” care ne învelește la naștere, la ”trupul de rouă” din ”Povestea vieții mele”, roua este simbol al efemerității vieții, pe care îl regăsim în ”Soldatul cu trup de rouă” și multe alte poeme. Revenind la titlul, ”Îngerul de rouă” este construcția translucidă, este imponderabilul conștiinței care se suprapune peste banalul realității, dându-i sens. Singurul lucru care ne rămâne după o existență… Regăsim aici o întreagă filosofie de viață, cuprinsă în ”Călătoria de vis”: ”Și cerul se despică-n două/ Să pot intra triumfal în paradis/ Călăuzit de îngerul de rouă/ dincolo de stele, dincolo de vis”.
La final, v-aș ruga ceva: citiți prima dată cartea, apoi luați-o pe îndelete a doua oară, pentru că spre deosebire de Dumitru Buțoi, jurnalistul Dumitru Buțoi, poetul, nu spune totul dintr-o suflare. La recitire veți descoperi câteva ,,semne de carte” interesante, sunt acolo, numai și numai pentru dumneavoastră.
Nicolae Toma, poet și membru UZPR. ,,Îl cunosc pe Dumitru Buțoi de prin anii 1980 ca pe un neobosit petrolist, cenaclist, organizator de evenimente cultural-sportive de referință în arealul Banatului, dar și ca poet și jurnalist. Această carte de poezie cu un titlul inedit ,,Nichita și îngerul de rouă” ne aduce în prim plan o poezie eveniment și reprezintă crezul poetului, credință, sinceritate și emoție. Doi mari poeți s-au lipit de sufletul său, Mihai Eminescu și Nichita Stănescu, cărora le-a dedicat multe poeme pentru că, în conștiința lui se consideră apropiat de emoțiile și stările sufletești ale acestor repere culturale din România. Acest volum scris pentru Nichita și despre Nichita ne arată modul cum poezia poate forma un om și îl poate călăuzi spre lumină. ,,Nichita e clipa/ Din infinitul clipelor celeste/ Este poetul de poveste/peste timp și încă mai este/ Pe zarea mea albastră/ Zbor de pasăre măiastră/ Este frig și măreție/ Și vulcan de poezie/ Peste-un cer de nestemate/ Mugur de eternitate! (Frig și măreție).
Toate emoțiile poetului transmit un cult pentru limba română și exprimarea clară din poeme nu dă loc de interpretare, stilul poetic este format din cuvinte simple care înlănțuite cu metafore dau o căldură rar întâlnită și în fiecare poem parcă strigă ,,sunt aici și vreau să mă vedeți așa cum sunt”.
Cine a hotărât ? / Să mi se pună ștreangul de gât/ Să mor spânzurat de stele/ Sub ochii înlăcrimați ai iubitei mele! Cine a hotărât?/ În numele și pentru destinul meu/ Sta-i-ar luna și soarele-n gât/ Să nu mă mai întâlnesc cu Dumnezeu! (Îngerii de rouă îmi dau târcoale)
Despre această carte și despre Nichita cel nemuritor aș putea vorbi ore în șir, dar vreau să închei despre menirea poetului de a spune cu voce tare despre iubire ce reprezintă un liant universal și care privită dincolo de infinit poate fi înțeleasă alegoric ca un blestem. Nichita a fost poetul blestemat/ Să fie primul/ la întâlnirea cu apusul de soare/ și din poziția îngenuncheat/ A învăța mersul pe valuri în picioare/. Nichita a fost poetul blestemat/ să scrie cu lacrimi de sânge/ Despre durere și iubire/ Într-un timp în care a fost decapitat/ și trupul i-a fost zidit/ Într-un zid de mănăstire! (Poetul blestemat) ! ”
În partea a doua, Grigore Mâinea, secretar al Filialei ,,Mihai Eminescu” a UZPR și manager al Proiectului Cultural-Jurnalistic Internațional ,,Eminescu, un vis în așteptare”, organizat de Asociația Cultural-Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara, sub egida UZPR, a prezentat antologia ,,Eminescu, un vis în așteptare”, ediția a treia 2024, editura ,,Waldpress” Timișoara, care cuprinde premianții participanți la acest proiect, din țară și diaspora. De asemeni recentele numere ale revistelor de cultură ,,Luceafărul de Vest și VIP Seniorii ” Timișoara și ca de obicei numărul 37 al revistei UZPR ,,regina” revistelor de presă autentică în slujba iubitorilor de cultură, artă, istorie, cercetare, sport etc, din România.
Au mai rostit alocuțiuni și au fost prezenți la acest eveniment de excepție, Dorel Neamțu, venit tocmai de la Petroșani, membru UZPR, seniorul presei hunedorene și poet de notorietate, Maria Sângerean și Gelu Dobrescu de la Deva, premianți, elevul Florin David Boran, Liceul ,,Traian Doda” împreună cu părinții și doamna profesor Maria Frențiu din Caransebeș, de asemenea premiant. Ca și Sebastian Muntoiu, elev la Liceul Tehnologic ,,Transilvania” din Deva, reprezentat de ,,bunicu” Aurel C. Muntoiu, din Lugoj, membru UZPR.. Ion Gheorghe Chiran din Oravița, membru UZPR și director al revistei ,,SPEO CARAȘ”, o publicație de speologie, turism și protecție a mediului. Augustin Berceran, premiant, Toni Boldureanu, Nicolae Laiețiu, Thabitta Fechetă, jurnaliști din presa lugojană și membri UZPR și mulți alți iubitori de Nichita și Eminescu., cărora autorul Dumitru Buțoi, emoționat, le-a mulțumit tuturor pentru implicare, susținere și participare activă a dinamizării permanente a vieții culturale în orașul de pe Timiș. Care a ținut să sublinieze în încheiere că ,,dincolo de faptul că poezia este muzica sufletului, poezia m-a vindecat de singurătate, mi-a (i)luminat drumul în viața ca un labirint de iluzii și speranțe. Fără poezie omenirea ar fi mai tristă cu un zâmbet, doar noi poeții mai ținem planeta în echilibru”! Moderator, Loredana Livia Lupescu, referent cultural la Casa de Cultură a Municipiului Lugoj și actor amator la Teatrul ,,Traian Grozăvescu”. A urmat momente de socializare și desigur autografe.
Felicitări autorului pentru aceste poeme prietene vieții, poeme dedicate lui Nichita Stănescu – poet, scriitor, eseist român, considerat de critica literară și de publicul larg unul dintre cei mai importanți scriitori de limba română, iar eu aș spune că cel mai iubit poet.
Maria ROGOBETE, membru UZPR Filiala ,,Mihai Eminescu” Timiș
Foto: Thabitta Fechetă, redactor ,,Lugojeanul” online