Autor: Profesor, Gina Burghiu,
Colegiul Național ,,Costache Negri” Galați
Educația pentru viață începe din primii ani de viață ai copilului, în familia din care el face parte încă de la naștere. Baza acestui tip de educație o constituie părinții, care prin rolul lor esențial reprezintă primele modele ale copilului, la vârste mici prin imitarea gesturilor și faptelor părinților, ulterior prin aplicarea principiilor, comportamentelor și atitudinilor dobândite în sânul familiei. Copilul este oglinda părinților, de aceea responsabilitatea lor pentru creșterea și educația copilului transcede cadrului familial, iar integrarea copilului în societate cu tot bagajul genetic, socio-cultural, emoțional și comportamental, depinde într-o mare măsură de ceea ce i-a oferit mediul familial în care el a crescut.
Educația pentru viață continuă și în mediul școlar, cei ,,șapte ani de acasă” fiind completați de educația formală care este cu atât mai valoroasă cu cât aceasta se face prin ieșirea din tiparele pur teoretice ale orelor de curs, indiferent de disciplina predată.
Activitățile extrașcolare au un profund caracter practic pentru că, pe de o parte elevii exersează și aplică tot ceea ce au învățat teoretic, dar pe de altă parte devin mai conștienți de importanța cunoștințelor și informațiilor acumulate la orele de curs, atunci când sunt obligați de anumite circumstanțe să le aplice pe loc. Aceste activități extrașcolare sunt menite să formeze la elevi anumite norme de conduită, să îi determine să colaboreze și să formeze echipe chiar și cu colegii cu care nu interacționează în mod obișnuit la școală, să se cunoască unii pe alții, să lege prietenii, să se înțeleagă mai bine, să învețe unii de la alții, să fie mai toleranți, să își dezvolte capacitatea de comunicare, să găsească soluții cât mai bune la situațiile neprevăzute, să devină mai receptivi față de cunoașterea diversității naturale și umane.
O astfel de activitate extrașcolară am desfășurat pe data de 20 mai 2025, în Pădurea Gârboavele (o arie naturală protejată din județul Galați) cu elevii clasei a XI-a A, de la Colegiul Național ,,Costache Negri” Galați, activitate intitulată ,,Supraviețuirea în pădure”. Această activitate cu mare aplicabilitate practică a fost un prilej pentru ca elevii să își testeze cunoștințele acumulate la disciplina opțională ,,Educație pentru viață”, dar în același timp să iasă din zona de confort și să înțeleagă importanța cunoașterii naturii, esențială în cazuri de supraviețuire în condiții extreme.
Elevii au fost împărțiți în 5 grupe a câte 5-6 elevi fiecare. Fiecare grupă a avut de realizat câte o sarcină de lucru ale cărei instrucțiuni le-au primit de la profesorul coordonator (profesor Gina Burghiu) urmând ca echipele să respecte obligatoriu 4 condiții (să nu folosească decât resursele naturale găsite în pădure pentru aprinderea unui foc sau construirea unui adăpost temporar, să utilizeze doar indicii naturale de orientare în teren, să găsească singuri surse de apă pentru a obține apă potabilă prin filtrare, să caute singuri și să își amintească utilizările unor plante medicinale/să recunoască plante comestibile din pădure), dar în același timp să aibă libertatea de a realiza produsul final în manieră proprie.
Prima grupă a avut de realizat un adăpost temporar în pădure, a doua grupă să găsească o sursă de apă în pădure (baltă, lac, râu, izvor etc.) și să realizeze un filtru de apă, a treia grupă de elevi a fost solicitată să realizeze un traseu prin pădure la capătul căruia colegii lor să descopere o ,,comoară” utilizând doar mijloace naturale de orientare (mușchiul copacilor, mușuroaie de furnici, umbrele copacilor în funcție de direcția din care bate soarele etc.) care să indice direcția de deplasare în funcție de punctele cardinale, număr de pași/metri/repere de timp. A patra grupă a avut ca sarcină de lucru identificarea plantelor comestibile și/sau medicinale din pădure și precizarea modului de valorificare a acestora, iar a cincea grupă – prezentarea/demonstrarea a 3 tehnici diferite de aprindere a focului, fără mijloace moderne.
Timpul alocat pentru îndeplinirea sarcinilor a fost de trei ore, apoi timp de o oră, fiecare grupă și-a prezentat/demonstrat sarcina solicitată.
Elevii au participat cu maximă deschidere, cu entuziasm, cu plăcere și s-au implicat total, au colaborat foarte bine unii cu alții, au utilizat mai puțin telefoanele mobile, au făcut demonstrații valoroase privind tehnicile de supraviețuire în pădure, au apreciat ca fiind mult foarte utilă experiența de a se descurca efectiv singuri și fără mijloace moderne. De asemenea, ei au socializat și au lucrat împreună, au reușit să învețe cum să se orienteze pe teren și cum să îi ajute pe ceilalți să se orienteze, să aprecieze mai ușor distanțele în teren și-au împărtășit unii altora cunoștințele acumulate, dar și dificultățile întâmpinate, au învățat să se respecte reciproc, să respecte natura și să conștientizeze cât de mult contează să deții și cunoștințe teoretice, să cauți și să găsești soluții practice, să te conectezi cu natura.
A fost o activitate extrașcolară de o mare complexitate, pregătită cu mare grijă și responsabilitate, dar în același timp foarte reușită, apreciată atât de profesorii implicați (au apreciat ingeniozitatea soluțiilor practice găsite de elevi, numeroasele abilități și cunoștințe teoretice ale elevilor, modalitățile de a le aplica în contexte diferite, îmbunătățirea modalităților de comunicare), cât și de către elevi, care au recunoscut că au învățat cu plăcere și mult mai ușor ,,făcând/aplicând cele învățate”, într-un cadru natural frumos, curat, că nu au simțit când a trecut timpul. Ei au prețuit în mod deosebit desfășurarea activității în aer liber, au sugerat proiectarea și realizarea a cât mai multor activități extrașcolare asemănătoare.
Prin activitățile extrașcolare se ating mult mai facil obiectivele noilor educații: educația ecologică, educația pentru sănătate, educația pentru comunicare, educația pentru timp liber, astfel încât elevii să fie pregătiți pentru schimbările lumii în care trăiesc și să își dezvolte permanent capacitățile de adaptare.
În concluzie, o lecție de geografie desfășurată în orizontul local, precum cea prezentată succint mai sus, poate înlocui cu succes mai multe ore de curs, prin trecerea de la sala de clasă la laboratorul în aer liber care este natura însăși. Elevii au nevoie doar de coordonarea de către profesor, iar dirijarea învățării și obținerea rezultatelor se realizează în chip minunat prin cercetarea naturii, prin descoperirea acesteia, prin experimentele desfășurate direct în natură, toate acestea înlesnind cunoașterea profundă a mediului în trăim.