Autor: Violeta Bobocea, Membru UZPR
A sosit, în sfârșit, perioada promisiunilor. Din patru în patru ani pendulăm între
agonie și extaz, între certitudine și incertitudine, între vis și realitate.
E vremea poveștilor, așa cum știm cu toții. Este perioada în care totul devine
posibil, așa ca în povești, în poveștile cu zâne și Feți-Frumoși , în care binele,
în final, triumfă, dar la noi, așa cum știm, binele nu triumfă decât pentru alții,
nu pentru noi.
Toți promit marea cu sarea, doar lapte și miere, în țara lui Papură Vodă,
după care totul se uită , că doar uitarea e scrisă-n legile-omenești , vorba
poetului.
Românul a crezut întotdeauna că va fi bine în țară, a trăit cu speranța într-un
viitor mai bun , dar, din păcate, visul se spulberă și, încet, încet, revenim la
realitate, se face dimineață, iar noi purtăm aceeași tristețe în priviri, pentru că
totul s-a prefăcut în scrum, vraja s-a spulberat, iar noi am rămas doar cu
promisiunile.
Cu buzunarele doldora de promisiuni am fost mereu , am sperat că cineva
se va gândi și la noi, dar o minune nu ține decât trei zile sau câteva zile.
Niciodată nu ne-au lipsit așteptările, promisiunile. De ce au promis și nu au
făcut nimic? De ce? Întrebările sunt retorice, evident!
Cine să se gândească la bietul român care intră în magazine și constată cu
stupoare că viața e tot mai grea din cauza scumpirilor sau că viața noastră
atârnă de un fir de păr , din cauza războiului atât de aproape de țara noastră ,
doar se scrie istoria chiar lângă noi ; tot așa nenorocirile se țin lanț , de parcă
ghinionul dacă n-a apărut , am stat și l-am așteptat și exemplele ar putea
continua.
Dar, așa cum afirmă tatăl scriitorului Marin Preda , binele n-a dispărut
niciodată din omenire, dar…n-a fost pentru toți.
Din păcate, binele nu a fost și nu va fi niciodată pentru toți.
Nu ne rămâne decât să trăim cu speranța că va fi mai bine. De fapt, e tot ce
ne-a rămas!
De promisiuni suntem plini, se știe, doar că avem nevoie de certitudini, de
fapte!
Omul s-a săturat de iluzii!